Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Predică în lunea Sfântului Duh [2018]

Iubiții mei[1],

în Penticostar, praznicul de azi este închinat „Atotsfântului și Făcătorului de viață și Atotputernicului  Duh, unul [din] Dumnezeul treimic [τὸ πανάγιον καὶ ζωοποιόν καὶ παντοδύναμον Πνεῦμα, τὸν ἕνα τῆς τριάδος Θεόν], Cel de-o-cinstire și de-o-ființă și de-o-slavă [cu] Tatăl și [cu] Fiul [τὸ ὁμότιμον καὶ ὁμοούσιον καὶ ὁμόδοξον τῷ Πατρὶ καὶ τῷ Υἱῷ]”[2].

Și, cu toate acestea, de câteva secole în spațiul românesc, noi spunem că prăznuim azi nu o persoană a Treimii, nu pe Dumnezeu Duhul Sfânt, ci pe întreaga Treime, pe Dumnezeul nostru treimic, sub titlul „Sfânta Treime”, așa după cum putem citi și în calendarul pe 2018.

O schimbare importantă de accent teologic, care se păstrează în mod nescris, fără ca să se fi schimbat textul Slujbei. Slujba e aceeași în Penticostar, dar noi ne referim la un praznic cu o altă semnificație decât cea tradițională, căci avem și hramuri de Biserici închinate Preasfintei Treimi, care au loc astăzi.

De ce preferăm, așadar, o discuție triadologică într-o zi pnevmatologică? De ce, din punct de vedere liturgic, Îl prăznuim astăzi pe Dumnezeu Duhul Sfânt, dar prin acatist, prin predici, prin hramurile din această zi noi spunem că O prăznuim pe Preasfânta Treime, pe Dumnezeul nostru treimic?

Nu știu când și nici cum a început schimbarea de semnificație a praznicului de azi. Nu am auzit pe nimeni vorbind despre această mutație de sens. Ar putea fi una apologetică, de negare a unei perspective pnevmatologice extremiste și tocmai de aceea a început să se facă o fundamentare triadologică în această zi. Dar este evident faptul că de câteva secole în spațiul românesc avem Biserici închinate Preasfintei Treimi și că hramurile acestor Biserici se prăznuiesc astăzi, în lunea Sfântului Duh.

Însă, pe de altă parte, nimeni nu s-a atins de Slujba din Penticostar, de Slujba zilei. Și dacă nu ne-am atins de ea, dacă nu am schimbat-o în sens triadologic, recunoaștem în mod implicit că ea e bună, că ea e cea care trebuie, cea pe care o prăznuiesc toți ortodocșii. Dar, cu toate acestea, în ciuda textului Slujbei, noi, românii ortodocși, pledăm pentru o înțelegere triadologică a unui praznic pnevmatologic. Adică slujim una și interpretăm alta.

Pentru că Sfântul Duh e prăznuit azi, tocmai pentru că a fost în prim-planul praznicului de ieri. Și acesta este un principiu liturgic respectat în cadrul anului bisericesc.

Căci, spre exemplu, pe 25 decembrie noi prăznuim Nașterea Domnului, dar pe 26 decembrie avem sinaxa Născătoarei de Dumnezeu[3], pentru că ea a fost cea care I-a slujit Domnului cu această ocazie. Și, la fel, avem Botezul Domnului pe 6 ianuarie, iar pe 7 avem sinaxa Sfântului Ioannis Botezătorul[4], pentru că el a fost cel care I-a slujit Domnului la Botezul Său.

De aceea, praznicul de azi, din punct de vedere textual și liturgic și tradițional, trebuie păstrat așa cum este, iar el e închinat Duhului Sfânt și nu Treimii. Dar dacă vrem să atenționăm cu această ocazie, din punct de vedere teologic, asupra pericolului unidimensionării teologice a Duhului Sfânt, o putem face și e nevoie de acest lucru. Căci sunt dăunătoare pentru teologie și pentru viața duhovnicească și liturgică, deopotrivă, atât extremismul hristologic, cât și cel pnevmatologic. Pentru că nu poți explica toată mântuirea și viața eclesială numai prin persoana lui Hristos sau numai prin persoana Duhului Sfânt, ci cel mai înțelept e să gândești triadologic întreaga teologie și viață a Bisericii.

Mai pe scurt, eu pledez pentru ca acest praznic de azi să rămână al Duhului Sfânt, așa cum a fost și este în Penticostarul Bisericii. Să nu-l mai numim al Sfintei Treimi, ci lunea Sfântului Duh. Dar în orice zi, nu numai azi, suntem datori cu toții să subliniem faptul că Dumnezeul treimic e Dumnezeul mântuirii noastre și nu doar Hristos sau Duhul Sfânt sau Tatăl.

Pentru că, în mod distinct, noi Îl prăznuim pe Duhul Sfânt de Cincizecime și azi, pe Hristos Îl prăznuim în mai multe praznice și nu avem niciun praznic distinct al Tatălui și nici al Treimii. Dar persoanele Treimii Celei Preadumnezeiești nu sunt niciodată separate una de alta și noi, în orice zi, ne închinăm Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, unui singur Dumnezeu întreit în persoane, pentru că din veci și pentru veci Treimea e comunională, e perihoretică. Căci persoanele Treimii sunt una în alta fără amestecare, datorită faptului că au aceeași ființă și ele nu trăiesc în mod separat una de alta.

De aceea, din punct de vedere teologic, avem nevoie în mod continuu de o fundamentare triadologică a predicilor noastre, pentru că tot cultul Bisericii e triadologic. Dar nu trebuie să schimbăm semnificația praznicelor Bisericii, pentru că astfel începem să prăznuim altceva în comparație cu întreaga Biserică. Și cred că trebuie să ținem, mai degrabă, la unitatea credinței Bisericii, decât la o abordare apologetică a praznicelor.

Însă, care e teologia praznicului Sfântului Duh de azi? E cuprinsă în Vecernia plecării genunchilor, cu cele 7 rugăciuni speciale ale ei, în Pavecernița și în textul Utreniei de azi[5]. Unde ni se spune că Duhul Sfânt era, este și va fi veșnic, neavând început și nici sfârșit, pentru că El este veșnic împreună-unit și împreună-numărat cu Tatăl și cu Fiul. Căci El e Viață și Făcător de viață, Lumină și Dătător de lumină, Însuși Binele și Izvorul bunătății. Cel prin Care Tatăl Se cunoaște și Fiul Se preaslăvește[6].  Duhul Sfânt este Lumină și Viață și Izvor viu noetic [νοερά]/ înțeles cu mintea[7], cu mintea curățită de patimi. Mai bine-zis: a Cărui slavă e văzută cu mintea curățită de patimi.

Duhul Sfânt este Duhul înțelepciunii, al înțelegerii, e bun, drept, înțelegător, stăpânitor, curățitor de păcate, este Dumnezeu și îndumnezeitor [θεοποιοῦν], foc din foc purcezător [πῦρ ἐκ πυρὸς προϊόν], vorbitor, lucrător, e împărțitorul darurilor celor dumnezeiești, prin Care Sfinții se încununează[8], adică moștenesc Împărăția lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt este Împăratul nostru Cel ceresc, e Mângâietorul nostru, e Duhul adevărului, Care este pretutindeni și pe toate le împlinește. Este Vistierul bunătăților și Dătător de viață, iar când Se sălășluiește întru noi, prin slava Sa, El ne curățește pe noi de toate păcatele și ne mântuie, ca unul Care este Bun față de noi[9].

Duhul Sfânt a conlucrat la nașterea Fiului din Fecioară, iar Fiul, după înălțarea Sa în sânul Treimii, L-a trimis pe Duhul în Sfinții Săi Apostoli și i-a umplut de harul Său cel neîmpuținat[10]. Căci Tatăl ne curățește pe noi cu lucrarea Sfântului Său Duh[11], dar și Fiul ne dăruie darul Atotsfântului Duh[12]. Pentru că lumina Duhului ne luminează pe noi și ne scapă din înșelăciunea drăcească, care e aidoma unui întuneric pentru noi[13].

Și noi nu putem să ne vedem înșelările noastre, adică faptele, gândurile, ideile noastre rele, până nu ne luminează Duhul Sfânt și nu ni le arată a fi lucruri drăcești, întuneric demonic.

Iar prin lucrarea cea mai presus de fire a Duhului, noi am crezut că Duhul e Dumnezeu, împreună slăvit cu Tatăl și cu Fiul[14]. Fiul L-a vărsat pe Duhul în Sfinții Săi Apostoli[15], adică a vărsat slava Lui în ei, căci Duhul e Cel care ne întărește pe noi. Pentru că harul Duhului, prin împărtășire de la Apostoli, a ajuns la toți cei credincioși. Iar harul Său ne luminează inima în mod rațional și ne întărește în credință[16].

Slava Duhului e puterea de sus cu care noi ne îmbrăcăm și ea lucrează în noi o înnoire mistică a cunoașterii noastre teologice. Căci Duhul Sfânt era și este în Tatăl, împreună preaslăvit cu Fiul. Și Tatăl pe toate le-a făcut prin Fiul, cu împreună-lucrarea Sfântului Duh. Pentru că Duhul purcede din Tatăl și în Fiul Se odihnește[17].

Duhul Sfânt este Cel dumnezeiesc și împarte daruri dumnezeiești tuturor oamenilor, dar și Puterilor cerești, și pe toate le face cu voia Sa. Iar harul Său este purtător de lumină, ne curățește cugetul nostru, ne face vie mintea noastră și ne umple de sfințenia Lui[18]. Duhul e împreună-lucrător cu Tatăl și cu Fiul și El învață în mod continuu Puterile cerești, dar și pe oameni, să Îl slăvească pe Dumnezeu. Duhul e Făcător și Sfințitor a toate, Stăpân și Stăpânitor[19]. Duhul Sfânt ne dă temerea de Dumnezeu și pace, El știe toate, El ne păzește ca să nu cădem în păcat, El ne satură de lumina Sa, adică de vederea ei extatică, și ne dă să Îl slăvim pe Dumnezeu în timpul privegherilor Bisericii[20].

Legea harului a fost scrisă de Duhul Sfânt în inimile Sfinților Apostoli, ca Unul ce este Iubitor de oameni[21]. Duhul lui Dumnezeu ne face văzători de Dumnezeu, pentru că El strălucește întru noi. Duhul Sfânt e Cel care reface unitatea neamului omenesc, pierdută la împărțirea limbilor[22].

Slava Duhului este focul[23] despre care vorbea Domnul în Lc. 12, 49. Și focul Său ne face cunoscători ai tainelor celor cerești[24].

Și, după cum se observă, teologia praznicului de astăzi e foarte bogată și ne vorbește despre persoana și lucrările Duhului Sfânt în viața noastră, dar, totodată, și despre relația Lui veșnică și continuă cu Fiul și cu Duhul. Pentru că niciodată nu vorbim cu adevărat despre Duhul Sfânt, dacă nu Îl vedem în relația Lui veșnică cu Tatăl și cu Fiul.

Așadar, iubiții mei, întotdeauna trebuie să ne întoarcem la Sfânta Tradiție a Bisericii, atunci când vrem să cunoaștem și să vorbim despre cultul Bisericii, despre Sfinții ei, despre viața creștină, ortodoxă! Mereu trebuie să recitim sursele credinței, să le aprofundăm, să fim în relație vie cu Dumnezeu, cu Sfinții și Îngerii Lui.

…Recent s-au publicat în română, spre exemplu, dogmele Sinoadelor Ecumenice[25] într-un singur volum și canoanele Bisericii în trei volume[26]: ambele cu text grec-român. Deși, pentru mine, ambele traduceri pe care vi le recomand, nu sunt traduceri fidele ale textelor sinodale, pentru un începător în cunoașterea teologică ele sunt capitale. Dacă începi cu ele cunoașterea teologiei Bisericii, iar textul Scripturii îl înveți din Biblia de la 1688[27], dacă citești Filocalia Părintelui Dumitru Stăniloae în 12 volume, colecția Părinți și Scriitori bisericești[28], colecția Viețile Sfinților[29] și cărțile de cult ale Bisericii[30], atunci ai o cunoaștere bogată a Tradiției Bisericii.

Mai apoi, dacă faci studii teologice, dacă devii din ce în ce mai avansat în cunoașterea teologică și începi să îți traduci tu însuți textele sursă, vezi și lucrurile pe care, acum, mie nu mai îmi plac deloc. Și anume: traducerile infidele de tot felul. De la cele care falsifică textul în mod voit, la cele care îl interpretează ideologic sau confesional (și iarăși îl falsifică), în loc să îl redea așa cum este.

Pentru că, dacă vrem să știm cum arată Scriptura în LXX (Septuaginta) și în BYZ (ediția bizantină), Biblia de la 1688 e singura, în spațiul românesc, care ne poate ajuta într-o anume măsură. Pentru că textul Scripturii este adesea eliptic și de aceea e foarte greu, e antic și nu seamănă cu vorbirea noastră curentă, are multe greșeli de redactare și trebuie să fii teolog, filolog, om duhovnicesc, expert în multe științe pentru ca să îl traduci, nu conține note explicative, cel mai adesea același cuvânt poate fi tradus în mai multe feluri…și dacă nu rămâi la text, întotdeauna la text, la ce spune el, ajungi să fantazezi, să minți oamenii în timp ce le spui că „le traduci” Scriptura.

Dar problema Scripturii tradusă „degajat” și nu ascetic, nu e singura noastră problemă! Și edițiile românești ale cărților de cult și traducerile patristice pe care le avem în română și Viețile Sfinților au multe lucruri traduse greșit, trunchiat, interpretate netradițional…

Fapt pentru care, celor avansați în cercetarea teologică, le recomand să nu se încreadă în ele, până nu le verifică cu textul sursă! Pentru că teologia e știința certitudinii filologice și duhovnicești când e vorba de texte și e experiență vie, mistică, când e vorba de cunoașterea lui Dumnezeu. Ca să știi ce i-a spus, de fapt, Dumnezeu unui Sfânt într-o vedere dumnezeiască trebuie să cunoști textul sursă al Vieții lui. Ca să îți cunoști cu adevărat credința ortodoxă trebuie să înveți limbile vechi și pe cele noi în care s-au scris și se scriu textele Bisericii.

Da, cărțile traduse sunt bune și foarte bune, atunci când nu cunoști limba lor și nici nu ai puterea să le traduci! Dar când citești traducerile comparându-le cu textele sursă, nu se poate să nu te doară și să nu te enerveze în același timp lipsa de onestitate și de profesionalism a traducătorilor.

Și am avut parte, din păcate, de multe cazuri în care am luat cărțile la puricat și am constatat că greșelile nu erau cauzate de oboseală, de sfânta oboseală a muncii continue pe textele Bisericii, ci de rea intenție, de neștiință și de obrăznicie față de textele Bisericii.

Textul spune una, pe când traducătorul spune ceea ce vrea, deși vede negru pe alb ce spune autorul. Și aceasta se întâmplă pentru că traducătorul nu dorește să redea textul în mod smerit, așa cum este el, ci vrea să „îl îmbunătățească”. Și uneori „îl îmbunătățește” într-atât de mult, încât renunță cu totul la textul pe care îl traduce și croșetează, pe deasupra lui, un text…care nu există.

De ce? Pentru că cititorii români au fost învățați că o carte teologică, indiferent de secolul sau mileniul în care a fost scrisă, trebuie să pară „actuală”, „recentă”. Adică au fost învățați cu traduceri falsificatoare, cu traduceri care au edulcorat și au modificat textele…încât „să sune bine”. Și multe texte „sună foarte bine” în traduceri, dar până nu cunoști textul sursă. Pentru că atunci când îl cunoști, vezi că Sfântul vorbea smerit, vorbea într-un mod firesc, era pe înțelesul omului chiar și când era profund teologic, dar textul lui, în traducere românească, este unul savant, pedant, neologizat.

E de ajuns să pui mâna pe textul grecesc al Sfântului Grigorios Teologul sau al Sfântului Maximos Mărturisitorul sau al Sfântului Grigorios Palamas sau al Sfântului Dionisios Areopagitul și să începi să traduci orice vrei: un început de predică, de tratat, de confesiune. Pentru că vei vedea, din primele fraze, că textele lor au o naturalețe și o profunzime stilistică ieșite din comun. Că ei vorbeau în mod firesc, în mod smerit și în predică și în tratatul teologic și în apologie și în imn. Și că nu ai dreptul să le falsifici acest mod natural de a vorbi, firesc, pentru că tu vrei să faci textul „mai științific”.

Pentru că Scriptura, Sfinții Părinți, cărțile de cult sunt nu științifice, ci foarte științifice, nespus de științifice, pentru că sunt foarte pline de experiență și de cunoaștere teologică. Dar ele nu mizează niciodată pe stilul gol, pe emfază, așa cum mizează mulți traducători, ci măreția lor constă în experiența dumnezeiască pe care o conțin. De aceea, a reda simplu, așa cum e, un text înseamnă a reda adevărul acelui text, pe când a încerca să rescrii un text înseamnă a-l falsifica.

Așa că, începătorii în ale credinței ar fi bine să citească mult și ce e mai de calitate în materie de traducere teologică. Pentru că, mai apoi, vor înțelege ei înșiși micimile de tot felul…

Dumnezeu să ne întărească pe toți ca să facem voia Lui! Amin.


[1] Începută în ziua de 25 mai 2018, la odovania Înălțării Domnului. Zi de vineri, 12. 10, soare, 28 de grade.

[2] Penticostar, ed. gr., cf. http://glt.goarch.org/texts/Pen/p50.html/Penticostar, ed. BOR 1973, p. 373.

[3] A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1538/sxsaintinfo.aspx.

[4] Idem: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1650/sxsaintinfo.aspx.

[5] În greacă e aici: http://glt.goarch.org/texts/Pen/p50.html. În Penticostar, ed. BOR 1973, e între p. 355-375.

[6] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Pen/p50.html/ Penticostar, ed. BOR 1973, p. 356. [7] Ibidem/ Ibidem. [8] Ibidem/ Ibidem. [9] Ibidem/ Ibidem. [10] Ibidem/ Idem, p. 357. [11] Ibidem/ Idem, p. 358. [12] Ibidem/ Idem, p. 359. [13] Ibidem/ Ibidem. [14] Ibidem/ Ibidem. [15] Ibidem/ Idem, p. 362. [16] Ibidem/ Idem, p. 366. [17] Ibidem/ Ibidem.

[18] Penticostar, ed. BOR 1973, p. 367. Nu există Pavecernița în textul online citat, de aceea citez doar ediția românească. [19] Idem, p. 368. [20] Idem, p. 369. [21] Ibidem. [22] Idem, p. 370.

[23] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Pen/p50.html/ Penticostar, ed. BOR 1973, p. 372. [24] Ibidem/ Ibidem.

[25] Hotărârile dogmatice ale celor șapte Sinoade Ecumenice, ed. coord. de Pr. Sorin Șelaru, Ed. Basilica, București, 2018, 574 p. Cf. http://www.editurapatriarhiei.ro/product_info.php?products_id=1223.

[26] A se vedea: http://basilica.ro/canoanele-bisericii-ortodoxe-editie-bilingva-aparuta-la-editura-basilica/.

[27] O puteți downloada de aici: https://archive.org/details/Biblia1688.

[28] Le puteți downloada de aici: http://www.arhiva-ortodoxa.info/.

[29] Aici, la nivel online: http://paginiortodoxe.tripod.com/vieti.html.

[30] O parte din ele sunt aici: http://www.stavropoleos.ro/biblioteca-digitala/carte-veche/carti-de-slujba-2/.

Did you like this? Share it:

Previous

Lucas, cap. 12, 33-40, cf. BYZ

Next

Lucas, cap. 12, 41-59, cf. BYZ

6 Comments

  1. Andrei George

    Doamne ajută! Poziția teologică a sfinției voastre e susținută pertinent. Poate că ar trebui să se ia în dezbatere punctul Dvs de vedere. Merită o discuție amplă. Binecuvântați!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Dumnezeu să vă bucure, domnule Andrei! Numai bine!

  2. stef

    Doamne ajuta parinte. Nu stiu daca mi se pare mie dar am impresia ca de sarbatori se intampla tot felul de lucruri ciudate in familie : e mai multa enervare , zgomot , tot felul de probleme si necazuri… si parca sunt mai multe decat de obicei. Iar dupa ce trece sarbatoarea toata lumea se linisteste. Cum se face ? Multumesc , Doamne ajuta !

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnul Ștefan,

      nu e doar o impresie, ci e o realitate! Pentru că demonii, în mod direct și prin oameni, doresc să ne strice sărbătoarea, liniștea, bucuria. Și de aceea înmulțesc ispitele, necazurile, enervările noastre, pentru ca să ne concentrăm pe ele și să treacă pe lângă noi sărbătoarea, prăznuirea, rugăciunea.

      Vă doresc numai bine!

  3. Meletie Adelfos

    Foarte frumoasă predică și plină de miez duhovnicesc, mulțumim foarte mult, Părinte! Binecuvântați!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Dumnezeu să vă bucure, Frate Meletie, și să vă lumineze mereu! Vă mulțumesc frumos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno