Zi: 8 iunie 2018

Iubiții mei[1],

prin ce se caracterizează poporul român?  Prin ce s-a caracterizat în trecut și prin ce se caracterizează el în prezent?

Istoria noastră ne arată că poporul român a fost unul statornic[2] pe aceste meleaguri, pentru că noi aici ne-am născut ca popor și am crescut, că a fost și este creștin-ortodox în mod fundamental[3], că am trecut prin multe primejdii de-a lungul istoriei, dar că ne-am arătat viteji în fața pericolelor de tot felul, că ne-am dorit unitatea de neam și de credință și ne-am obținut-o la 1918[4], pentru că ne-am luptat pentru ea.

Și ca un popor să trăiască 2.000 de ani în același loc, apărându-și identitatea de neam, de credință, de limbă, de experiență, asta înseamnă că este un popor robust, un popor care are răbdare, un popor care muncește, care iubește lucrurile adevărate și bune și care crede în împlinirea lui istorică, dar și veșnică.

De aceea, dacă privim trecutul nostru, este evident faptul că „poporul român este născător de Sfinți și de eroi”[5], de genii cu o operă bulversantă și de mari oameni de cultură și de știință.

Însă Sfinții români canonizați[6] sunt o mică parte din numărul Sfinților români. Tocmai din acest motiv, duminica de azi, care e închinată Sfinților români începând cu anul 1992[7], îi are în vedere pe „toți Sfinții din neamul românesc, știuți și neștiuți”[8] de către noi, dar care cu toții sunt în Împărăția lui Dumnezeu. Căci așa cum duminica trecută i-am prăznuit la un loc pe toți Sfinții Bisericii, pentru ca nimeni să nu fie desconsiderat prin uitarea noastră, tot la fel și azi îi cinstim la un loc pe toți Sfinții români, pentru ca să nu desconsiderăm pe niciunul dintre ei. Căci Sfinții noștri, canonizați sau nu de către Biserică, știuți sau neștiuți de către noi, din trecut sau din apropierea noastră din punct de vedere temporal, sunt rugători neadormiți pentru noi, dar și exemple autentice de românitate.

Pentru că atunci când vrem să vorbim despre cum e poporul român, despre cum e atunci când se împlinește la nivel personal, trebuie să ne referim la Sfinții, la geniile, la eroii, la marile caractere ale neamului românesc. Căci toți aceștia sunt definitorii pentru poporul român, pentru că pun în evidență, într-un mod personal, modul de a fi al românilor.

Cum suntem azi, noi, românii? Vom afla acest lucru din mai multe puncte de vedere puse la un loc!

Acad. Ioan Aurel Pop spune că suntem foarte critici cu noi înșine și de aceea trebuie să învățăm să fim demni, adică să acceptăm deopotrivă și binele și răul nostru[9]. Dar dacă suntem critici cu noi înșine, atunci suntem realiști, pentru că nu ne place să ne mințim pe noi înșine.

Adrian Niculescu spune că de mici suntem crescuți cu o mentalitate concurențială, fapt pentru care nu avem spirit de echipă[10]. Însă concurența competitivă naște valori, iar spiritul de echipă se naște oricând în jurul unor valori comune.

O emisiune Pro TV ne demonstrează că „românii au talent”[11], pentru că ne arată în fiecare emisiune oameni cu talente admirabile. Și dacă am vedea tot mai multe astfel de exemple, am realiza ce fel de oameni speciali avem printre noi și i-am aprecia și i-am ajuta mult mai mult.

Mulți români pleacă în străinătate pentru salarii mai mari și pentru ca să își facă un viitor decent[12]. Însă mulți pleacă și pentru că există o mitologie a străinătății generoase, care te ajută în mod real în toate. Decepția reală începe când ajungi acolo și constați că lucrurile nu sunt pe atât de bune pe cât ți s-a spus sau ți-ai imaginat.

Lazăr Vlăsceanu și Gabriel Hâncean consideră că situația grea a României de azi se datorează unui sistem politico-economic rentierist și corupt, migrării forței de muncă și lipsei de șanse egale de viață, muncă și merit[13].

Psihologul Daniel David consideră că virtuțile românilor sunt „potențialul intelectual (de inteligență și creativitate) și competitivitatea, iar ca atribute psihologice de îmbunătățit: încrederea scăzută în oameni, care duce la o lipsă de cooperare pentru acțiuni colective în beneficiul comun, și tendința de distorsionare a realității prin exagerarea atât a pozitivului (prin emoționalitatea ridicată), cât și a negativului (prin scepticism sau cinism). Dacă am redobândi încrederea în oameni și am reduce exagerările în evaluările pe care le facem, atunci am realiza acțiuni colective în beneficiul tuturor, în cadrul cărora ne-am putea valorifica la maximum potențialul foarte bun pe care îl avem ca popor”[14]. Dar dacă ne înțelegem lipsurile e semn că nu putem fi mulțumiți cu ele. Și pentru a le depăși pe toate avem nevoie de încredere în noi și în oameni, dar, mai întâi de toate, de încrederea în Dumnezeu. Căci fără Dumnezeu nu putem să ne unim și nici să ne depășim neputințele de tot felul.

Însă eu remarc, deopotrivă, credincioșia poporului român, smerenia lui, simplitatea lui, înțelegerea muncii ca nevoință zilnică, dragostea lui pentru tradițiile noastre, aspirațiile lui abisale către bine și frumos, către pace și sfințenie, grija lui față de Biserică și față de carte, curajul său, demnitatea sa, echilibrul de care dă dovadă, împlinirea sa în dăruirea și în jertfirea de sine. Pentru că poporul român a rămas în credința apostolică a Bisericii, și-a asumat cu smerenie și simplitate viața și istoria sa, a fost întotdeauna productiv în toate, dar și-a dat viața pentru credință, pentru neam și pentru pământul strămoșesc când a fost nevoie. Tocmai de aceea nu putem să judecăm un popor cu jumătăți de măsură sau doar prin oamenii săi care nu îi fac cinste. Ci, în primul rând, un popor se judecă prin valorile sale religioase și culturale, prin creațiile sale de forță, reprezentative.

Dar, în același timp, nici nu putem idealiza un popor, pentru că fiecare popor are și minusurile sale evidente. Însă, aceste minusuri nu depășesc grandoarea valorii unui popor.

Căci, iubiții mei, măreția unui popor constă întâi de toate în Sfinții lui. Sfinții vorbesc cel mai bine și cel mai profund despre un popor. Pentru că Sfinții ne vorbesc deopotrivă despre universalitatea omului, dar și despre particularitatea sa etnică. Căci Sfinții sunt oameni în sensul profund al termenului, dar sunt și expresii depline ale etnicității lor.

Tocmai de aceea, cum spuneam și altădată, dacă vrem să ne cunoaștem particularitățile ca români, trebuie să îi privim pe Sfinții români cu multă atenție. Pentru că vom vedea la ei modul românesc de a-I sluji lui Dumnezeu, modul nostru particular de a fi oameni ai Bisericii catolice și apostolice a lui Dumnezeu.

Pentru că Biserica noastră Ortodoxă este catolică și apostolică în același timp. E Biserica tuturor neamurilor lumii, fundamentată pe învățătura Sfinților lui Apostoli. Și așa cum Apostolii Săi au fost mai mulți, tot la fel și catolicitatea Bisericii exprimă diversitatea tuturor neamurilor care fac și trebuie să facă parte din Biserică. Căci Biserica este o diversitate etnică și umană care stă împreună și se întrepătrunde în mod continuu, în aceeași Sfântă Tradiție și viață sfântă. Biserica este și românească și grecească și sârbească și americană și rusească și italiană și spaniolă și germană etc., dar, în același timp, le depășește la modul împlinitor pe toate. Pentru că Biserica îi cuprinde pe credincioșii tuturor țărilor ortodoxe, dar nu pentru a-i păstra separați pe unii față de alții, ci pentru a-i pune pe unii în relație cu alții și pentru a-i face să se deschidă față de toate celelalte moduri particulare de a-L sluji pe Dumnezeu, care sunt reprezentate de perspectivele etnice.

Căci numai astfel înțeleasă etnicitatea noastră în Biserică, ca o valoarea personală unică, noi putem să îmbogățim cu ea modul particular al celorlalți de a-L sluji pe Dumnezeu. Pentru că perspectiva noastră de a vedea lucrurile ajută perspectivele celorlalți să se nuanțeze tot mai mult.

Și când cunoaștem un nou Sfânt, prin el cunoaștem tot mai mult un popor. Iar când cunoaștem tot mai mulți Sfinți ai unui popor, noi cunoaștem modul de a fi al unei națiuni, modul ei particular de a-L sluji pe Dumnezeu.

Și haideți să auzim acum și câte ceva din experiența teologică a Sfinților români, pe care astăzi îi pomenim la un loc!

Sfântul Domn Neagoe Basarab a scris o carte teologică pentru fiul său, Theodosie[15]. Și el și-a început cartea prin a ne sfătui că mai înainte de toate trebuie să Îl cinstim și să Îl lăudăm pe Dumnezeu, pentru că toate pe care le-am primit sunt de la El[16]. Și ne îndeamnă să iubim „mintea cea întreagă și curăția”[17] și să fim blânzi, răbdători și îngăduitori cu toți[18].

Sfântul Neagoe tâlcuiește Scriptura pentru fiul său și pentru noi, arătându-ne că ea este o bogăție nesfârșită de învățătură. El citează și din Vechiul și din Noul Testament și consideră că istoria sfântă descrisă în Scriptură se continuă în istoria sfântă a Bisericii. Tocmai de aceea, după ce ne-a vorbit despre Împărații Scripturii, el se referă și la modul convertirii Sfântului Constantinus cel Mare[19] și la viața acestuia[20], dar și la viețile Sfinților Cuvioși Varlaam și Ioasaf[21].

Sfântul Neagoe ne învață să cinstim Sfintele Icoane ale Bisericii[22], să priveghem întru rugăciuni[23], să ne pregătim pentru moartea noastră[24], să fim milostivi[25].

Sfântul Sfințit Mucenic Antim Ivireanul, deși georgian de neam, a învățat și a predicat în limba română la cote magistrale, fapt pentru care îl simțim ca pe unul de-al nostru, ca pe un român.

În 2016 am publicat textul actualizat al predicilor sale[26], din care vreau să vă amintesc anumite lucruri. Sfântul Antim a apărat pururea fecioria Maicii Domnului[27] și a lăudat fecioria[28], ne-a învățat să ne spovedim cu nădejdea iertării noastre de păcate[29] și să Îl iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru[30].

Sfântul Antim a tâlcuit în mod duhovnicește Dumnezeiasca Scriptură și ne-a adus istoria Bisericii și pe Sfinții lui Dumnezeu în prim-plan, vorbindu-ne despre teologia profundă a fiecărui praznic în parte. El a răspuns la diverse întrebări teologice în predicile sale, ca în cea la Botezul Domnului[31], și a predicat împotriva patimii românilor de a blestema, a drăcui și a înjura[32].

Sfântul Antim a apărat în mod energic demnitatea Preoției[33] și ne-a învățat pe toți să ne pocăim[34]. Pentru că pocăința înseamnă învierea noastră din moartea sufletească, pentru a trăi în slava lui Dumnezeu.

În actul de canonizare din 20 iunie 1992[35], Sfântului Ștefan cel Mare i se recunoaște „viețuirea jertfelnică pentru credință și neam”[36]. Pentru că în 47 de ani de domnie[37], Sfântul Ștefan, potrivit tradiției, a zidit „un număr de 40 de lăcașuri sfinte, pentru 30 dintre acestea existând date certe de identificare”[38]. Și din iubirea lui pentru a zidi Biserici și pentru a le înzestra cu toate cele necesare[39], noi trebuie să învățăm că Biserica e prima îndatorire comunitară a noastră, prima noastră iubire și grijă, căci ea îi ține în unitate pe românii ortodocși.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului a fost canonizat pe 5 martie 2003, în actul său de canonizare subliniindu-se faptul că a fost „un lucrător încercat și nerătăcit al rugăciunii minții în inimă [și]…a lăsat mai multe scrieri referitoare la aceasta, precum și alte povățuiri pentru Monahi, pline de dumnezeiască înțelepciune”[40].

Aceste sfinte scrieri ale sale au fost publicate la editura Deisis în 1996[41] și eu am scris despre ele în Bucuria comuniunii (vol. 1), din 2009, în p. 38-43[42], învățând de la Sfântul Vasile să privesc, în timpul rugăciunii inimii, deasupra inimii[43].

Sfântul Varlaam al Moldovei, în Răspunsul împotriva Catehismului calvin –  carte pe care am publicat-o în 2010, cu text actualizat[44] –, ne învață că Dumnezeul nostru este tripersonal și că prin Botez ne facem fiii lui Dumnezeu[45]. Și ne povățuiește să o cinstim pe Născătoarea de Dumnezeu, să cinstim Sfânta Cruce și Sfintele Icoane, potrivit învățăturii Sfintelor Sinoade Ecumenice ale Bisericii[46].

Sfântul Grigorie Dascălu a fost canonizat pe 21 mai 2006[47] și de la el putem învăța nevoia continuă de a traduce din Sfinții Părinți și de a edita cărți sfinte[48]. Pentru că teologia Bisericii trebuie să fie fundamentul vieții noastre.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a împrumutat de bani pentru ca să înființeze o tipografie, în care a tipărit cărți de cult[49]. Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul, tot în tipografie proprie, „în 10 ani a tipărit 15 cărți de slujbă și învățătură în limba română”[50]. Și tot el a tipărit „primul Abecedar românesc (Bucvar) și înființând, pentru copiii satului Putna, prima școală elementară rurală din Moldova. A dispus traducerea Vieților Sfinților,…în vremea păstoririi sale…[reușindu-se] doar traducerea primelor 6 din cele 12 volume”[51].

Opera completă a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul a fost publicată de editura Doxologia în 2011[52] și ea este formată din poezii, cugetări, scrisori și traduceri[53]. Din care putem cunoaște sufletul celui care ne-a lăsat Sfinte Moaște întregi[54].

Despre Sfântul Cuvios Dionysius Exiguus[55] s-a publicat o teză doctorală în limba română în 2010[56]. Și pentru că „a fixat cronologia erei creștine, luând ca punct de plecare pentru numărarea anilor…Nașterea Mântuitorului”[57], Sfântul Dionysius este, din septembrie 2008, Sfântul ocrotitor al Institutului Național de Statistică din București[58].

Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna, înainte să adoarmă, a spus: „Pacea, dragostea și concordia între frați deschide calea spre biruință”[59]. Pentru că concordia sau buna înțelegere între românii ortodocși este cea care păstrează unitatea de credință și de neam a românilor. Părintele Acad. Mircea Păcurariu s-a ocupat de inventarierea tipăriturile sale[60], arătând că el a tipărit aproape toate cărțile de cult și o ediție a Sfintei Scripturi între anii 1856-1858, cu numele: Biblia, adecă dumnezeieasca Scriptură a Legii celei vechi și a cei noao, după originalul celor șaptezeci și doi de tălcuitori din Alecsandria, având XXI + 1 f. + 920 + 240 pagini, cu ilustrații în text, fiind tipărită cu litere chirilice[61].

Sfântul Mitropolit Dosoftei Barilă a fost canonizat în anul 2005[62], iar soția mea a comentat întreaga Psaltire în versuri[63], care a fost publicată în 1673, în cartea ei din 2013: Creatori de limbă și de viziune poetică în literatura română (vol. 1). Dosoftei[64]. Pe lângă cărțile tipărite între 1673-1686, de la Sfântul Dosoftei ne-au rămas și traduceri patristice în manuscris[65]. De unde înțelegem că cunoașterea textelor biblice, patristice și liturgice e fundamentală în viața noastră și că ele merită toată atenția și tot efortul nostru.

Așadar, iubiții mei, avem Sfinți români care au prețuit și iubit mult cărțile Bisericii și s-au nevoit pentru traducerea și publicarea lor. Pentru că le-au considerat absolut necesare pentru viața creștină. Iar noi trebuie să urmăm exemplului lor luminos, atât în ceea ce privește scrierea și tipărirea de cărți teologice, dar și în ceea ce privește citirea și păstrarea lor peste timp. Căci cărțile teologice sunt în scriitorii lor până ce sunt scrise și publicate, dar mai apoi, când ele devin publice, ele sunt o zestre a tuturor și toți avem responsabilitatea să le cunoaștem și să le tezaurizăm.

Pentru că atunci când vrem să avem o bibliotecă teologică tot mai mare, atât în carte de hârtie, cât și în carte electronică, strângem cu aviditate carte după carte, revistă după revistă, studiu după studiu, colecție după colecție. Le punem împreună, pentru că fiecare ne învață un anume lucru și ne trebuie pentru o anume cercetare teologică. Și pe cât ne mărim biblioteca teologică, pe atât vedem și lipsurile ei, și cărțile care ne lipsesc. Care ne lipsesc, pentru că nu le avem, sau care ne lipsesc, pentru că nu au fost scrise de nimeni.

Iar dacă noi începem să scriem din cărțile care ne lipsesc, înțelegem la tot pasul greutățile nașterii unei cărți. Înțelegem că avem nevoie de toate bibliotecile lumii la un loc, de tot ceea ce s-a scris și s-a tipărit, pentru că fiecare nuanță a cărții, fiecare realitate despre care vorbim are nevoie de o continuă fundamentare.

De aceea, drumul nostru spre viitor, al creștinilor și al întregii lumi, este un drum comun. Avem nevoie de cunoașterea tuturor, de tot ceea ce s-a publicat și se publică în fiecare parte a lumii, iar viitorul nostru comun e spațiul online. Aici trebuie să punem toate scrierile la un loc, să ne bucurăm de această cunoaștere plurală și mondială, și nu să ne ghetoizăm.

A ne închide în noi înșine la nivel religios și național înseamnă a ne secătui interior. Numai ieșind din noi spre alții, numai împărtășind și altora unicitatea noastră religioasă și etnică suntem în câștig.

Căci, iubiții mei, Sfinții lui Dumnezeu născuți în spațiul românesc se roagă pentru întreaga lume și nu doar pentru noi! Se roagă pentru mântuirea tuturor oamenilor, așa după cum dorește și Dumnezeul nostru. Căci Dumnezeu dorește ca întreaga umanitate să fie o singură Biserică, așa după cum neamul omenesc este unul. Iar dacă noi, creștinii români, vrem ceea ce vrea și Dumnezeu, atunci trebuie să ne punem în slujirea Lui, pentru ca El să ne învețe ce trebuie să facem pentru noi și pentru întreaga lume în același timp.

La mulți ani tuturor și să aveți parte de multă pace în acest post dumnezeiesc în care suntem! Sfinții Apostoli Petros și Pavlos să ne învețe să fim responsabili pentru unitatea noastră ca români, dar și pentru unitatea noastră ca creștini! Căci Dumnezeu vrea ca noi să fim una întru El, slăvindu-L pe El în vecii vecilor. Amin!

---

[1] Începută la ora 14. 41, în ziua de 5 iunie 2018, zi de marți, însorită, 29 de grade.

[2] Prof. Gheorghiță Geană, Suntem un popor statornic, agitat însă de demonii nestatorniciei, în Jurnalul. ro, 22 noiembrie 2010, cf. http://jurnalul.ro/special-jurnalul/suntem-un-popor-statornic-agitat-insa-de-demonii-nestatorniciei-560577.html.

[3] Căci, se preciza în pastorala sinodală din 2013, „Sfântul Împărat Constantin[us cel Mare] a continuat misiunea apostolică de creștinare a populației, începută de Sfântul Apostol Andrei [Andreas] în Sciția Mică”, cf. http://www.seminariasi.ro/teologice/pastorala-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-cu-prilejul-anului-omagial-al. A se vedea cum arăta Scitia Mică [Μικρά Σκυθία]: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sciția_Mică.

[4] A se vedea conferința mea recentă: https://www.teologiepentruazi.ro/2018/05/31/anul-omagial-al-unitatii-de-credinta-si-de-neam/.

[5] O afirmație a ÎPS Ioachim Giosanu, citată în articolul de aici: https://doxologia.ro/arhiepiscopia-romanului-bacaului/poporul-roman-este-nascator-de-sfinti-de-eroi.

[6] Avem aici lista lor: http://www.patriarh.ro/Index/sfintiromani.php.

[7] Cf. https://ro.orthodoxwiki.org/Duminica_Sfinților_Români. [8] Ibidem.

[9] În 100 de adevăruri istorice. Cum sunt și cum se cred românii, 05 mai 2018, producție Trinitas TV, cf. https://www.youtube.com/watch?v=PK3PfffQA14.

[10] Adrian Niculescu, Dușmanii românilor sunt românii! Mentalitatea românilor – ep. 3, 27 septembrie 2017, cf. https://www.youtube.com/watch?v=Vkgr9oHe02I.

[11] Cf. https://romaniiautalent.protv.ro/.

[12] Cf. https://www.youtube.com/watch?v=g-mfuAb7puI.

[13] Cf. https://www.dcnews.ro/studiu-fundamental-de-ce-a-e-uat-romania-moderna-de-ce-sunt-romanii-saraci_460993.html.

[14] Cf. http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/cum-romaniii-concluziile-surprinzatoare-celui-mai-amplu-studiu-despre-psihologia-poporului-roman-1_55a6242df5eaafab2c96cf88/index.html.

[15] Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, text ales și stabilit de Florica Moisil și Dan Zamfirescu, cu o trad. a originalului slavon de G. Mihăilă, cu studiu introd. și note de Dan Zamfirescu și G. Mihăilă, Ed. Minerva, București, 1970, p. 125. [16] Idem, p. 125-126. [17] Idem, p. 134. [18] Ibidem. [19] Idem, p. 173.

