Lucas, cap. 12, 33-40, cf. BYZ

33. „Vindeți averile voastre și dați milostenie! Făceți-vă vouă pungi neînvechite [βαλάντια μὴ παλαιούμενα], comoară nesecată în ceruri [θησαυρὸν ἀνέκλειπτον ἐν τοῖς οὐρανοῖς], unde hoțul nu se apropie [ὅπου κλέπτης οὐκ ἐγγίζει], nici molia [nu] o strică [οὐδὲ σὴς διαφθείρει]!

34. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

35. Să fie mijloacele voastre încinse și luminătorii voștri aprinși!

36. Și voi: asemenea oamenilor așteptându-l pe domnul lor, când are să se întoarcă de la nunți [ἐκ τῶν γάμων], ca, venind și bătând [în ușă], numaidecât să-i deschidă lui.

37. Fericiți [sunt] robii aceia, pe care, domnul venind, îl [îi] va afla priveghind [γρηγοροῦντας]! Amin zic vouă, că se va încinge și-i va așeza pe ei [la masă] și, venind, le va sluji lor.

38. Și dacă are să vină în a doua strajă și [dacă] în a treia strajă are să vină și are să-i afle așa[1], fericiți sunt robii aceia.

39. Și aceasta să știți: că dacă a[r fi] știut stăpânul casei [în] care ceas vine hoțul, a[r fi] privegheat și nu a[r fi] lăsat să-i spargă casa lui [διορυγῆναι τὸν οἶκον αὐτοῦ]!

40. Așadar, și voi fiți pregătiți! Căci [în] care ceas nu gândiți vine Fiul omului”.

[1] Dacă are să-i afle priveghind.