18. Și [Iisus] zicea: „[Cu] ce este asemenea Împărăția lui Dumnezeu? Și [cu] ce o voi asemăna pe ea?

19. Asemenea este grăuntelui de muștar, pe care omul, luându-l, l-a pus întru grădina sa; și a crescut și s-a făcut întru copac mare și păsările cerului s-a[u] cuibărit în[tru] ramurile sale”.

20. [Și] iarăși a zis: „[Cu] ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu?

21. Asemenea este aluatului, pe care femeia, luându-l, l-a ascuns întru făina cea de trei sata[1] [εἰς ἀλεύρου σάτα τρία]/ cea de trei măsuri de grâu, până ce s-a dospit toată”.

22. Și [Iisus] umbla prin cetăți și sate învățând și călătorie făcând întru Ierusalim.

23. Și cineva I-a zis Lui: „Doamne, oare puțini [sunt] cei care se mântuie?”. Iar El a zis către ei:

24. „Chinuiți-vă [Ἀγωνίζεσθε] să intrați prin poarta cea strâmtă [εἰσελθεῖν διὰ τῆς στενῆς πύλης]! Că mulți, vă zic vouă, vor căuta să intre și nu vor putea.

25. [Până] când are să se ridice stăpânul casei și are să încuie ușa, și aveți să începeți afară să stați și să bateți [în] ușă, zicând: «Doamne, doamne, deschide-ne nouă!». Și, răspunzând, vă va zice vouă: «Nu v-am știut pe voi [Οὐκ οἶδα ὑμᾶς]. De unde sunteți [πόθεν ἐστέ]?».

26. Atunci veți începe a zice: «Am mâncat înaintea ta și am băut și în drumurile cele largi ale noastre ai învățat».

27. Și vă va zice: «Vă zic vouă, nu v-am știut pe voi de unde sunteți! Depărtați-vă de la mine toți lucrătorii nedreptății [οἱ ἐργάται τῆς ἀδικίας]!».

28. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților, când aveți să vedeți pe Avraam și pe Isaac și pe Iacov și pe toți Profeții în Împărăția lui Dumnezeu, iar voi izgoniți afară.

29. Și vor veni de la răsărituri și [de la] apusuri, și [de la] miazănoapte și [de la] miazăzi și vor ședea în[tru] Împărăția lui Dumnezeu.

30. Și iată, sunt cei din urmă care vor fi cei dintâi și sunt cei dintâi care vor fi cei din urmă!”.

31. În acea zi au venit unii [dintre] farisei, zicându-I Lui: „Ieși și pleacă de aici, că Irodis voiește să Te omoare [Ἡρῴδης θέλει Σε ἀποκτεῖναι]!”.

32. Și [Iisus] le-a zis lor: „Mergând [Πορευθέντες], ziceți vulpii acesteia [εἴπατε τῇ ἀλώπεκι ταύτῃ]: «Iată, scot demoni [Ἰδού, ἐκβάλλω δαιμόνια] și vindecări fac azi și mâine [καὶ ἰάσεις ἐπιτελῶ σήμερον καὶ αὔριον] și, [în] a treia [zi], Mă desăvârșesc [καὶ τῇ τρίτῃ τελειοῦμαι]!»!

33. Dar Mi se cuvine [ca] astăzi și mâine și [după aceea] având a merge, că nu se poate să piară Profet afară [de] Ierusalim [ὅτι οὐκ ἐνδέχεται Προφήτην ἀπολέσθαι ἔξω Ἱερουσαλήμ].

34. Ierusalim[e] [Ἱερουσαλήμ], Ierusalim[e] [Ἱερουσαλήμ], cel care omori pe Profeți [ἡ ἀποκτένουσα τοὺς Προφήτας] și omori cu pietre pe cei trimiși către tine [καὶ λιθοβολοῦσα τοὺς ἀπεσταλμένους πρὸς αὐτήν], de câte ori am voit să adun pe copiii tăi [ποσάκις ἠθέλησα ἐπισυνάξαι τὰ τέκνα σου], precum găina pe puii ei sub aripi [ὃν τρόπον ὄρνις τὴν ἑαυτῆς νοσσιὰν[2] ὑπὸ τὰς πτέρυγας], și nu ați voit [καὶ οὐκ ἠθελήσατε]!

35. Iată, vă voi lăsa vouă casa voastră pustie! Și vă zic vouă, că nu aveți să Mă vedeți până va veni [ziua] când aveți să ziceți: «Binecuvântat [este] Cel care vine în[tru] numele Domnului [Εὐλογημένος ὁ ἐρχόμενος ἐν ὀνόματι Κυρίου]!»”.


[1] Satonul [σάτον] fiind o măsură de grâu.

[2] Pentru că, deși νοσσιὰν e la singular, substantivul are sens de plural.