[20] Descrierea Vieții Sfântului Constantinus cel Mare ține până în p. 185. [21] Idem, p. 200-204. [22] Idem, p. 217. [23] Idem, p. 224. [24] Idem, p. 240. [25] Idem, p. 302, 343.

[26] Îl găsiți aici: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/08/25/sfantul-sfintit-mucenic-antim-ivireanul-didahiile-prima-editie-actualizata/.

[27] Sfântul Sfințit Mucenic Antim Ivireanul, Didahiile, cu text actualizat și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2016, p. 32. [28] Idem, p. 47. [29] Idem, p. 59. [30] Idem, p. 83-86. [31] Idem, p. 100-111. [32] Idem, p. 41-42. [33] Idem, p. 245-256. [34] Idem, p. 310.

[35] Îl găsiți aici: https://www.stefancelmare.ro/Tomos-s2-ss13.htm. [36] Ibidem. [37] Ibidem.

[38] Cf.  https://www.stefancelmare.ro/Sfintenia-s2-ss59.htm. [39] Ibidem.

[40] Cf. http://axa.info.ro/editoriale/icoana-din-adanc/testamentul-sfantului-cuvios-vasile-de-la-manastirea-poiana-marului/.

[41] Dario Raccanello, Rugăciunea lui Iisus în scrierile Starețului Vasile de la Poiana Marului (cu traducerea integrală a scrierilor sale), trad. de Maria-Cornelia Ică jr. și Diac. Ioan I. Ică jr., cu un cuv. înainte de Arhim. Ioanichie Bălan, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, 336 p.

[42] O puteți downloada de aici: https://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/06/bucuria-comuniunii-vol-1/. [43] Idem, p. 43.

[44] A se vedea: https://www.teologiepentruazi.ro/2010/09/22/sfantul-varlaam-al-moldovei-raspunsul-impotriva-catehismului-calvin-2010/. [45] Idem, p. 48. [46] Idem, p. 49-50.

[47] Cf. http://ziarullumina.ro/sfantul-grigorie-dascalu-mitropolitul-arii-romanesti-quot-cat-avem-vreme-sa-lucram-cele-bune-quot–43014.html.

[48] Cf. http://manastireaantim.ro/2015/08/18/sfantul-grigorie-dascalul/.

[49] Cf.  http://basilica.ro/sfantul-ier-calinic-de-la-cernica-episcopul-ramnicului-sarbatorit-in-biserica-ortodoxa-romana-2/.

[50] Cf. http://basilica.ro/viata-sf-iacob-putneanul-mitropolitul-moldovei/. [51] Ibidem.

[52] Sfântul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul, „Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine…”. Opere complete, Ed. Doxologia, Iași, 2011, 750 p. Cf.  https://edituradoxologia.ro/pentru-cei-cu-sufletul-nevoias-ca-mine-opere-complete-sfantul-ioan-iacob-de-la-neamt-hozevitul. [53] Idem, p. 4.

[54] A se vedea: https://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Iacob_Hozevitul.

[55] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Dionysius_Exiguus.

[56] Pr. Dr. Alexandru Moțoc, Sfântul Cuvios Dionisie Exiguu – Părintele erei creștine, Ed. IBMO, București, 2010, 330 p.

[57] Cf. http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/alte/comunicat Dionisie Exiguul.pdf. În PDF, p. 1. [58] Ibidem.

[59] Cf. http://www.protopopiatul-brasov.ro/cat_recomandari_andrei_saguna_libraria_arhidiecezana_protopopiatul_brasov.html.

[60] Pr. Acad. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Cărțile de slujbă tipărite de Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, 3 februarie 2016, cf. http://ziarullumina.ro/cartile-de-slujba-tiparite-de-sfantul-ierarh-andrei-aguna-109080.html. [61] Ibidem.

[62] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei_Barilă.

[63] Psaltirea în versuri e publicată între p. 11-335 în volumul Dosoftei, Opere I, Versuri, ed. critică de N. A. Ursu, cu studiu introd. de Al. Andriescu, Ed. Minerva, București, 1978, 544 p.

[64] O puteți downloada de aici: https://www.teologiepentruazi.ro/2013/06/15/creatori-de-limba-si-de-viziune-poetica-in-literatura-romana-vol-1/.

[65] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei_Barilă.