Înțelepciunea lui Sirah, cap. 39, cf. LXX

1. Însă dând sufletului său și cugetând în[tru] legea Celui Preaînalt. Înțelepciunea tuturor celor vechi va căuta și în[tru] profeții se va folosi.

2. Povestea oamenilor celor vestiți va păzi și în întoarcerile parabolelor împreună va intra,

3. cele tainice ale parimielor va căuta și în enigmele parabolelor [ἐν αἰνίγμασι παραβολῶν] va trăi,

4. în mijlocul oamenilor celor mari va sluji și înaintea povățuitorilor se va arăta, în pământul neamurilor celor străine va trece, căci a ispitit în oameni cele bune și cele rele.

5. Inima lui va da să se scoale dis-de-dimineață către Domnul, Cel care l-a făcut pe el, și înaintea Celui Preaînalt se va ruga. Și va deschide gura lui în[tru] rugăciune [καὶ ἀνοίξει στόμα αὐτοῦ ἐν προσευχῇ] și pentru păcatele sale se va ruga [καὶ περὶ τῶν ἁμαρτιῶν αὐτοῦ δεηθήσεται].

6. Dacă Domnul Cel Mare [Κύριος ὁ Μέγας] are să voiască[, atunci cu] duhul înțelegerii va fi umplut. El va vărsa cuvintele înțelepciunii sale și, în rugăciune, se va mărturisi Domnului [καὶ ἐν προσευχῇ ἐξομολογήσεται Κυρίῳ].

7. El va îndrepta sfatul său și știința și în cele ascunse ale sale va cugeta [καὶ ἐν τοῖς ἀποκρύφοις αὐτοῦ διανοηθήσεται].

8. El va arăta învățătura învățăturii sale [αὐτὸς ἐκφανεῖ παιδείαν διδασκαλίας αὐτοῦ] și în[tru] legea făgăduinței Domnului se va lăuda.

9. Mulți vor lăuda înțelegerea sa și până [întru] veac nu se va șterge, nu se va îndepărta pomenirea lui și numele său va trăi întru neamurile neamurilor.

10. Neamurile vor povesti înțelepciunea lui și adunarea va vesti lauda sa.

11. Dacă are să rămână, nume va lăsa [mai mult] decât mii, și dacă are să se odihnească, se desăvârșește sieși.

12. Încă cugetând mă voi povesti și ca plinătatea lunii m-am umplut.

13. Ascultați-mă [voi], fiii cei cuvioși, și odrăsliți ca trandafirul crescând la curgerea cea jilavă

14. și ca tămâia bine-dăruiți mireasmă și înfloriți floare ca crinul! Dați mireasmă și lăudați cântare! Binecuvântați pe Domnul peste toate lucrurile!

15. Dați numelui Său măreție [δότε τῷ ὀνόματι Αὐτοῦ μεγαλωσύνην] și mărturisiți-vă în lauda Sa [καὶ ἐξομολογήσασθε ἐν αἰνέσει Αὐτοῦ], în odele buzelor [ἐν ᾠδαῖς χειλέων] și în lire [καὶ ἐν κινύραις]! Și așa veți zice în[tru] mărturisire:

16. „Toate [sunt] lucrurile Domnului, că bune foarte [sunt ele] și toată porunca [Sa] în[tru] vremea ei va fi. [Și] nu este să zici: «Ce [este] aceasta? [Sau] întru ce [este] aceasta?». Căci toate în[tru] vremea sa [lor] se va căuta [se vor căuta].

17. În cuvântul Său a stat apa ca grămada [de snopi] [ἐν λόγῳ Αὐτοῦ ἔστη ὡς θιμωνιὰ ὕδωρ] și în cuvântul gurii Sale [sunt] hambarele apelor [καὶ ἐν ῥήματι στόματος Αὐτοῦ ἀποδοχεῖα ὑδάτων].

18. În porunca Sa [este] toată bunăvoirea [ἐν προστάγματι Αὐτοῦ πᾶσα ἡ εὐδοκία] și nu este [cel] care va împuțina mântuirea Sa [καὶ οὐκ ἔστιν ὃς ἐλαττώσει τὸ σωτήριον Αὐτοῦ].

19. Lucrurile a tot trupul [sunt] înaintea Sa [ἔργα πάσης σαρκὸς ἐνώπιον Αὐτοῦ] și nu este să se ascundă [ceva] de la ochii Săi [καὶ οὐκ ἔστιν κρυβῆναι ἀπὸ τῶν ὀφθαλμῶν Αὐτοῦ].

20. Din veac [și până] întru veac a privit[1] [ἀπὸ τοῦ αἰῶνος εἰς τὸν αἰῶνα ἐπέβλεψεν] și nimic [nu] este minunat înaintea Sa [καὶ οὐθέν ἐστιν θαυμάσιον ἐναντίον Αὐτοῦ].

21. Și nu este să zici: «Ce [este] aceasta? [Sau] întru ce [este] aceasta?». Căci toate a[u] fost zidit[e] întru nevoile lor.

22. Binecuvântarea Sa ca râul a acoperit [ἡ εὐλογία Αὐτοῦ ὡς ποταμὸς ἐπεκάλυψεν] și ca potopul a îmbătat uscatul [καὶ ὡς κατακλυσμὸς ξηρὰν ἐμέθυσεν].

23. În acest fel, urgia Sa neamurile o va [vor] moșteni, precum [El] a schimbat apele întru sărătură.

24. Căile Sale [sunt] cele drepte celor Cuvioși [ai Săi], așa [precum sunt] împiedicările celor fărădelege.

25. Cele bune a[u] fost zidit[e] celor buni dintru început, așa [și] cele rele celor păcătoși.

26. Începutul a toată nevoia întru viața omului [sunt] apa și focul și fierul și sarea și făina de grâu și laptele și mierea, sângele strugurelui [αἷμα σταφυλῆς] și uleiul și veșmântul.

27. Acestea toate [sunt] întru cele bune celor evlavioși [și] așa se va [vor] schimba întru cele rele celor păcătoși.

28. Este [sunt] duhuri care întru răzbunare a[u] fost zidit[e] [ἔστιν πνεύματα ἃ εἰς ἐκδίκησιν ἔκτισται][2] și în[tru] mânia Sa a întărit bătăile lor [καὶ ἐν θυμῷ Αὐτοῦ ἐστερέωσεν μάστιγας αὐτῶν]. În vremea sfârșitului tărie vor revărsa și mânia Celui care i-a făcut pe ei vor [va] înceta.

29. Focul și grindina și foamea și moartea[3], toate acestea întru răzbunare a[u] fost zidit[e].

30. Dinții fiarelor și scorpionii și viperele și sabia [sunt] răzbunându-se [pentru a se răzbuna] întru moarte pe cei neevlavioși.

31. În porunca Lui se vor veseli și pe pământ întru nevoi se vor pregăti și în vremea lor nu vor încălca cuvântul.

32. Pentru aceasta dintru început m-am întărit și am cugetat și în scris am lăsat:

33. «Lucrurile Domnului [sunt] toate cele bune și toată nevoia în ceasul ei o va da».

34. Și nu este să zici: «Aceasta [decât] aceasta [este] mai rea». Căci toate în[tru] vremea [lor El le] va binevoi”.

35. Și acum, cu toată inima și [cu toată] gura, cântați și binecuvântați numele Domnului!


[1] Cu referire la Dumnezeu, pentru că El a privit.

[2] Aici nu se acreditează ideea că Dumnezeu a creat demonii, ci că El se folosește de răutatea lor pentru pedepsirea celor păcătoși.

[3] Moartea e consecința păcatului nostru și nu zidirea lui Dumnezeu! Dar El Se folosește de moarte, ca și de elementele create de El, pentru ca să Se răzbune pe păcatele noastre.