Predică la Duminica a 6-a după Învierea Domnului [2018]

Iubiții mei[1],

„din cauza unui medicament, administrat greșit de către medic mamei însărcinate, Sorin Bărăian s-a născut orb”[2]. Orb din naștere. S-a născut în 1970, trăiește în Cluj-Napoca și e maseur profesionist[3]. Nu vede cu ochii, dar simte cu degetele și, prin munca sa, îi ajută pe oameni.

Pierre Paul Thomas, din Montreal, Canada, s-a născut și el orb și a fost orb până la vârsta de…68 de ani. Când a fost operat de cataractă și a început să vadă. Și astfel a înțeles cât de minunat e să vezi. Ce mare dar de la Dumnezeu e să poți trece de la pipăirea lucrurilor la vederea lor[4].

Tommy Edison este și el tot orb din naștere, dar îi place să fotografieze[5]. Și cu toate că „nu știe nimic despre culori și nici despre refracția sau reflexia luminii, [el] are un simț artistic extrem de dezvoltat”[6].

Însă Tommy Edison, născut pe 17 iulie 1963 și care este orb din naștere, nu se ocupă numai cu fotografia, ci este și youtuber, prezentator radio și critic de film[7]. Iar din încercările sale de a desena realitatea[8], putem înțelege cât de vagă și de imprecisă e lumea celor orbi. Pentru că vederea ne asigură întregul context vizual al lumii care ne stă înainte, de care cei orbi sunt privați.

Sujet Salee din Thailanda e campion de box thailandez, deși este orb din naștere[9].

Andrea Bocelli a orbit cu totul la 12 ani[10], pe când Vasile Adamescu, despre care am mai scris, și-a pierdut văzul și auzul la 2 ani și jumătate[11]. Bocelli a ajuns „unul din cei mai populari muzicieni italieni și cântăreți de muzică clasică din lume”[12], pe când Vasile Adamescu „nu numai că a învățat să articuleze cuvintele (deși nu le aude sunetele), dar înțelege cinci limbi străine (dacă îi scrii cu degetul în palmă, pe față, pe brațe sau pe spate) și poate să îți răspundă în fiecare dintre acestea cu vocea. Mai mult decât atât, recunoaște străzile după miros, oamenii după o strângere de mână, poate aprecia viteza unui autovehicul cu ajutorul palmelor și…sculptează chipuri umane”[13]. Pentru că Dumnezeu are cu fiecare dintre noi ceva de arătat, de convins, de subliniat. Și, prin fiecare dintre noi, El le vorbește celorlalți despre ce înseamnă să biruim un handicap și să vedem, de fapt, că el e o binecuvântare în viața noastră. Pentru că, biruind handicapul, deficiența, neajunsul nostru, înțelegem că puterea ne vine dinăuntru, de la harul lui Dumnezeu, care ne-a întărit sufletește și trupește în acest sens.

Bogdan Mureșan, din Bistrița, deși orb din naștere, și-a dat licența în Drept și acum e masterand în același domeniu[14]. Are 24 de ani…

Și, bineînțeles, putem să continuăm cu astfel de exemplificări și să observăm lucruri minunate în viețile celor orbi din naștere. Pentru că Dumnezeu are cu fiecare om un plan foarte personalizat, atâta timp cât ne dă fiecăruia dintre noi darurile Sale, pentru ca să le facem să înflorească în noi înșine într-un mod personal. Dar dacă noi nu ne dezvoltăm darurile primite de la El e păcatul nostru imens și neîmplinirea noastră ontologică, pe când, dacă le dezvoltăm, în ciuda oricărui handicap pe care l-am avea, noi simțim din plin binecuvântarea lui Dumnezeu în viața noastră. Pentru că ceea ce contează e modul cum ne biruim interior și ne umplem de frumusețea Lui, deși multe lucruri ne stau împotrivă.

Orb din naștere [τυφλὸν ἐκ γενετῆς] [In. 9, 1, BYZ]: un om care nu a văzut niciodată. Dar care a aflat de la ceilalți că oamenii văd și că vederea îi ajută foarte mult pe oameni.

Până nu am avut nevoie de ochelari, nici eu n-am cunoscut greutatea nevederii. Acum nu mai pot să trăiesc fără ei, pentru că totul e în ceață, e neclar când îi dau jos de la ochi. Lumea pe care o văd prin ochelari își pierde contururile bine definite atunci când nu am această proteză oculară la ochi, care sunt ochelarii. Pentru că, pentru un om cu probleme de vedere, ochelarii sunt ca bastonul pentru cineva cu probleme de locomoție.

Și de aceea îi înțeleg mult mai bine acum pe cei care au vederea foarte deteriorată sau care nu văd deloc. Pentru că știu că nevederea deplină e intrarea noastră cu totul în întuneric, într-un tunel nesfârșit de întuneric și că oricând putem ajunge în această situație oricare dintre noi. E de ajuns numai un banal accident pentru ca să rămâi orb…

Dar e o mare diferență între orbii trupești și orbii sufletești. Pentru că cine e orb doar cu trupul, acela vede duhovnicește, simte duhovnicește, îmbrățișează cu dragoste, pentru că Îl iubește pe Dumnezeu și îi iubește și pe oameni. Dar cei care sunt orbi cu totul, și cu trupul și cu sufletul, aceia n-au ieșit niciodată din tunelul de întuneric în care s-au născut.

Însă Domnul, întâlnindu-l pe orbul în care s-au arătat „lucrurile lui Dumnezeu [τὰ ἔργα τοῦ Θεοῦ]” [In. 9, 3, BYZ], l-a făcut paradigmatic pentru noi. L-a ridicat la gradul de exemplu. Pentru că ne-a arătat că suntem datori  să îl scoatem pe fiecare om din noaptea spirituală, din noaptea păcatului, din noaptea morții sufletești în care se află. El nu știe că e în noaptea Iadului, a morții sufletești…unde nu se lucrează binele mântuirii. El nu știe că nu a văzut ziua lui Dumnezeu [In. 9, 3]. Dar noi știm asta!

Pentru că suntem oameni ai zilei, pe care Dumnezeu ne luminează și în care El locuiește. Și pentru cei care merg prin întuneric, cu întunericul în ei și sunt întunecați la suflet, noi trebuie să fim lumina lor [Mt. 5, 16]. Lumina care îi umple de lumină, de lumina lui Dumnezeu. Căci și noi am fost odată oameni ai nopții, cunoscând amărăciunea păcatului, dar Dumnezeu ne-a umplut de lumina Lui. Iar convertirea oamenilor la dreapta credință și la viață creștină e cea mai iubitoare faptă în viața aproapelui nostru.

De aceea, orb din naștere e tot omul care nu L-a cunoscut pe Dumnezeu cu adevărat. Orbii vrednici de plâns sunt cei care, „văzând, nu văd [βλέποντες οὐ βλέπουσιν]” [Mt. 13, 13, BYZ]. Sunt cei care văd cu ochii, dar nu și cu sufletul. Pentru că sufletul vede lucrurile lui Dumnezeu, înțelege că toate sunt făcute de El, că noi nu suntem ai noștri, ci ai Lui, și că viața noastră nu e pentru dormitat, ci pentru privegheat.

Pentru că, după ce ne odihnim trupește și ne trezim din somnul fizic, noi trebuie să vedem cu sufletul, trebuie să auzim cu sufletul, trebuie să înțelegem voia lui Dumnezeu cu noi [Ibidem]. Și viața noastră de trezie trebuie să fie o continuă vedere duhovnicească, o continuă contemplare a prezenței lui Dumnezeu în lume și în noi, o continuă priveghere la cele din lăuntrul nostru. Căci dacă nu priveghem la ce gânduri, sentimente, mișcări interioare se produc în noi, nu știm nimic despre lucrurile interioare prin care greșim față de Dumnezeu și față de oameni.

Și diferența se face la Spovedanie! Pentru că mulți nu se acuză de niciun păcat, pe când alții își cunosc și gândurile și sentimentele și mișcările sufletești păcătoase și le spovedesc de fiecare dată. Căci e  un mare dar de la Dumnezeu să îți vezi păcatele, să le vezi răutatea și să te dezici de ele interior. Și cel duhovnicesc e cel care își vede tot mai profund păcatele sale. Care se pocăiește continuu pentru ele. Pentru că numai prin lumina Lui poți vedea întunericul din tine. Și numai când Dumnezeu ne luminează întunericul nostru interior, când El ne inundă cu slava Lui, noi putem să vedem cât de urâți și de goi ne fac păcatele noastre.

De aceea, cei luminați de El trebuie să împartă lumina Lui și altora! Căci El este lumina lumii [In. 9, 5]. Și Dumnezeu nu este lumina lumii în mod metaforic, ci în mod real, pentru că lumina despre care El vorbește aici este slava Lui cea veșnică. Și când luminează pe cineva, El coboară lumina Lui cea veșnică în acela și acela începe să vadă și cu sufletul, nu numai cu ochii.

Da, începutul vederii sufletești e unul extatic! Ceea ce a fost scuipatul Domnului pentru ochii trupești ai orbului din naștere [In. 9, 6] e vederea extatică pentru orbul sufletesc care începe să vadă cu sufletul. Căci numai „în lumina Ta vom vedea lumină [ἐν τῷ φωτί Σου ὀψόμεθα φῶς]”[Ps. 35, 10, LXX]. Numai beneficiind de marele dar al vederii extatice, al vederii în lumina Lui, al vederii slavei lui Dumnezeu, noi începem să vedem lumina Lui. Noi începem să vedem duhovnicește.

Pentru că toate Tainele și Slujbele Bisericii sunt doar lucruri „pur umane”, fără această vedere extatică primă din viața noastră, care ne face văzători de Dumnezeu, și fără de toate lucrurile dumnezeiești care vin după ea. Căci noi nu putem vedea ceea ce depășește orbirea noastră. Noi nu putem vedea cele dumnezeiești ale Bisericii, dacă suntem orbi sufletește.

Tocmai de aceea, în Biserică, cei duhovnicești sunt cei văzători de Dumnezeu și ei sunt adevărații credincioși ai Bisericii. Pe când cei care se prefac că sunt „sănătoși”, că „văd” și „simt” cele ale lui Dumnezeu, sunt diletanți, sunt farsori, pentru că vorbesc despre ceea ce n-au văzut și n-au înțeles. Fiindcă, în Biserică, vederea, înțelegerea și cunoașterea duhovnicească sunt daruri ale lui Dumnezeu primite într-o viață plină de asceză, de încordare, de curăție și nu sunt „cunoștințe” dobândite în familie sau la școală. Cele duhovnicești sunt trăiri sfinte, sunt expresii ale unei vieți sfinte, curate, pentru că „Domnul binevoiește în cei care se tem de El [εὐδοκεῖ Κύριος ἐν τοῖς φοβουμένοις Αὐτὸν] și în cei care nădăjduiesc în mila Lui [καὶ ἐν τοῖς ἐλπίζουσιν ἐπὶ τὸ ἔλεος Αὐτοῦ]” [Ps. 146, 11, LXX].

Și El ne dăruie trăiri sfinte pentru ca să ne îmbie la o și mai mare sfințenie și nu pentru ca să facem paradă de ele. Căci, la drept vorbind, nici nu te poți lăuda cu minunile lui Dumnezeu din viața ta, pentru că ele nu sunt „răsplătiri” ale tale, ci milostiviri față de tine. Pentru că, dacă El nu S-ar coborî la mintea noastră, la puterea noastră foarte redusă de a înțelege lucrurile, noi nu am înțelege nimic din tainele Sale și din modul foarte profund în care El lucrează mântuirea noastră.

De aceea, oamenii duhovnicești nu au „orgoliul” sfințeniei, nu au păreri „mari” despre ei înșiși, nu se cred „prețioși”, pentru că ei știu cu minuțiozitate multiplele lor căderi, dar și mila imensă a lui Dumnezeu cu ei. Pentru că, dacă Dumnezeu nu te-ar mai ridica dintr-un păcat anume, tu nu ai putea niciodată învia duhovnicește. Dar El ne ridică de milioane de ori din păcatele noastre într-o viață de om! La fiecare Spovedanie mărturisim zeci de păcate. Ne luptăm cu zeci de patimi zilnic. De aceea suntem mereu obosiți și ne obosim mental și trupește foarte mult. Pentru că trăim într-o luptă reală și nesfârșită cu obiceiurile noastre păcătoase, cu demonii, cu ispite de tot felul, pe de o parte, iar, pe de altă parte, ne ostenim să facem lucruri bune, să trăim bisericește, să avem o familie, să ne împlinim datoriile de serviciu…Așa că nu mai avem timp de exagerări, atâta timp cât viața noastră e o continuă epuizare interioară.

…Însă, deși El l-a vindecat [In. 9, 7] și orbul cel vindecat Îl credea Profet pe Domnul [In. 9, 17] și considera că minunea făcută cu el e unică în lume [In. 9, 32], el a avut nevoie de Domnul ca să facă saltul credinței. Saltul dincolo de înțelegerea lui umană, limitată. Căci minunea vederii nu i-a explicat și demnitatea Celui care l-a vindecat. De aceea, pentru a înțelege cine este El, cine este Vindecătorul lui, orbul cel vindecat a avut nevoie de revelarea Acestuia în viața sa. Pentru că credința e consecința revelării Lui în viața noastră și ea nu este „o înțelegere umană” a lui Dumnezeu. Numai când El ni Se arată, când El ni Se revelează în mod plenar, noi înțelegem că El există.

De aceea, argumentele „raționale” pentru „dovedirea existenței” lui Dumnezeu sunt argumente ale credinței pentru cei credincioși și nu sunt argumente pentru cei necredincioși. Pentru că în mintea și în viața lor nu există ideea de Dumnezeu. Ca să ai ideea lui Dumnezeu și pentru ca să simți prezența Lui ai nevoie ca El să Se reveleze în viața ta. Dar dacă nu ai avut parte de nicio întâlnire reală dintre Creatorul tău și tine, de unde să ai ideea Lui?

Pentru că orbul acesta paradigmatic, exemplar pentru noi, ne arată că minunea nu e de la sine convertitoare. Noi ne putem bucura de multe minuni ale lui Dumnezeu în viața noastră și, cu toate acestea, să negăm orice minune în viața noastră. Dar, chiar dacă nu le negăm, ca să avem o perspectivă teologică asupra lui Dumnezeu, noi nu putem să ajungem la ea, dacă El nu Se coboară mai întâi la puterea noastră de a-L înțelege. Pentru că El ne vorbește pe înțelesul nostru pentru ca să ne schimbe viața. Și când ni Se revelează, când ne spune că El este [In. 9, 37] și noi simțim din plin prezența Lui plină de lumină, atunci începe credința noastră și închinarea noastră reală, plină de evlavie în fața Lui [In. 9, 38]. Pentru că credința noastră e rodul întâlnirii noastre reale cu El, e rodul încredințării noastre depline asupra faptului că El este și asupra modului cum El este în viața întregii lumi.  Pentru că El ne încredințează că El este și că El este singurul existent prin Sine Însuși [Ieș. 3, 14], dar că noi toți, întreaga Lui creație, depindem de El. Pentru că suntem lucrurile mâinilor Sale, suntem ființe create de El, care putem trăi și ne putem sfinți numai întru slava Lui.

De aceea, când Domnul ne spune: „Eu întru judecată întru această lume am venit [Εἰς κρίμα Ἐγὼ εἰς τὸν κόσμον τοῦτον ἦλθον], ca cei care nu văd să vadă [ἵνα οἱ μὴ βλέποντες βλέπωσιν] și cei care văd să fie orbi [καὶ οἱ βλέποντες τυφλοὶ γένωνται]” [In. 9, 39, BYZ], El ne vorbește despre alegerea noastră de a crede sau a nu crede în El. Pentru că judecata pe care o face Dumnezeu e tocmai vederea celor care se pocăiesc. Căci e drept să vadă cel care vrea să vadă, cel care nu mai vrea să fie orb. Dar te-ai judecat pe tine nevrednic de mila lui Dumnezeu, dacă ai ales să fii orb sufletește, deși tu consideri că „vezi”.

Însă nu poți să vezi fără Dumnezeu! Nu poți să vezi fără revelările Lui nesfârșite în viața ta! E nevoie ca El te vindece de orbirea ta, ca El să te umple de slava Lui, pentru ca întru slava Lui să le vezi pe toate ale Sale.

Aceasta e lecția dumnezeiască din viața orbului celui vindecat: că Dumnezeu așa face cu toți Sfinții Lui! Pe toți îi ridică din orbire și le dă să vadă, iar ei văd, prin curăție și sfințenie, întru slava Lui, cele ale lui Dumnezeu.

De aceea, iubiții mei, în fața lui Dumnezeu nicio boală nu e nevindecabilă, dar fiecare boală pe care o avem își are rostul ei în cadrul mântuirii noastre! Și de aceea, mulți Sfinți ai lui Dumnezeu au cerut boli și chinuri ca să se sfințească prin ele, în loc să ceară sănătate și prosperitate, funcții de conducere și mari averi. Pentru că multa sănătate ne face să nu simțim greul altora, după cum multa prosperitate ne face să ne închidem față de greul altora.

Dar dacă cunoaștem și boala și neputința și nevoia și durerea, acestea ne țin smeriți și ne întăresc în răbdare și în ascultarea de Dumnezeu. Iar virtuțile ascezei sunt cele mai bune pentru noi și pentru mântuirea noastră.

Punând și ziua de azi, mai sunt 4 zile până la odovania praznicului Învierii Domnului. Pentru că miercuri, 16 mai 2018, vom trăi finalul praznicului, iar joi, pe 17 mai 2018, vom retrăi Înălțarea Domnului, cu trupul Său cel îndumnezeit, în sânul Dumnezeului treimic, ca Cel care este Unul din Treime, prin care umanitate îndumnezeită Se deschide spre noi pururea și ne atrage pe toți la Sine. Căci El dorește să ne facă pe toți una prin slava Lui [In. 17, 22]. Pentru că slava Lui ne personalizează pe fiecare în parte, dar ne și unește pe toți laolaltă.

Hristos a înviat!

Și El a înviat pentru ca să ne facă pe toți una în Biserica Lui și să ne înalțe pe toți la Sine, ca împreună cu El și cu Tatăl și cu Duhul Sfânt să fim în veci. Amin!

---

[1] Începută la 19. 20, într-o zi de miercuri, pe 9 mai 2018. Afară sunt 22 de grade.

[2] Cf. http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/orb-nastere-traieste-abilitatea-degetelor-1_50aeaf6f7c42d5a6639f17f1/index.html. [3] Ibidem.

[4] Cf. http://www.protv.ro/stiri/un-barbat-orb-din-nastere-s-a-vindecat-miraculos-dupa-o-operatie-care-au-fost-primele-sale-cuvinte.html.

[5] Cf. http://debarbati.ro/divertisment/news/este-orb-din-nastere-dar-a-uimit-tot-internetul-cu-fotografiile-sale.html. [6] Ibidem.

[7] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Tommy_Edison.

[8] A se vedea aici: https://www.youtube.com/watch?v=P1IY6plQKGI.

[9] Cf. http://www.odditycentral.com/pics/sujet-salee-thailands-blind-boxing-champion.html   și https://www.sport.ro/alte-sporturi/video-incredibil-e-orb-din-nastere-si-face-box-thailandez-cu-adversari-legati-la-ochi.html.

[10] Cf. http://evz.ro/destin-sau-intamplare-de-ce-a-orbit-andrea-bocelli-video-1076481.html.

[11] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Adamescu.

[12] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrea_Bocelli.

[13] Cf. http://www.businessmagazin.ro/actualitate/un-roman-nascut-orb-si-surd-intelege-si-vorbeste-cinci-limbi-straine-sculpteaza-chipuri-umane-15552918.

[14] Cf. https://www.libertatea.ro/stiri/terminat-facultatea-de-drept-desi-este-orb-1784521.