1. Miluiește-ne pe noi, Stăpâne, Dumnezeul tuturor, și privește și pune frica Ta peste toate neamurile!

2. Ridică mâna Ta peste neamurile cele străine și să vadă stăpânirea Ta!

3. [Și] precum înaintea lor Te-ai sfințit în[tru] noi, așa înaintea noastră să te mărești în[tru] ei

4. și să Te cunoască pe Tine, precum și noi Te-am cunoscut, că nu este Dumnezeu afară de Tine, Doamne!

5. Reînnoiește semnele și schimbă-le pe cele minunate, slăvește mâna și brațul cel drept!

6. Ridică mânia și varsă urgia, înlătură-l pe potrivnic și nimicește-l pe cel vrăjmaș!

7. Grăbește vremea și pomenește de jurământ și [ei] să povestească pe cele mărețe ale Tale!

8. În urgia focului să se mistuie cel care se mântuie [ἐν ὀργῇ πυρὸς καταβρωθήτω ὁ σῳζόμενος] și cei care fac răutate poporului Tău să afle pieire!

9. Zdrobește capetele stăpânitorilor celor vrăjmași, zicând [ale celor care zic]: „Nu este afară de noi”.

10. Adună împreună toate neamurile lui Iacov și moștenește-le pe ele precum dintru început!

11. Miluiește poporul, Doamne, [cel] chemat în[tru] numele Tău și pe Israil, pe care [cu] cel întâi-născut l-ai asemănat!

12. Îndură-Te de cetatea sfințirii Tale, de Ierusalim, de locul odihnirii Tale!

13. Umple Sionul de cuvântarea virtuților Tale [πλῆσον Σιων ἀρεταλογίας Σου] și de slava Ta pe poporul Tău [καὶ ἀπὸ τῆς δόξης Σου τὸν λαόν Σου]!

14. Dă mărturie celor din[tru] începutul făpturilor Tale [δὸς μαρτύριον τοῖς ἐν ἀρχῇ κτίσμασίν Σου] și ridică profețiile cele în[tru] numele Tău [καὶ ἔγειρον προφητείας τὰς ἐπ᾽ ὀνόματί Σου]!

15. Dă plată celor care Te îndură pe Tine [δὸς μισθὸν τοῖς ὑπομένουσίν Σε] și Profeții Tăi să se încredințeze [καὶ οἱ Προφῆταί Σου ἐμπιστευθήτωσαν]!

16. Ascultă, Doamne, rugăciunea rugătorilor Tăi, după binecuvântarea lui Aaron, pentru poporul Tău

17. și vor cunoaște toți cei de pe pământ, că ești Domnul, Dumnezeul veacurilor!

18. Toată mâncarea va mânca pântecele [πᾶν βρῶμα φάγεται κοιλία], dar este mâncarea [și] mai bună de mâncare [ἔστιν δὲ βρῶμα βρώματος κάλλιον][1].

19. [Precum] gâtul gustă mâncărurile vânatului, așa inima cea înțelegătoare cuvintele cele mincinoase.

20. Inima cea necinstită va da mâhnire și omul cel mult încercat îi va răsplăti lui[2].

21. Pe tot cel bărbătesc îl va primi femeia [πάντα ἄρρενα ἐπιδέξεται γυνή], dar este fiica [și] mai bună de fiică [ἔστιν δὲ θυγάτηρ θυγατρὸς κρείσσων][3].

22. Frumusețea femeii înveselește fața [κάλλος γυναικὸς ἱλαρύνει πρόσωπον] și mai mult decât toată pofta omului este mai mare [καὶ ὑπὲρ πᾶσαν ἐπιθυμίαν ἀνθρώπου ὑπεράγει].

23. Dacă este pe limba ei mila și blândețea, [atunci] nu este bărbatul ei precum fiii oamenilor.

24. Cel care dobândește femeie începe agoniseala[4], ajutorul pentru sine și stâlpul odihnei.

25. [În locul în] care nu este gard va fi jefuită stăpânirea și [în casa în] care nu este femeie va suspina rătăcindu-se.

26. Căci cine va crede tâlharului celui îmbrăcat pentru plimbare, sărind din cetate întru cetate?

27. Astfel, [acesta este asemenea] omului neavând cuib și găzduind oriunde are să însereze.


[1] O referire profetică la Dumnezeiasca Euharistie.

[2] Celui necinstit.

[3] O profeție mariologică.

[4] Dobândirea personală de lucruri.

Did you like this? Share it: