Zi: 28 iunie 2018

Iubiții mei[1],

Sfântul Apostol Petros [Πέτρος][2] s-a născut în Bitsaida[3] [Βηθσαϊδά][4], în Galilea[5], o localitate care în limba ebraică [בית צידה/ Bet Țaidah][6] înseamnă casa de pescărie[7]. Și asta în mod profetic! Pentru că de aici a ieșit Pescarul lui Hristos, Sfântul Apostol Petros, cel pe care Domnul l-a făcut pescar de oameni, dimpreună cu ceilalți Sfinți Apostoli ai Săi [cf. Mt. 4, 19 și Mc. 1, 17]. Pentru că a fi Apostol [Ἀπόστολος] al lui Hristos înseamnă a fi trimisul Lui în lume[8], pentru ca să aduci lumea în Biserică. Căci toată lumea trebuie să devină creștină, toată lumea trebuie să devină parte a trupului mistic al lui Hristos, a Bisericii Sale, pentru ca să fie o turmă [μία ποίμνη] și un Păstor [εἷς Ποιμήν] [In. 10, 16, BYZ].

Pentru că Păstorul turmei celei raționale, Păstorul Bisericii, e Creatorul și Mântuitorul nostru și El dorește ca noi să trăim veșnic împreună cu El, întru Împărăția Sa, împreună cu toți Îngerii și Sfinții Lui. Și de aceea ne adună pe toți la un loc, pentru ca să ne învețe de pe acum viața în comuniune și în sfințenie.

În lista Sfântului Matteos, Apostolul nostru figurează ca primul din cei 12, sub forma: Simon, cel numit Petros [Σίμων ὁ λεγόμενος Πέτρος] [Mt. 10, 2, BYZ]. La fel ne spune și Sfântul Marcos, în Mc. 3, 16. În In. 1, 42, Domnul îi schimbă numele din Simon, fiul lui Ionas în Chifas [Κηφᾶς], care se traduce Petros [In. 1, 42, BYZ] în greacă, adică Piatră. Pentru că în ebraică Kefa [כֵּיפָא] înseamnă Piatră[9].

Și cine se zidește pe piatra Apostolilor, adică pe credința lor, își zidește viața pe temelie apostolică. Pentru că Biserica Cincizecimii, Biserica Ortodoxă, e Biserica cea una [μίαν], sfântă [ἁγίαν], catolică [καθολικὴν] și apostolică  [ἀποστολικὴν][10] și ea a avut o continuitate neîntreruptă până azi. Și va avea, cu harul lui Dumnezeu, o continuitate neîntreruptă în toată istoria mântuirii noastre, până când istoria va intra în veșnicie și se va înveșnici. Căci nimeni nu poate să strice trupul mistic al lui Hristos, adică legătura Lui de intimitate negrăită cu toți cei credincioși Lui.

Sfântul Petros a fost căsătorit, iar fiica lui Petronila [Πετρονίλα][11]/ Petronilla[12] este Sfânta Mucenică Petronila, care a fost martirizată la Roma și e pomenită pe 31 mai[13].

Cum arăta Sfântul Petros? Nu era nici mare, nici mic, ci potrivit de statură, cu gâtul drept, fața palidă și cu o nuanță albicioasă, ochii negri și plini de viață, cu pupilele ochilor însângerate, cu sprâncenele rupte, cu nas prelung, plat și strâns pe lături, cu păr dens și creț, cu minte nevicleană, care nu disprețuia legea Sfântului Moisis, fiind avid de învățătură, bătăios din fire și un galilean după fire și obiceiuri[14].

Și, pentru ca să nu treacă mult timp până am să vă vorbesc și despre cum arăta Sfântul Apostol Pavlos, vă spun acum. Pentru ca să avem chipul amândurora unul lângă altul. Sfântul Pavlos era de statură mijlocie, adus de spate, nasul îndoit și mai lung, alb la culoare, cu ochii plini de viață, având sprâncenele lăsate, păr rar, barba mai densă și atârnând în jos, fața frumoasă și cuviincioasă, fiind tăios și vehement din fire, cu minte foarte clară și înclinat spre cele grele și înalte[15].

Iar dacă Sfântul Petros era din Bitsaida Galileii, Șaul [שָׁאוּל][16]l – numele său fiind transliterat în greacă sub forma Savlos [Σαῦλος][17] –, era fariseu din neamul lui Veniamin, având și cetățenie romană[18]. Și el s-a născut în afara granițelor lui Israil, și anume în Tarsus, care a fost capitala provinciei Cilicia în timpul Imperiului Roman[19].

Și din prigonitor al Bisericii [F. Ap.  8, 1-3; 9, 1; I Cor. 15, 9], Savlos devine Apostolul Domnului, fiind convertit la dreapta credință prin vederea extatică pe care a avut-o pe drumul spre Damascos și pe care Sfântul Lucas a descris-o la F. Ap. 9, 3-6. Pentru că Domnul rânduise pentru el să fie „vas ales [σκεῦος ἐκλογῆς]” al Lui, „[ca] să poarte numele Meu înaintea neamurilor și a împăraților și a fiilor lui Israil [τοῦ βαστάσαι τὸ ὄνομά Μου ἐνώπιον ἐθνῶν καὶ βασιλέων, υἱῶν τε Ἰσραήλ]” [F. Ap. 9, 15, BYZ].

Sfântul Ananias îl vindecă de orbire pe Savlos [F. Ap. 9, 17] și îl botează [F. Ap. 9, 18]. Și după ce a stat câteva zile [ἡμέρας τινάς] cu Ucenicii în Damascos [F. Ap. 9, 19, BYZ], Savlos, Apostolul Domnului, „numaidecât în sinagogi propovăduia pe Hristos [εὐθέως ἐν ταῖς συναγωγαῖς ἐκήρυσσεν τὸν Χριστόν], că Acesta este Fiul lui Dumnezeu [ὅτι Οὗτός ἐστιν ὁ Υἱὸς τοῦ Θεοῦ]” [F. Ap. 9, 20, BYZ].

Pentru că cel care este încredințat de voia lui Dumnezeu cu el nu vrea să piardă deloc timpul, fiindcă socotește orice zi pierdută, dacă nu împlinește voia Lui cu el. Și acesta face ceea ce trebuie! Pentru că fiecare dintre noi trebuie să ne împlinim cu multă râvnă chemarea noastră de la Dumnezeu.

Până în F. Ap. 13, 9, Sfântul Apostol Pavlos a fost numit Savlos. De aici încolo el va fi numit Pavlos [Παῦλος][F. Ap. 13, 9, BYZ], fără ca să ni se dea vreo explicație. Însă, dacă Șaul înseamnă Cerut [de la Dumnezeu] în rugăciune sau Luat cu împrumut [de la Dumnezeu][20], Pavlos e o transliterare a latinescului Paulus sau Paullus și înseamnă Cel mic sau Cel smerit[21]. Care exprimă pocăința sa cea mare pentru viața pe care a dus-o înainte de convertire. Așa după cum Sfântul Petros, de câte ori auzea cântatul cocoșului, își amintea de lepădarea lui întreită de Domnul, și ochii i se umpleau de lacrimi[22].

Pentru că vedeniile și darurile dumnezeiești primite de cei doi Sfinți Apostoli au sporit în mod dumnezeiește pocăința lor, pocăință care este un exemplu de urmat pentru fiecare dintre noi. Căci niciodată nu trebuie să uităm căderile noastre cele cumplite, marile noastre fărădelegi săvârșite înaintea Lui, oricât de mult ne-ar ierta Dumnezeu pentru ele. Fiindcă păcatele sunt ale noastre, sunt nerecunoștința noastră, pe când mila Lui nemărginită față de noi e darul Său, de care nu suntem vrednici.

Sfântul Petros a fost adus de Sfântul Andreas, fratele său, la Domnul, și i-a confirmat faptul că El este Mesias [Μεσίας], adică Hristos [Χριστός] [In. 1, 40-41]. Lucru pe care Petros îl mărturisește mai apoi înaintea Domnului și Îi spune: „Tu ești Hristos [Σὺ εἶ ὁ Χριστός]” [Mc. 8, 29, BYZ].  Însă convertirea lui Petros ne-o descrie Sfântul Lucas, în Lc. 5, 8-11. Unde el, înțelegând că Iisus este Domnul, este Făcătorul tuturor lucrurilor, cât și ai peștilor pe care i-a prins în mod minunat, „a căzut [la] genunchii lui Iisus, zicând: „Ieși de la mine [Ἔξελθε ἀπ᾽ ἐμοῦ], că om păcătos sunt [ὅτι ἀνὴρ ἁμαρτωλός εἰμι], Doamne [Κύριε]!” [Lc. 5, 8, BYZ].

Însă Domnul îl cheamă la apostolat pe Petros [Lc. 5, 10], pe cel care și-a recunoscut păcătoșenia! Și astfel Petros, Iacovos și Ioannis, care pescuiau împreună [Ibidem], „aducând corăbiile la pământ, lăsând toate, I-au urmat Lui” [Lc. 5, 10, BYZ]. Pentru că s-au încredințat cu toții că El este Domnul întregii creații.

Cei 3 Apostoli sunt martorii transfigurării Sale de pe Tabor [Lc. 9, 28-29], când Domnul le arată slava dumnezeirii Sale. Iar înaintea Patimilor Sale, Domnul îi profețește lui Petros căderea și întoarcerea sa la credință în Lc. 22, 31-32, atunci când îi spune: „Simon, Simon, iată, Satanas v-a cerut pe voi [Σίμων, Σίμων, ἰδού, ὁ Σατανᾶς ἐξῃτήσατο ὑμᾶς], să vă cearnă ca pe grâu [τοῦ σινιάσαι ὡς τὸν σῖτον]! Dar Eu m-am rugat pentru tine [Ἐγὼ δὲ ἐδεήθην περὶ σοῦ], ca să nu cadă credința ta [ἵνα μὴ ἐκλίπῃ ἡ πίστις σου]! Iar tu, cândva, întocându-te [καὶ σύ ποτε ἐπιστρέψας], întărește pe frații tăi [στήριξον τοὺς ἀδελφούς σου]!” [Lc. 22, 31-32, BYZ], adică pe cei împreună cu tine Apostoli.

Și acest cândva a fost imediat după învierea Lui! Când Domnul, în mod întreit, l-a repus în apostolatul său pe Petros și i-a încredințat păstoria duhovnicească în Biserică [In. 21, 15-19].

Iar la 50 de zile după învierea Domnului, în ziua Cincizecimii, când Sfântul Petros se umple de Duhul Sfânt [F. Ap. 2, 4], adică de slava Dumnezeului nostru treimic, el rostește prima predică convertitoare a Bisericii [F. Ap. 2, 14-36; 38-40], prin care s-au botezat ca la 3.000 de oameni [F. Ap. 2, 41].

Însă primii membri ai Bisericii, deși pe fiecare zi stăruiau împreună în templu, ei frângeau pâinea în casă, adică slujeau Dumnezeiasca Liturghie în casa sfințită pentru slujirea lui Dumnezeu și nu în templu, împărtășindu-se de hrană întru bucurie și cu simplitatea inimii, lăudând pe Dumnezeu și având har la tot poporul [F. Ap. 2, 47-48, BYZ]. De aceea, „Domnul adăuga zilnic Bisericii [Κύριος προσετίθει καθ᾽ ἡμέραν τῇ Ἐκκλησίᾳ] pe cei care se mântuie [τοὺς σῳζομένους]” [F. Ap. 2, 47, BYZ].

Căci mântuirea e un proces sinergic continuu, este împreuna noastră lucrare continuă cu Dumnezeu la sfințirea vieții noastre. Și niciodată nu putem spune că suntem atât de „mântuiți” sau că suntem atât de „Sfinți” încât să nu ne mai trebuie relația cu Dumnezeu, pentru că mântuirea și sfințenia sunt tocmai creșterea noastră continuă în relația cu Dumnezeu.

O parte dintre faptele, minunile și vedeniile Sfântului Petros sunt cuprinse în F. Ap. 3-5; 9, 32-43; 10, 9-48; 11, 1-18; 12, 3-17. La fel sunt descrise și cele ale Sfântului Pavlos [F. Ap. 9, 1-31; 11, 25-26; 12, 25; 13, 2-52; 14-28], cele despre el având cea mai mare întindere în cartea Sfinților Apostoli. Iar celelalte au fost cuprinse în Viețile lor, publicate în Acta Sanctorum [Faptele Sfinților], vol. 27.

Ambii sunt martirizați în timpul persecuției lui Neronos [Νέρωνος][23], în ziua de 29 iunie[24]. Sfântul Petros avea în jurul vârstei de 80 de ani[25] când a fost martirizat, pe când Sfântul Ioannis Hrisostomos a afirmat faptul că Sfântul Pavlos a fost martirizat pe când avea 68 de ani [sexaginta octo][26]. Iar Sfântul Pavlos s-a convertit la dreapta credință pe când avea 35 de ani [quinque et triginta] și peste alți 33 de ani [tres et triginta] a fost martirizat[27]. Dar câte lucruri minunate, Dumnezeul meu, a făcut Sfântul Pavlos în cei 33 de ani ai slujirii sale, cu harul și cu întărirea Ta cea prea mare!

Prima călătorie apostolică [ἀποστολικὴ περιοδεία] a Sfântului Pavlos s-a petrecut între 44-45 sau 47-48 d. Hr. A doua între 48-52 sau 48/49-51/52 d. Hr.  A treia între 52-57 d. Hr., pe când a 4-a între 62-65 sau 61-64 d. Hr.[28].

Și Sfântul Pavlos, cel care a învățat teologie rabinică cu Sfântul Gamaliil [Γαμαλιὴλ][29] la Ierusalim, și care, mai apoi, a fost învățat de Dumnezeu, în mod extatic, teologia Sa cea dumnezeiască și a învățat și din propovăduirea Sfinților Lui Apostoli, a propovăduit în Damascos [F. Ap. 9, 19-22, 27], în Ierusalim [F. Ap. 10, 28], în Chesaria, în Tarsos, la el acasă [F. Ap. 9, 30], în Antiohia a propovăduit un an întreg și acolo Ucenicii au fost numiți pentru prima oară creștini [χριστιανούς] [F. Ap. 11, 26, BYZ], în Salamis [F. Ap. 13, 5], în Pafos [F. Ap. 13, 6], în Pergi Pamfiliei [F. Ap. 13, 13], în Antiohia Pisidiei [F. Ap. 13, 14], în Iconion [F. Ap. 14, 1], în Listra și Derbi și în împrejurimile lor din Licaonia [F. Ap. 14, 6], în Finichi și Samaria [F. Ap. 15, 3], în Siria și Cilicia [F. Ap. 15, 41], în Frigia și Galaticos [F. Ap. 16, 6], la Filippi în Macedonia [F. Ap. 16, 12], în Tessalonichi [F. Ap. 17, 1], în Beria [F. Ap. 17, 10], în Atine [F. Ap. 17, 15], în Corintos [F. Ap. 18, 1], unde a stat și a propovăduit un an și 6 luni [F. Ap. 18, 11], în Efesos [F. Ap. 18, 19], în Troas [F. Ap. 20, 6], unde a stat 7 zile [Ibidem], în Militos [F. Ap. 20, 17], în Tiros 7 zile [F. Ap. 21, 3-4], în Ptolemais o zi [F. Ap. 21, 7], în Meliti [F. Ap. 28, 1], în Romi [F. Ap. 28, 16], unde a propovăduit 2 ani de zile [F. Ap. 28, 30]. La acestea se adaugă Ispania și Nicopoli și poate a propovăduit și în Bisericile din Colosse, Ierapolis și Laodichia[30].

Dacă Sfântul Pavlos a început să propovăduiască în Damascos, în orașul în care el s-a botezat, Sfântul Petros a început să propovăduiască la Ierusalim, în ziua Cincizecimii, în ziua de naștere a Bisericii [F. Ap. 2]. Apoi tot la Ierusalim a făcut și primele sale minuni [F. Ap. 3; 5, 15-16], încât îi scoteau în stradă pe cei bolnavi, punându-i pe paturi și pe saltele, „ca, venind Petros, măcar umbra [lui] să-l umbrească pe vreunul [dintre] ei” [F. Ap. 5, 15] și astfel să se vindece. Sfântul Petros a propovăduit și în Lidda [F. Ap. 9, 32], în Ioppi [F. Ap. 9, 38], în Chesaria [F. Ap. 10, 24], în Pontos, Galatia, Cappadocia, Asia, Bitinia, Corintos, Romi[31].

Iar Sfântul Petros a fost răstignit pe Cruce, la cererea lui cu capul în jos[32], pe când Sfântului Pavlos i s-a tăiat capul cu sabia[33]. Și a curs sânge și lapte din trupul Sfântului Pavlos, când el a fost martirizat[34].

Sarcofagul de marmură al Sfântului Pavlos a fost descoperit în 2002 în basilica romano-catolică San Paolo fuori le Mura din Roma[35]. Unde găsim sarcofagul, inscripția lui și lanțul Sfântului Pavlos cu care el a fost legat[36]. Aici[37] și aici[38] avem două file video care ne prezintă mormântul Sfântului Pavlos.  Acesta e lanțul SfântuluiPavlos[39]:

Inscripția[40] de la mormântul său e aceasta:

Iar sarcofagul său are 2, 55 metri lungime, 1, 25 metri lățime și 0, 97 metri înălțime[41].

În noiembrie 2013, Papa Franciscus a prezentat pentru prima oară Sfintele Moaște ale Sfântului Apostol Petros[42].

Care arată astfel[43]:

Mormântul Sfântului Petros, aflat dedesubtul basilicii papale de la Vatican, arată astfel[44]:

Iar Sfintele lor Moaște se află la Roma, pentru că aici au fost amândoi martirizați[45]. Și ei se roagă, fără niciun dubiu, pentru întreaga lume, ca toți să intre în Biserica lui Dumnezeu prin Botez și să își sfințească viața. Pentru că viața Bisericii e viața sfințeniei și noi, cu toții, suntem chemați la o viață sfântă și binecuvântată, pentru ca să moștenim Împărăția lui Dumnezeu.

De aceea, iubiții mei, prin postul și rugăciunea noastră, după puterile noastre slabe, ne-am apropiat și noi de Sfinții Apostoli ai lui Dumnezeu și le-am cerut să fie apărătorii și ajutătorii noștri în toate zilele vieții noastre. Le-am cerut să ne învețe și pe noi teologia lor. Le-am cerut să ne lumineze cuvintele lor cele dumnezeiești și, deopotrivă, să ne facă să ne vedem patimile și căderile noastre catastrofale.

Pentru că Sfinții lui Dumnezeu prin acestea două ne fac cel mai mare bine: când ne luminează să înțelegem teologia Bisericii și, totodată, să ne cunoaștem pe noi înșine. Căci teologia e cea care ne vindecă de patimi, dar, mai întâi de toate, trebuie să ne recunoaștem patimile noastre, să ne pocăim pentru ele, să ne mărturisim cu durere căderile noastre, pentru ca să ne îndreptăm duhovnicește.

Pentru că adesea cădem, dar ridicarea noastră din păcate e darul lui Dumnezeu. Adesea ne murdărim, dar spălarea noastră duhovnicească e darul Lui. Și pe ea o trăim în mod real și foarte bucuros ori de câte ori ne mărturisim păcatele noastre și primim iertarea de la Dumnezeu în mod sacramental.

Pentru că iertarea Lui ne eliberează. Iertarea Lui ne îmbracă în veșmântul slavei Sale celei dumnezeiești. Iertarea Lui e începutul bun al pocăinței noastre. Pentru că trebuie să ne zidim mereu duhovnicește pe temelia slavei lui Dumnezeu și pe adevărul teologiei Bisericii.

Fără teologia Bisericii trăită existențial și fără slava lui Dumnezeu primită sacramental și simțită adânc duhovnicește în noi, nu putem să trăim ierta- rea lui Dumnezeu. Căci iertarea Lui e duhovnicească, e intimă, e adâncă, e trăită în relația de mare intimitate cu El.

Iar Sfinții sunt călăuzitorii noștri pe calea teologiei și a evlaviei celei duhovnicești. Pentru că trebuie să știm în cine credem și cum trebuie să I ne închinăm Lui. Credința e teologia Bisericii, iar închinarea este evlavia ei. Căci mai întâi trebuie să aflăm cele despre Dumnezeul nostru și despre Sfinții și Îngerii Lui, apoi ne închinăm cu adevărat Lui și îi cinstim pe Sfinții și Îngerii Lui, pe care îi avem ca ajutătorii noștri pe calea mântuirii.

Fiindcă nu putem despărți credința de închinare, teologia de cultul Bisericii, slujirea lui Dumnezeu de slujirea oamenilor. Ci, deopotrivă, trebuie să credem ce crede Biserica și să I ne închinăm Lui ca Biserica și să Îi slujim Lui așa cum Îi slujește Biserica de oriunde și de oricând. Dar ca să știm ce crede Biserica trebuie să citim Tradiția Bisericii, iar ca să știm cum se închină Biserica trebuie să participăm la Slujbele Bisericii cu inimă plină de pocăință. Pentru că atunci când ne rugăm cu pocăință și ascultăm cu smerenie și cu încredere teologia Bisericii, Dumnezeu ne sporește enorm de mult râvna, înțelegerea și iubirea noastră pentru El și pentru oameni și pentru întreaga Lui creație. Căci El vede că noi Îl căutăm cu adevărat pe El și căutăm să ne vedem pe noi înșine și să iubim și să apreciem cele ale aproapelui nostru.

De aceea, iubiții mei, orice facem cu credință și din credință e bineplăcut lui Dumnezeu și ne aduce multă sporire duhovnicească! Dar tot ceea ce facem cu inimă îndoită e cu păcat. Căci îndoiala este necredință.

Să fim credincioși lui Dumnezeu! Să ascultăm de El și de Sfinții Lui, care ne învață să Îl iubim pe El cu adevărat! Să trăim frumos înaintea lui Dumnezeu, nelăsând conștiința să ne mustre pentru nimic! Căci atunci când facem voia Lui, ea cuprinde și întreaga umanitate. Pentru că ne rugăm și pentru oameni, pentru toți oamenii, căci toți au nevoie de mântuirea lui Dumnezeu.

Să ne fie milă de toți oamenii, de durerile și de neștiințele lor, de sărăcia și amărăciunile lor! Dar să ne și bucurăm pentru toți oamenii, pentru tot binele din viața lor, care e de la Dumnezeu!

Să nu vim invidioși și răi, disprețuitori și răzbunători, căci acestea toate nu au de-a face cu viața creștină, ci să fim buni și milostivi, răbdători și înțelegători cu oamenii, cu neputințele lor, cu nevoile lor!

Sfinții Apostoli au cutreierat lumea pentru binele nostru. Ei au lățit Biserica pentru ca să ne cuprindă pe toți. Să aducem și noi mărturia noastră bună, credincioasă în lume! Căci aceasta e lumină pentru binele tuturor, e îndemn la viață cuvioasă pentru toți, e nădejde de mântuire pentru toți.

La mulți ani celor care purtați numele Sfinților Apostoli! Multă întărire tuturor! Iar astăzi e doar dezlegare la pește[46]. Pentru că mâine se sfârșește postul Sfinților Apostoli. Numai bine tuturor! Amin.

---

[1] Începută la ora 15. 17, în ziua de 25 iunie 2018, zi de luni. Zi cu soare, 26 de grade.

[2] Grafia cuvântului este de la Mt. 10, 2, BYZ.

[3] Acta Sanctorum, vol. 27, p. 3*.

[4] Grafia cuvântului e de la Lc. 9, 10, BYZ.

[5] Cf. https://biblewalks.com/Sites/bethsaida.html.

[6] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Bethsaida. [7] Ibidem.

[8] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Apostle.

[9] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Peter.

[10] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolul_niceeano-constantinopolitan.

[11] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3478/sxsaintinfo.aspx.

[12] Acta Sanctorum, vol. 27, p. 3*.

[13] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Petronilla și http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3478/sxsaintinfo.aspx.

[14] Acta Sanctorum, vol. 27, p. 3*.

[15] Idem, p. 16*.  Sfânta Icoană a Sfântului Petros e de aici: http://bizweb.synaxarion.gr/data/specials/synaxarion/0629_ApostolosPetros.jpg, iar a Sfântului Pavlos e de aici: http://bizweb.synaxarion.gr/data/specials/synaxarion/0629_ApostolosPavlos.jpg.

[16] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Paul_the_Apostle.

[17] Grafia numelui am preluat-o de la F. Ap. 9, 8, BYZ.

[18] Acta Sanctorum, vol. 27, p. 15*, cf. Filip. 3, 5: „ἐκ γένους Ἰσραήλ, φυλῆς Βενιαμίν, Ἑβραῖος ἐξ Ἑβραίων, κατὰ νόμον Φαρισαῖος” [ed. BYZ].

[19] Acta Sanctorum, vol. 27, p. 16* și https://en.wikipedia.org/wiki/Tarsus,_Mersin. Sfântul Pavlos și-a mărturisit locul de naștere în F. Ap. 21, 39: „Ἐγὼ ἄνθρωπος μέν εἰμι Ἰουδαῖος, Ταρσεὺς τῆς Κιλικίας, οὐκ ἀσήμου πόλεως πολίτης” [cf. BYZ]. Numele orașului, în ebraică, este Tarsis [תרשיש], iar în greacă este Tarsos [Ταρσός], cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Tarsus,_Mersin.

[20] Cf.  https://en.wikipedia.org/wiki/Paul_the_Apostle.

[21] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Paul_(given_name).

[22] Acta Sanctorum, vol. 27, p. 5*.

[23] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nero.

[24] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/4018/sxsaintinfo.aspx și http://www.synaxarion.gr/gr/sid/4017/sxsaintinfo.aspx.

[25] Acta Sanctorum, vol. 27, p. 15*. [26] Idem, p. 30*. [27] Idem, p. 31*.

[28] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/4017/sxsaintinfo.aspx.

[29] Cf. https://ro.orthodoxwiki.org/Gamaliel.

[30] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/4017/sxsaintinfo.aspx.

[31] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/4018/sxsaintinfo.aspx.

[32] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Peter#Death și http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiun/06-29-sf_ap_petru.html.

[33] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Paul_the_Apostle#Death și http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiun/06-29-sf_ap_pavel.html.

[34] Cf. http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiun/06-29-sf_ap_pavel.html.

[35] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Paul_the_Apostle. A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Basilica_of_Saint_Paul_Outside_the_Walls.

[36] A se vedea: http://www.basilicasanpaolo.org/interno.asp?id=15&lang=eng.

[37] Idem: https://www.youtube.com/watch?v=DKnm5ryMFzw.

[38] Idem: https://www.youtube.com/watch?v=WByvQCBCByg.

[39] O imagine de la minutul 4. 12 din această filă video: https://www.youtube.com/watch?v=WByvQCBCByg.

[40] Am preluat-o de aici: http://www.basilicasanpaolo.org/rcm/foto/15_2.jpg.

[41] Cf. http://www.basilicasanpaolo.org/interno.asp?id=15&lang=eng.

[42] O filă video, editată online pe 25 noiembrie 2013, ni le prezintă: https://www.youtube.com/watch?v=DhnJgAzSHD8.

[43] De la minutul 1, din fila video amintită anterior.

[44] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Peter’s_tomb.

Am preluat imaginea de aici: https://earlychurchhistory.org/wp-content/uploads/2017/11/St.-Peters-Tomb-2-.jpg.

[45] Cf.  https://en.wikipedia.org/wiki/Paul_the_Apostle.

[46] Cf. Calendar creștin-ortodox 2018, tipărit la București, p. 25.