Mi se întâmplă, de ceva vreme (ani) încoace, să uit tot mai des cuvinte uzuale ale limbii române, cuvinte pe care altădată le știam foarte bine și le manipulam cu ușurință în vorbire.

Dacă mi-ar fi spus cineva pe la 18-20 de ani că se va întâmpla acest lucru, probabil că nu aș fi crezut. Atunci credeam că, odată cu vârsta și cu adâncirea în cunoaștere, vocabularul se va lăți și vorbirea va exprima cu tot mai multă ușurință  experiențe sau gânduri diverse.

Realitatea e însă alta. Nu atât vocabularul devine elastic și încăpător, cât gândirea. Iar gândirea, cu cât devine mai profundă, cu atât mai puțin e exprimabilă în cuvinte.

Pe de altă parte, cu cât gândirea se adâncește, cu atât se adâncește și oboseala, care te face să uiți adesea chiar și lucrurile elementare.

De aceea nu cred într-un gânditor care nu este extenuat și care nu ajunge să se exprime din ce în ce mai greu și mai simplu. Spunând, însă, lucruri pe care numai experiența de foarte mulți ani le poate formula. Iar această experiență nu poate fi mimată.

Did you like this? Share it: