Studii teologice, seria a III-a, anul XIII, nr. 3, iulie-septembrie, București, 2017, 287 p.

Conține actele întâlnirii Societății Bibliștilor Ortodocși Români de la Mănăstirea Necula (15-16 mai 2017), vol. 1, ed. Pr. Prof. Dr. Ioan Chirilă și Asist. Dr. Stelian Pașca-Tușa.

*

Pr. Constantin Coman, Experiența niptică – reper ermineutic, p. 13-42. Autorul atrage atenția că titlul grecesc al Filocaliei conține și cuvintele niptici și minte, p. 16, n. 10.

Experiența niptică: „experiența copleșirii omului de harul dumnezeiesc, de lumina dumnezeiască”, p. 18. „Dacă în textele biblice avem o lectură teologică a istoriei, aceeași lectură poate fi aplicată și istoriei prezente, Dumnezeu fiind în continuare prezent și lucrător”, p. 20, în lume.

Căci „este necesar să acceptăm că Dumnezeu nu vorbește sau nu Se revelează numai în Biblie”, p. 21. Pentru că „este absurd să disociem Biblia de istorie”, p. 21.

Cunoașterea prin experiență, p. 28. Domnul nu Și-a scris El Însuși Evanghelia, pentru ca să nu existe riscul „înlocuirii lui Dumnezeu Însuși cu Scripturile Sale și înlocuirii dialogului față către față dintre om și Dumnezeu cu invocarea continuă și suficientă a Scripturilor Dumnezeiești. Așa cum s-a întâmplat cu Vechiul Israel, care L-a înlocuit pe Dumnezeu cu Legea, idolatrizând ipocrit Legea”, p. 29.

Marea și monstruoasa rătăcire a celor care au susținut falsul principiu sola Scriptura, p. 31.

Puntea gnoseologică sunt Sfinții, p. 31.

*

Pr. Ioan Chirilă, Ermineutica biblică din perspectivă răsăritean-ortodoxă, p. 43-59.

„ceea ce mărturisim noi și ceea ce au mărturisit Părinții trebuie să fie în unitate și în continuitate”, p. 49. Sfântul Grigorios Teologul: sunt un instrument rațional la care cântă Duhul Sfânt, p. 49.

Exegeza Scripturii e pentru mântuirea oamenilor, p. 56.

*

Pr. Alexandru Atanase Barna, Considerații cu privire la caracterul profetic al literaturii patristice, martor al raportului unitar al literaturii biblice cu cea patristică, p. 149-172. Îl numește pe drept pe Sfântul Simeon Noul Teolog „un pnevmatodidact”, p. 166. Apoi îl citează pe ÎPS Ieroteos Vlahos cu afirmația: „Scriptura nu este Revelație, ci cuvânt despre Revelație”, p. 167. Pentru că revelația, în sine, e vedere mistică, iar în textul Scripturii se dă mărturie despre vederile mistice ale Sfinților lui Dumnezeu.

Trebuie să acceptăm că există în Biserică „o înțelegere unitară a raportului dintre Sfânta Scriptură și literatura patristică”, p. 169. Și termină cu afirmația: „dacă despre Dumnezeieștile Scripturi se poate afirma că sunt hristocentrice, despre literatura patristică se poate spune…faptul că este pnevmatocentrică”, p. 170. Eu cred că în ambele cazuri avem de-a face cu o literatură triadologică, pentru că slava este a Treimii. Iar evidențierea doar a lui Hristos sau doar a Duhului în detrimentul Treimii nu este conformă teologiei și experienței Bisericii.

*

Pr. Alexandru Moldovan, Scripturile Vechiului Testament – dificultăți și contradicții, p. 173-189. Autorul ne prezintă mai mult „contradicțiile” Scripturii decât înțelegerea lor. Și acolo trebuia să fii expert, la răspunsuri, dacă te-ai aventurat pe tărâmul întrebărilor tăioase.

Did you like this? Share it: