Înțelepciunea lui Sirah, cap. 34, cf. LXX

1. Nădejdile cele deșarte și mincinoase [sunt] ale bărbatului celui neînțelegător și visele îi stârnesc cu putere pe cei nebuni.

2. Ca prinzând umbra și urmărind vântul [ὡς δρασσόμενος σκιᾶς καὶ διώκων ἄνεμον], așa [este] cel care ia aminte visurilor [οὕτως ὁ ἐπέχων ἐνυπνίοις].

3. Aceasta împotriva acesteia [este] vederea visurilor, înaintea feței [este] asemănarea feței.

4. De la cel necurat cine se va curăți? Și de la cel mincinos cine va spune adevărul?

5. Oracolele [μαντεῖαι] și augurii [οἰωνισμοὶ] și visurile este [sunt] deșarte [καὶ ἐνύπνια μάταιά ἐστιν] și inima se arată [întru ele] ca având chinurile nașterii [καὶ ὡς ὠδινούσης φαντάζεται καρδία].

6. Dacă nu are să se trimită[1] de la Cel Preaînalt în[tru] cercetare [ἐὰν μὴ παρὰ Ὑψίστου ἀποσταλῇ ἐν ἐπισκοπῇ], să nu dai întru ele inima ta [μὴ δῷς εἰς αὐτὰ τὴν καρδίαν σου][2].

7. Căci pe mulți i-a[u] înșelat visurile [πολλοὺς γὰρ ἐπλάνησεν τὰ ἐνύπνια] și au căzut nădăjduind în[tru] ele [καὶ ἐξέπεσον ἐλπίζοντες ἐπ᾽ αὐτοῖς].

8. Fără de minciună se va desăvârși legea și înțelepciunea [este] împlinirea gurii celei credincioase.

9. Omul, înșelându-se, a cunoscut multe [ἀνὴρ πεπλανημένος ἔγνω πολλά] și cel mult încercat va povesti în amănunt înțelegerea [καὶ ὁ πολύπειρος ἐκδιηγήσεται σύνεσιν] [sa].

10. Care nu a fost încercat, puține a cunoscut, iar cel care a fost înșelat va înmulți deșteptăciunea.

11. Multe am văzut în[tru] rătăcirea mea și mai multe [mai multă decât] cuvintele mele [este] înțelegerea mea [καὶ πλείονα τῶν λόγων μου σύνεσίς μου].

12. De multe ori până la moarte am fost în primejdie și am fost mântuit pentru acestea.

13. Duhul [duhurile][3] celor care se tem de Domnul va trăi [vor trăi] [πνεῦμα φοβουμένων Κύριον ζήσεται], căci nădejdea lor [este] în[tru] Cel care îi mântuie pe ei [ἡ γὰρ ἐλπὶς αὐτῶν ἐπὶ τὸν σῴζοντα αὐτούς].

14. Cel care se teme de Domnul nu se va înfricoșa și nu are să-i fie teamă, că[ci] El [este] nădejdea lui.

15. Fericit [este] sufletul celui care se teme de Domnul. [Cu] cine rămâne [el]? Și cine este sprijinul său?

16. Ochii Domnului [sunt] peste cei care Îl iubesc pe El [οἱ ὀφθαλμοὶ Κυρίου ἐπὶ τοὺς ἀγαπῶντας Αὐτόν]. [Căci El este] apărarea stăpânirii și sprijinul tăriei [ὑπερασπισμὸς δυναστείας καὶ στήριγμα ἰσχύος], umbră de zăduf și umbră de amiază [σκέπη ἀπὸ καύσωνος καὶ σκέπη ἀπὸ μεσημβρίας], paza de poticnire și ajutorul dinspre cădere [φυλακὴ ἀπὸ προσκόμματος καὶ βοήθεια ἀπὸ πτώσεως],

17. înălțând sufletul și luminând ochii [ἀνυψῶν ψυχὴν καὶ φωτίζων ὀφθαλμούς], dând vindecare, viață și binecuvântare [ἴασιν διδούς ζωὴν καὶ εὐλογίαν].

18. Jertfindu-se de cel nedrept, prinosul [este] învinuit și nu [sunt] întru bunăvoire darurile celor fărădelege.

19. Nu binevoiește Cel Preaînalt în prinoasele celor neevlavioși, nici în[tru] mulțimea jertfelor [nu] ușurează păcatele.

20. [Ca] jertfind pe fiu înaintea tatălui său [este] cel care aduce jertfă din banii celor sărmani.

21. Pâinea lipsiților [este] viața celor săraci. Cel care îi lipsește de ea [este] omul sângiurilor.

22. [Ca] omorând pe aproapele [său este] cel care ia întreținerea vieții [unui om][4] și [ca] vărsând sânge [este] cel care fură plata zilierului.

23. Unul zidind și altul dărâmând. [Cu] ce s-au folosit mai mult decât [cu] trude?

24. Unul rugându-se și altul blestemând. Pe-al cărui glas îl va auzi Stăpânul?

25. Afundându-se în apa de la cel mort și iarăși atingându-se de el. [Cu] ce s-a folosit în[tru] spălarea lui?

26. Așa [este] omul postind în[tru] păcatele sale, și iarăși mergând și pe acelea făcându-le[5]. Rugăciunea sa cine o va asculta? Și [cu] ce s-a folosit în[tru] smerirea sa?


[1] Vedenie.

[2] Să nu le accepți! Să nu te încrezi în ele!

[3] Sufletele.

[4] Care îi ia mijloacele de existență, salariul.

[5] Iarăși păcătuind.

3 comments

  • Sarut mana, Parinte. Versetele 9-11 par sa ii fericeasca pe cei care au cunoscut amaraciunea inselarii si care s-au inteleptit din propriile caderi. Asa e? Multumesc, Doamne ajuta. Hristos a inviat!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnule Luca,

      aici se laudă purtarea de grijă a lui Dumnezeu cu noi, care ne-a făcut înțelepți. Înșelările și căderile noastre nu au nicio finalitate bună. Ele sunt numai toiagul lui Dumnezeu care ne poate trezi la viață. Dar dacă noi nu ne trezim duhovnicește în rătăcirile noastre, ele nu au nicio finalitate bună. Așa că nu se fericește amărăciunea înșelării, care e mult dureroasă, ci se pune în evidență mila lui Dumnezeu cu noi, care ne-a dus la pocăință și la înțelegere. Vă doresc numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *