Protoieria Roșiorii de Vede. Monografie-Album [4]

Partea întâi, a doua și a treia.

Biserica parohiei Sfântul Teodor Tiron din Roșiorii de Vede e situată pe strada Sfântul Teodor, nr. 1, p. 289, și este din 1818. Zidită de paharnicul Sandu Depărățeanu, care a zidit mai multe Biserici în Roșiori și în jud. Argeș, p. 289. Prima renovare e din 1883, pisania fiind din 26 octombrie 1883. Iar în pisanie ni se spune că Biserica din lemn, anterioară acesteia, era din 1786, ridicată de Tudorică Desu Postelnicu, p. 289. Paraclisul Bisericii apare în p. 294, iar în fresce recente apar PS Calinic Argatu, PS Galaction Stângă și Protoiereul Ilie Vișan, p. 296. Printre contributorii de la 1883 sunt și Tache Galip, Matache Urlan și Anghel Arizan, p. 296. În această Biserică am cântat mai mulți ani la strană, pentru că Duhovnicul meu era Părintele Ilie Vișan.

În 1923 s-a spălat și reparat pictura Bisericii, se reface pictura și între 1968-1969, cât și în 1993, p. 296. În 2002 apar medalioanele exterioare, în 2006 se construiește veșmântarul, în 2007 se reface pictura. În 2009 apar lumânărarele și cele două noi turle, Biserica având acum 5 turle, p. 297. Lista de nume e în p. 297.

Biserica de la Săceni are hramul Sfinții Voievozi și e la 18 km de Roșiori, p. 298. Satul s-ar fi numit înainte Secuieni sau Sărăceni. A fost resfințită de PS Galaction Stângă în 20 noiembrie 1994 și, conform pisaniei, a fost zidită în 1847. Noua pictură s-a terminat în 6 februarie 1994, p. 304.

Biserica de la Scrioaștea este Biserica copilăriei și a convertirii mele și ea are hramul Adormirea Maicii Domnului, p. 307. Ctitorul Bisericii actuale, Gheorghe Manu, a făcut parte din familia Cantacuzino și își avea conacul în mijlocul satului. Vechea Biserică fusese construită în 1832, p. 308, în spatele Grădiniței de azi, de la ea rămânând numai o cruce, crucea pusă pe locul Sfintei Mese, care este chiar…în spatele veceului copiilor. Și, datorită oaselor umane care se tot găsesc în curtea Grădiniței unde am învățat și eu, rezultă că cimitirul era în jurul acestei Biserici.

Biserica de azi a fost ridicată între 1902-1906, avându-l ca Preot pe Alexandru Popescu, p. 312. „Planul Bisericii a fost făcut de inginerul francez Berthe, după planul Bisericii din Stejaru, execuția construcției fiind făcută de italianul Iosif, în condiții de atentă supraveghere”, p. 312. Biserica e în formă de cruce greacă. În 1935 s-a spălat pictura la stăruința Pr. Nicolae A. Popescu, de către pictorul Ștefan Stătescu. În 1946, la o furtună, trăsnetul a aprins turla de lemn și a distrus acoperișul. Între 1996-1997 pictura a fost refăcută de Nicolae Lupu, la inițiativa Pr. Ștefan Cimpoieru, cu banii familiei Rusu, care e rudă cu familia mea, p. 312. Biserica noastră a fost resfințită de PS Galaction Stângă în 1997, iar în 2008 a fost acoperită în întregime cu tablă nouă, p. 312.

Biserica are lungimea de 23 m, lățimea de 6, înălțimea de 16 și grosimea zidurilor de 0, 5 m. Are 10 ferestre, două turle, catapeteasmă din lemn, p. 312.

Lista Preoților: Pr. Constantin Popescu, Pr. Alexandru Popescu (1884-1930), Pr. Nicolae Popescu, Pr. Gheorghe Cojocaru, Pr. Ștefan Cimpoieru (1980-1997), Pr. Voicu Drăghici (din 1996), Pr. Cătălin Filipescu (din 1997). Iar la Cântăreți bisericești: Ilie Popescu, Ion Bărzan, Ilie Marin, Alexandru Dogaru, Mircea Dumitru, Ilie Nicolae, Marian Ciucă, p. 312. Pe două plăci comemorative, în Biserică, sunt eroii din cele două războaie mondiale. Monumentul eroilor are 4 m și e din 1933, p. 313. Deși autorul, anterior, a spus că vechea Biserică era din 1832, în p. 313 ne spune că s-a mutat crucea, care însemna vechiul locaș (adică, presupun că e vorba despre cea care era în spatele veceului de la Grădiniță), lângă actuala Biserică și că pe ea scrie că vechea Biserică a fost zidită de stolnicul Constantin Cantacuzino în anul 1710. Și că această cruce a fost ridicată în 1937 de Pr. Alexandru și Nicolae Popescu, dimpreună cu St. Iliescu și I. Popescu. Cu alte cuvinte, că aceasta e anterioară celei din 1832, adică prima din cele 3 despre care știm amănunte. Tot lângă Biserică, în stânga, alături de cealaltă, se află crucea lui Gheorghe Băgulescu, cavaler al ordinului Mihai Viteazul, întru pomenirea ostașilor morți sub comanda sa în primul război mondial. Cu mesajul: „Numai voi, necunoscuți ostași, ați avut credința grăuntelui de muștar din Evanghelie, mutând peste munte granița țării”, p. 313. Pe spatele crucii lui Băgulescu se află localitățile unde el s-a luptat împreună cu soldații săi: „Mlaștina Săpată, Râșova, Balta Baciului, Podul Cinghinea, Cochirleni, Mlaștina Săpată, Gara Miroși, Târnavele-Drăgănești, Naipu, Mihăilești, Chitila, Mărăști, Câmpurile Răchitașul, Negrilești, Râpa Roșie, Grozești-Oituz, Târgu Ocna, Cireșoaia, Talpa (dezarmarea rușilor), Kiss-Kore, Iasz, Bereny, Budapesta, Eger, Miscolcz, Mosgyor”, p. 313.

La Siliștea Gumești I e hramul Sfânta Parascheva și satul este la 42 de km de Roșiori, p. 314. Prima atestare documentară: 17 februarie 1569, în actul de danie al lui Alexandru al II-lea Mircea[1], p. 314. În 1828 satul se numea Siliștea Grozii, de la viteazul Grozea, haiducul lui Tudor Vladimirescu, p. 319. În 1845, boierul grec Nicolae Guma strămută la Siliștea locuitori din Cățelești, pentru a avea mai mulți muncitori, p. 319. Și de la acest Guma, în sec. al 19-lea, satul se va numi Siliștea Gumești, p. 319. Fiica lui Guma, Maria, căsătorită cu Alexandru Manos, consulul Greciei la București, a ctitorit Biserica Siliștea Gumești II. Și, când ea a murit în 1905, a fost înmormântată în subsolul Bisericii, p. 319.

Aici s-a născut Marin Preda[2], p. 319. Preda a tradus, în colaborare, Ciuma lui Camus în 1965 și Demonii lui Dostoievski în 1970, p. 323. Din 1997, Școala unde a învățat Preda a devenit centru memorial. Pe placa memorială a clădirii stă scris: „În această școală a învățat între anii 1930-1937 scriitorul Marin Preda”. Placa memorială e din 5 august 1997, p. 323. O altă placă memorială e pe casa memorială a lui Preda, unde ni se spune că scriitorul s-a născut în această casă la data de 5 august 1922. Și aceasta e tot din 5 august 1997, p. 323.

La Siliștea Gumești II hramul e Sfântul Ierarh Nicolae și a fost ridicată în 1936, p. 324. Aici au existat 8 Icoane vechi aduse, probabil, din Schitul Siliștea, p. 328. După ce se termină pictura în 1939, Biserica e sfințită de PS Emilian Antal[3], p. 328. În 1995 e renovată și pe 8 septembrie 1996 este resfințită de PS Galaction Stângă, p. 328-329, „în prima vizită canonică [a sa] făcută după instalarea ca Episcop al Alexandriei și Teleormanului (la 1 septembrie 1996)”, p. 329. În p. 329 avem monumentul lui Preda din curtea școlii.

