1. Tot cel prieten va spune: „M-am împrietenit și eu”. Dar cel prieten [cu] numele este numai cel prieten.

2. [Oare] nu este întristarea până la moartea tovarășului [οὐχὶ λύπη ἔνι ἕως θανάτου ἑταῖρος] [nostru]? Și [nu-l vedem pe] cel prieten schimbându-se întru vrajbă [καὶ φίλος τρεπόμενος εἰς ἔχθραν]?

3. O, gândire rea! De unde te-ai vârât, [ca] să acoperi uscatul în înșelare?

4. Tovarășul cel prieten în[tru] veselie se bucură, dar în vremea necazului va fi împotrivă[1].

5. Tovarășul celui prieten împreună se ostenește pentru pântece, [dar] înaintea războiului își va lua pavăză.

6. Să nu-l uiți pe cel prieten în sufletul tău și să nu fii nepăsător față de el în averile tale.

7. Tot sfătuitorul scoate sfat [πᾶς σύμβουλος ἐξαίρει βουλήν], dar [mai întâi de toate el] este sfătuindu-se întru sine [ἀλλ᾽ ἔστιν συμβουλεύων εἰς ἑαυτόν].

8. De sfătuitor păzește sufletul tău și cunoaște mai înainte care [este] nevoia lui, căci și lui însuși va sfătui [și pe el se va sfătui]! Ca nu cumva să arunce asupra ta sorțul

9. și să-ți zică ție: „Bună [este] calea ta”, dar va sta [să-ți stea] împotrivă [ca] să vadă ce ți se va întâmpla ție.

10. Nu te sfătui cu cel care te privește pe sub sprâncene [μὴ βουλεύου μετὰ τοῦ ὑποβλεπομένου σε][2] și de la cei care te gelozesc ascunde sfatul [καὶ ἀπὸ τῶν ζηλούντων σε κρύψον βουλήν] [tău]!

11. Cu femeia pentru gelozia ei și cu cel fricos pentru război, cu negustor pentru schimb și cu cumpărător pentru vânzare, cu invidios pentru mulțumire și cu cel nemilostiv pentru bunătate, cu cel leneș pentru tot lucrul și cu zilierul cel anual pentru terminare, [cu] slujitorul cel leneș pentru multa lucrare. Nu lua aminte spre aceștia pentru tot sfatul,

12. ci mai mult cu bărbatul cel evlavios să rămâi! Pe care ai să-l cunoști păzind poruncile[3] [și] care, în sufletul său, [este] după sufletul tău și, dacă ai să te poticnești, îl va durea împreună [cu] tine.

13. Iar sfatul inimii să stea [καὶ βουλὴν καρδίας στῆσον]! Căci nu îți este ție mai credincios [decât] el.

14. Căci sufletul bărbatului a vestit uneori [ψυχὴ γὰρ ἀνδρὸς ἀπαγγέλλειν ἐνίοτε] [că] a fost obișnuit mai mult de șapte ținte peste cel înălțat [εἴωθεν ἢ ἑπτὰ σκοποὶ ἐπὶ μετεώρου], șezând peste înălțime [καθήμενοι ἐπὶ σκοπῆς].

15. Și peste toate acestea roagă-te Celui Preaînalt, ca să îndrepte în[tru] adevăr calea ta [ἵνα εὐθύνῃ ἐν ἀληθείᾳ τὴν ὁδόν σου]!

16. Începutul a tot lucrul [este] cuvântul [ἀρχὴ παντὸς ἔργου λόγος] și mai înainte de toată fapta [este] sfatul [καὶ πρὸ πάσης πράξεως βουλή][4].

17. Urma schimbării inimii patru părți răsare:

18. binele și răul, viața și moartea. Iar limba este cea care le stăpânește în mod neîncetat pe acestea.

19. Este bărbatul cel priceput, învățătorul de cele multe, dar [în] sufletul său este cel fără de folos[5].

20. Este înțelepțindu-se în cuvinte cel urât [și] acesta de toată hrana se va lipsi.

21. Căci nu i-a fost dat lui de la Domnul harul [οὐ γὰρ ἐδόθη αὐτῷ παρὰ Κυρίου χάρις], [pentru] că de toată înțelepciunea a fost lipsit [ὅτι πάσης σοφίας ἐστερήθη].

22. Este cel înțelept sufletului său și roadele înțelegerii sale [sunt] în gura celor credincioși.

23. Bărbatul cel înțelept pe poporul său îl va învăța [ἀνὴρ σοφὸς τὸν ἑαυτοῦ λαὸν παιδεύσει] și roadele înțelegerii sale [sunt] cei credincioși [καὶ οἱ καρποὶ τῆς συνέσεως αὐτοῦ πιστοί].

24. Bărbatul cel înțelept va fi umplut de binecuvântare [ἀνὴρ σοφὸς πλησθήσεται εὐλογίας] și îl vor ferici pe el toți cei care îl văd [καὶ μακαριοῦσιν αὐτὸν πάντες οἱ ὁρῶντες] [îl vor vedea].

25. Viața bărbatului [este] în numărul zilelor [ζωὴ ἀνδρὸς ἐν ἀριθμῷ ἡμερῶν] [sale] și zilele lui Israil [sunt] cele nenumărate [καὶ αἱ ἡμέραι τοῦ Ισραηλ ἀναρίθμητοι][6].

26. Cel înțelept în poporul său va moșteni credință [ὁ σοφὸς ἐν τῷ λαῷ αὐτοῦ κληρονομήσει πίστιν] și numele său va trăi întru veac [καὶ τὸ ὄνομα αὐτοῦ ζήσεται εἰς τὸν αἰῶνα].

27. Copile, în viața ta ispitește-ți sufletul tău [τέκνον ἐν ζωῇ σου πείρασον τὴν ψυχήν σου] și vezi care [este] răul lui [καὶ ἰδὲ τί πονηρὸν αὐτῇ] și să nu-l [mai] dai lui [καὶ μὴ δῷς αὐτῇ]!

28. Căci nu toate tuturor este [sunt] de folos [οὐ γὰρ πάντα πᾶσιν συμφέρει] și nu tot sufletul în tot [toate] binevoiește [καὶ οὐ πᾶσα ψυχὴ ἐν παντὶ εὐδοκεῖ].

29. Nu fi fără sațiu[7] în toată desfătarea [μὴ ἀπληστεύου ἐν πάσῃ τρυφῇ] și să nu te dai cu totul în[tru] mâncăruri [καὶ μὴ ἐκχυθῇς ἐπὶ ἐδεσμάτων]!

30. Căci în mâncărurile cele multe va fi boala [ἐν πολλοῖς γὰρ βρώμασιν ἔσται νόσος] și nesațiul va veni până la holeră [καὶ ἡ ἀπληστία ἐγγιεῖ ἕως χολέρας][8].

31. Prin nesațiu mulți s-au sfârșit [δι᾽ ἀπληστίαν πολλοὶ ἐτελεύτησαν][9], iar cel care ia aminte[10] va adăuga viață [ὁ δὲ προσέχων προσθήσει ζωήν].


[1] Împotriva ta.

[2] Care te minimalizează, te disprețuiește.

[3] Poruncile lui Dumnezeu.

[4] O vorbire profetică despre Dumnezeul nostru treimic. Pentru că începutul a tot lucrul Tatăl l-a făcut și îl face prin Cuvântul Său, prin Fiul Său, întru Duhul Sfânt. Iar mai înainte de toată fapta, de toată zidirea, a fost și este sfatul Treimii.

[5] Nu are un folos duhovnicesc.

[6] Sunt veșnice. Pentru că Israilul cel duhovnicesc, adică toți Sfinții Lui, vor moșteni viața cea veșnică.

[7] Fără măsură.

[8] Holera este o „boală epidemică gravă, adesea mortală, caracterizată prin crampe stomacale foarte dureroase, vărsături și diaree, care duce la o puternică deshidratare a organismului”, cf. http://www.dex.ro/holeră.

[9] Au murit.

[10] La sfaturile bune ale Scripturii și ale Sfinților lui Dumnezeu.

Did you like this? Share it: