1. Nădejdile cele deșarte și mincinoase [sunt] ale bărbatului celui neînțelegător și visele îi stârnesc cu putere pe cei nebuni.

2. Ca prinzând umbra și urmărind vântul [ὡς δρασσόμενος σκιᾶς καὶ διώκων ἄνεμον], așa [este] cel care ia aminte visurilor [οὕτως ὁ ἐπέχων ἐνυπνίοις].

3. Aceasta împotriva acesteia [este] vederea visurilor, înaintea feței [este] asemănarea feței.

4. De la cel necurat cine se va curăți? Și de la cel mincinos cine va spune adevărul?

5. Oracolele [μαντεῖαι] și augurii [οἰωνισμοὶ] și visurile este [sunt] deșarte [καὶ ἐνύπνια μάταιά ἐστιν] și inima se arată [întru ele] ca având chinurile nașterii [καὶ ὡς ὠδινούσης φαντάζεται καρδία].

6. Dacă nu are să se trimită[1] de la Cel Preaînalt în[tru] cercetare [ἐὰν μὴ παρὰ Ὑψίστου ἀποσταλῇ ἐν ἐπισκοπῇ], să nu dai întru ele inima ta [μὴ δῷς εἰς αὐτὰ τὴν καρδίαν σου][2].

7. Căci pe mulți i-a[u] înșelat visurile [πολλοὺς γὰρ ἐπλάνησεν τὰ ἐνύπνια] și au căzut nădăjduind în[tru] ele [καὶ ἐξέπεσον ἐλπίζοντες ἐπ᾽ αὐτοῖς].

8. Fără de minciună se va desăvârși legea și înțelepciunea [este] împlinirea gurii celei credincioase.

9. Omul, înșelându-se, a cunoscut multe [ἀνὴρ πεπλανημένος ἔγνω πολλά] și cel mult încercat va povesti în amănunt înțelegerea [καὶ ὁ πολύπειρος ἐκδιηγήσεται σύνεσιν] [sa].

10. Care nu a fost încercat, puține a cunoscut, iar cel care a fost înșelat va înmulți deșteptăciunea.

11. Multe am văzut în[tru] rătăcirea mea și mai multe [mai multă decât] cuvintele mele [este] înțelegerea mea [καὶ πλείονα τῶν λόγων μου σύνεσίς μου].

12. De multe ori până la moarte am fost în primejdie și am fost mântuit pentru acestea.

13. Duhul [duhurile][3] celor care se tem de Domnul va trăi [vor trăi] [πνεῦμα φοβουμένων Κύριον ζήσεται], căci nădejdea lor [este] în[tru] Cel care îi mântuie pe ei [ἡ γὰρ ἐλπὶς αὐτῶν ἐπὶ τὸν σῴζοντα αὐτούς].

14. Cel care se teme de Domnul nu se va înfricoșa și nu are să-i fie teamă, că[ci] El [este] nădejdea lui.

15. Fericit [este] sufletul celui care se teme de Domnul. [Cu] cine rămâne [el]? Și cine este sprijinul său?

16. Ochii Domnului [sunt] peste cei care Îl iubesc pe El [οἱ ὀφθαλμοὶ Κυρίου ἐπὶ τοὺς ἀγαπῶντας Αὐτόν]. [Căci El este] apărarea stăpânirii și sprijinul tăriei [ὑπερασπισμὸς δυναστείας καὶ στήριγμα ἰσχύος], umbră de zăduf și umbră de amiază [σκέπη ἀπὸ καύσωνος καὶ σκέπη ἀπὸ μεσημβρίας], paza de poticnire și ajutorul dinspre cădere [φυλακὴ ἀπὸ προσκόμματος καὶ βοήθεια ἀπὸ πτώσεως],

17. înălțând sufletul și luminând ochii [ἀνυψῶν ψυχὴν καὶ φωτίζων ὀφθαλμούς], dând vindecare, viață și binecuvântare [ἴασιν διδούς ζωὴν καὶ εὐλογίαν].

18. Jertfindu-se de cel nedrept, prinosul [este] învinuit și nu [sunt] întru bunăvoire darurile celor fărădelege.

19. Nu binevoiește Cel Preaînalt în prinoasele celor neevlavioși, nici în[tru] mulțimea jertfelor [nu] ușurează păcatele.

20. [Ca] jertfind pe fiu înaintea tatălui său [este] cel care aduce jertfă din banii celor sărmani.

21. Pâinea lipsiților [este] viața celor săraci. Cel care îi lipsește de ea [este] omul sângiurilor.

22. [Ca] omorând pe aproapele [său este] cel care ia întreținerea vieții [unui om][4] și [ca] vărsând sânge [este] cel care fură plata zilierului.

23. Unul zidind și altul dărâmând. [Cu] ce s-au folosit mai mult decât [cu] trude?

24. Unul rugându-se și altul blestemând. Pe-al cărui glas îl va auzi Stăpânul?

25. Afundându-se în apa de la cel mort și iarăși atingându-se de el. [Cu] ce s-a folosit în[tru] spălarea lui?

26. Așa [este] omul postind în[tru] păcatele sale, și iarăși mergând și pe acelea făcându-le[5]. Rugăciunea sa cine o va asculta? Și [cu] ce s-a folosit în[tru] smerirea sa?

[1] Vedenie.

[2] Să nu le accepți! Să nu te încrezi în ele!

[3] Sufletele.

[4] Care îi ia mijloacele de existență, salariul.

[5] Iarăși păcătuind.