Biserica Sfânta Treime din Sfințești se află la 12 km de Roșiori. În vechime, un boier de aici s-a făcut pustnic, iar primul proprietar al moșiei a fost contesa Helena Kolțova-Masalskaia (Elena Ghica), fiica banului Mihail (Mihalache) Ghika. Contesa a fost scriitoare, scriind sub pseudonimul Dora D’ Istria[4] (22 februarie 1828-17 noiembrie 1888), p. 331. George Lăzărescu spunea că „în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nici o altă femeie în afara scriitoarei franceze George Sand nu a fost respectată în lumea intelectuală europeană ca aceea cunoscută sub pseudonimul literar de Dora d’Istria”[5].

Biserica primă a fost zidită între 1815-1817, cea actuală între 1927-1938, p. 334.

Cezar Bolliac spunea despre Elena Ghica că a fost „una dintre cele mai mari genii literare ce a produs România”, p. 334-335. La vârsta de 10 ani ea cunoștea 9 limbi: latina, franceza, germana, engleza, italiana, greaca veche și modernă, rusa și româna. La 14 ani a tradus Iliada lui Homer din greacă în germană, în versuri. Cânta, picta, înota, călărea, lua parte la partide de vânătoare. A călătorit mult, a făcut studii și a publicat cu real succes, p. 335. A escaladat vârful Mönch [Călugărul] din Alpii elvețieni, care are 4.107 m[6]. În 1867 a devenit cetățean de onoare al Atenei și a fost membră în mai multe Academii, p. 335. În 1849 se căsătorește cu prințul rus și se stabilește la Florența. Întreaga ei avere din țară, prin testament, a lăsat-o Primăriei Bucureștilor. E înmormântată în cimitirul Trespiano[7], p. 335.

La Socetu avem hramul Sfântul Ierarh Nicolae, satul fiind la 35 km de Roșiori, p. 337. Până la încep. sec. al 19-lea, satul s-a numit Neaga, probabil de la Neag, amintit de Sfântul Neagoe Basarab în actul din 6 mai 1519, p. 339. Se cunoaște și hangița Neaga, dar numele Socetu vine de la socii de pe marginea râului Vedea, p. 342-343.

Satul s-a înființat pe 1 aprilie 1830 și are în apropiere cătunele Mândra și Tirișneag, p. 343. Biserica actuală e construită între 1903-1911, iar pictura din 1911 a fost restaurată în 2000, p. 343. Părintele Profesor Marian D. Ciulei[8] a fost Preot aici, în satul său natal. E amintit al 4-lea în lista Preoților, p. 343.

Biserica de la Stejaru e închinată tot Sfântului Nicolae și, până în 1965, satul s-a numit Bălțați. Biserica de azi a fost construită între 1906-1913, p. 345. Monumentul eroilor din curtea Bisericii e impozant. A fost ridicat în 2009, construit din marmură neagră și granit, și, în spatele său, sunt 100 de cruci metalice, în amintirea celor 100 de eroi locali căzuți în al doilea război mondial. Dar există și un monument al răscoalei din 1907, de pe care aflăm că au fost omorâți, „din ordinul Guvernului burghezo-moș[i]eresc”, țăranii Gheorghe Frîncu, Alexandru Marin Mihalache și Petre Dobrin, p. 349.

La Tecuci I avem hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva și pisania e din 30 august 1850. În 1882 satul se numea și Kalinderu, de la serdarul Lazăr Kalinderoglu, moșierul locului, dar s-a numit și Casa Porței, probabil a Porții sau a Poștei, p. 350. Vechea Biserică, de lemn, de dinainte de 1850, a fost donată de Kalinderoglu satului Greci din jud. Olt, p. 350. Iar alături de Cuvioasa Parascheva, Biserica mai are și un al doilea hram: Duminica Tomii, p. 350. A fost reparată în 1902, iar pictura Pantocratorului se pare că e lucrarea lui Nicolae Grigorescu[9], p. 315. Biserica a avut un zid împrejmuitor din cărămidă, din care a mai rămas o ruină, p. 354. Se păstrează frescele ctitorilor: Lazăr Kalinderoglu și Elena, dar și ale familiei preoțești de atunci: Pr. Stan Marinescu și Psa. Stana, amândoi bărbații având barbă albă, p. 354. Lista de nume e în p. 354.

La Tecuci II avem hramul Sfinții 40 de Mucenici, fiind construită tot de Kalinderoglu și sfințită pe 30 august 1860. Biserica de lemn de mai înainte a fost donată de ctitor parohiei Băbăița, din jud. Teleorman, și e funcțională până azi, p. 356. Însă Primăria din Băbăița spune că Biserica de lemn din satul lor nu e de la Tecuci, ci din satul Vultureștii de Jos, Muscel[10]. Biserica a fost pictată de Nicolae Grigorescu, dar în 1902 un incendiu va distruge 90% din pictura creată de el. A fost salvată catapeteasma primă, iar în 1932 Biserica a fost acoperită cu tablă adusă din Grecia, p. 361. Conform pisaniei de la 30 august 1860, Biserica are și hramul Sfântul Ioan Botezătorul. Între 1999-2000 va fi repictată de Alexandru Pătrașcu, lista de nume fiind în p. 361. Se păstrează și vechiul cimitir al satului, p. 361.

La Troianul I avem hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Biserica a fost construită între 1911-1924, p. 363. Pictată de George Albany și sfințită de PS Platon Ciosu, p. 363. În 1940 pictura e refăcută de Nicu Albany, fiul primului pictor. În 1966 e repictată de Eugenia Brateș, iar în 1991 de Andrei Vlăduț. În 1995, vechiul clopot a fost returnat la Mănăstirea Plumbuita[11] din București, p. 363. Lista de nume e în p. 367.

La Troianul II e hramul Cuvioasa Parascheva și Biserica are o ușă de lemn interesantă, p. 368-369. E la 12 km de Roșiori, satul numindu-se Mâna Domnului, apoi Belitori. Nicolae Iorga credea că se numea Belitori de la îndeletnicirea de jupuitori de vite a sătenilor, p. 369, cf. Acad. Nicolae Iorga, Revelații toponimice pentru istoria neștiută a românilor, apud Monografia comunei Troianul, Ed. ErcPress, București, 2005, p. 18. Numele de Troianul satul l-a primit în anul 1965, prin Decretul nr. 799 din 17 dec. 1964 al Consiliului de Stat al RPR, publicat în Monitorul Oficial nr. 20/ 18 decembrie 1964, p. 369. Și a fost ales acest nume pentru că pe aici trecea fostul Limes Transalutanus în sec. 2-3 d. Hr.[12], p. 369. Limesul sau frontiera imperială era „un val de pământ înalt de circa 3 m, cu o lățime de 10-12 m, întărit pe porțiuni cu palisade sau ziduri de piatră, precum și un șanț de apărare. Din loc în loc existau în apropiere și garnizoane militare. Limesul Transalutanus se întindea pe o lungime de 235 km, fiind amplasat la o distanță variabilă între 5-30 km est de râul Olt”[13].

Prima atestare a satului Belitori e din 1629, dintr-un document de pe timpul Domnului Gavril Movilă[14]. La 1810 erau în sat 888 de persoane, p. 371. Actuala Biserică începe să fie zidită în 1850 și la 1868 s-a terminat pictura ei, de către Gavrilă Serafim, p. 373.  Catapeteasma a fost lucrată de Petre Debraneci. Pe 23 octombrie 1994 a fost resfințită Biserica de către PS Calinic Argatu, iar în 1998 se schimbă turla, p. 373. Lista de nume, p. 376. Marin Stancu a fost 40 de ani Cântărețul bisericesc al acestei Biserici. Monumentul eroilor e din 1924, p. 376, iar la răscoala din 1907 au fost uciși 3 țărani din localitate. La revoluția din decembrie 1989 a murit sublocotenentul post-mortem Mihăiță Stemate, localnic. Ion Pena (1911-1944)[15], scriitor, a fost tot de aici. Ion Scarlat, alt localnic, a scris monografia localității[16], p. 377.

La Ciurari II avem două hramuri: Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum și Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul, fiind văruită pe afară într-un mod interesant, p. 378-379. Biserica a fost zidită între 1940-1943, în mod preponderent, de Pompiliu Cioc, ministru, și de sora lui, Irina Cioc-Burnaia[17], „cunoscută ca fiind a treia femeie-aviator din România”, p. 379, dar nu a fost terminată. Tocmai în 2006 începe reabilitarea ei, p. 379. În 20 noiembrie 2006 noua parohie primește Sfântul Antimis de la PS Galaction Stângă, iar pe 26 noiembrie 2007, Episcopul nostru săvârșește aici prima sa Sfântă Liturghie, p. 381.

La Vedea avem hramul Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron și satul e la 8 km de Roșiori, p. 384. Biserica a fost zidită în 1910 de către Theodor Nicolau, proprietarul moșiei Goala, iar după moartea acestuia, în 1911, a fost terminată de Gheorghe Antonescu și copiii lui, p. 384. Denumirea de Vedea satul o are din 1965, fiind dată de către comuniști, p. 384. Mai înainte se numea Merii Popii sau Meri, de la mulțimea de meri de aici, p. 388. Datorită noului proprietar, Radu Golescu, satul se va numi Merii Goala, p. 388. În 1838, moșierul Andrei Fotescu ridică aici o Biserică din lemn, care a ars în 1896, din cauza unui trăsnet, p. 388. Lista de nume e în p. 389.

La Vârtoapele de Jos avem hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Biserica are o construcție interesantă, p. 390-391. E construită în 1905, în stil sârbesc, ca o frunză de trifoi, cu o singură turlă, p. 390. Construită de sârbul Matei Veloff și sfințită pe 6 dec. 1906, p. 390.

La Vârtoapele de Sus este hramul Sfântul Ierarh Nicolae și e o Biserică înaltă, impunătoare, p. 396-397. A fost zidită între 1913-1922 și a fost sfințită de viitorul Patriarh Miron Cristea, p. 401.

La Zâmbreasca avem hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel și prima atestare a satului e din 1567, în hrisovul lui Petru cel Tânăr[18], p. 403. Numele ar fi de la rătăcirea pe aici a unui zimbru mare și frumos sau de la tăierea zâmbrelor, adică de la tăierea arterelor de sânge de sub limbă pentru a însănătoși animalele bolnave, p. 404. Alexandru Brătășanu, moșierul de aici, va fi omorât la 1907, p. 404. Biserica a început să fie zidită în 1869 și a fost terminată în 1910, p. 404. Biserica a fost reparată în 1922, p. 406, iar lista de nume e în p. 407.

Biserica de la Burdeni e dedicată Sfintei Parascheva și satul se numea Cățelești în vechime. Biserica a fost zidită de Nicolae Atanasie Guma în 1821, p. 408. Actuala Biserică e din 1955 și în dec. 1989 a murit Ionel Costache, localnic, p. 413.

La Dulceni avem hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie și a fost construită în timpul comunismului, p. 414. Între 1970-1998, Biserica a fost capelă mortuară, p. 417.

La Gresia avem hramul Sfânta Parascheva și numele satului e de la piatra de gresie pe care Fericitul Mihai Viteazul a folosit-o pentru ascuțitul săbiilor, p. 419. Biserica din lemn a fost construită în 1856, apoi cea de zid în 1912, p. 419, adică actuala Biserică, p. 421. A fost sfințită în 1916 și aici au slujit Pr. Ilie Vișan, Pr. Marian Ciulei și Pr. Gabriel Nicu[19] (2000-2005), p. 421.

La Plopi este hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Biserica a fost începută pe 19 octombrie 1997, p. 423, 427. Gheorghiță Ciocioi[20], dimpreună cu 3 consilieri, au strâns banii, George Becali[21] oferind mai multe donații, p. 427. Biserica a fost pictată în tempera în 1999, p. 427.

Biserica parohiei Sfântul Calinic de la Cernica din Roșiorii de Vede e din lemn, sub formă de corabie întoarsă, p. 428. Ea a fost sfințită de PS Galaction Stângă în ziua de 5 mai 2006. Singurul ei Preot: Simeon Palamaru. Piatra piciorului Sfintei Mese e din aceeași piatră cu Crucile din Piața Universității, p. 431.

Biserica de la Văcărești are hramul Sfântul Ilie Tesviteanul și satul e la 3 km de Roșiori. Satul s-a înființat în anul 1897, numele venind de la Arhim. Kiril Văcărescu ce își avea aici moșia, p. 432. Cimitirul e din 1939, în el îngropându-se și cei din satul Coșoteni, p. 432. Biserica actuală a fost construită în 1997, p. 432, și în 2011 era încă nepictată, p. 435.

Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Siliștea-Gumești[22] a fost construită într-o unitate militară dezafectată, p. 436. În 1998, în clădirile fostei unități militare, sunt amenajate chilii, o trapeză și un paraclis pentru 15 Monahi, primind aprobarea Sfântului Sinod în dec. 1998, prin adresa Patriarhiei Române, nr. 6.067/ 21 decembrie 1998, semnată de Patriarhul Teoctist Arăpașu, p. 439. La 15 noiembrie 1998 s-a sfințitul Paraclisul Sfântul Ioan Gură de Aur, iar pe 27 iulie 1999 s-a sfințit locul pentru viitoarea Biserică de către PS Galaction Stângă, p. 439, care va purta hramul Sfântul Pantelimon, p. 443.  Starețul: Protos. Antonie Liță, p. 443.

Mănăstirea Sfântul Fanurie de la Siliștea-Gumești[23] s-a înființat pe locul fostului aeroport militar, dezafectat și el, p. 445. Biserica din lemn, p. 447, e în stil maramureșean și a fost sfințită pe 23 septembrie 2007, hramul ei fiind Sfinții Împărați Constantin și Elena, p. 449. Pe 15 februarie 2008, Sinodul Mitropolitan a transformat Schitul Sfântul Fanurie în Mănăstirea Sfântul Fanurie, p. 449-450. Mănăstirea are 6 viețuitori și Starețul este Ierom. Benedict Mihalcea, p. 451.

Ultima dintre Biserici a fost pusă după încheierea cuprinsului: Biserica de la Măldăieni, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, p. 455. A fost construită în 1846 de Constantin Cantacuzino, moșierul locului, iar în 1908 a fost reparată de Gheorghe și Alexandrina Manu, p. 455, ctitorii Bisericii de la Scrioaștea. În 1948 și în 1992 a fost repictată, p. 455. Biserica este impozantă, p. 456, dar pictura, p. 457, ca la majoritatea Bisericilor din Teleorman, nu are nimic de-a face cu ascetismul picturii bisericești. Biserica a fost resfințită în 27 decembrie 1992 de PS Calinic Argatu, p. 458.

---

[1] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_al_II-lea_Mircea.

[2] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Preda.

[3] Idem: http://ziarullumina.ro/in-memoriam-arhiereul-emilian-antal-9351.html.

[4] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dora_d’Istria. [5] Ibidem.

[6] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mönch.

[7] Idem: https://radioromaniacultural.ro/portret-elena-ghica-una-dintre-cele-mai-rafinate-intelectuale-europene-ale-secolului-al-xix-lea/.

[8] Idem: https://scoli.didactic.ro/detalii/conducerea/seminarul-teologic-ortodox-sfcalinic-cernicanul-trmagurele.

[9] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Grigorescu.

[10] Idem: http://www.primariababaitatr.ro/vizitati-biserica-de-lemn-din-merisani-comuna-babaita/.

[11] Idem: http://manastirea-plumbuita.ro/.

[12] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Transalutanus. [13] Ibidem.

[14] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gavril_Movilă.

[15] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_C._Pena.

[16] Idem: https://books.google.ro/books/about/Monografia_comunei_Troianul_jude%C5%A3ul_Tel.html?id=za3ZrQEACAAJ&redir_esc=y.

[17] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Irina_Burnaia.

[18] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_cel_Tânăr.

[19] Idem: http://www.parintelenicugabriel.ro/minuni.php.

[20] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghiță_Ciocioi.

[21] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Becali.

[22] Idem: https://www.youtube.com/watch?v=gi4xGDGxlcs.

[23] Idem: https://www.youtube.com/watch?v=Mdu8Ujp2uY0.