Lucas, cap. 15, 11-32, cf. BYZ
11. Și [Iisus] a zis: „Un anume om avea doi fii
12. și a zis cel mai tânăr [dintre] ei tatălui [său]: «Tată, dă-mi mie partea de avere care îmi aparține!». Și [el] le-a împărțit lor avuția [sa].
13. Și nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o țară departe și acolo și-a risipit avuția sa, trăind desfrânat [ζῶν ἀσώτως].
14. Și cheltuind el toate, a fost foamete mare în țara aceea și el a început a se lipsi.
15. Și, mergând, s-a lipit de unul [dintre] locuitorii țării aceleia și [acela] l-a trimis pe el întru câmpurile sale [pentru] a paște porcii [βόσκειν χοίρους].
16. Și poftea să-și umple pântecele său [Καὶ ἐπεθύμει γεμίσαι τὴν κοιλίαν αὐτοῦ] de roșcovele pe care le mâncau porcii [ἀπὸ τῶν κερατίων ὧν ἤσθιον οἱ χοῖροι], dar nimeni [nu-i] dădea lui [καὶ οὐδεὶς ἐδίδου αὐτῷ][din ele].
17. Însă, venindu-și întru sine [εἰς ἑαυτὸν ἐλθὼν], a zis: «Câți lucrători cu ziua ai tatălui meu sunt îmbelșugați de pâini [Πόσοι μίσθιοι τοῦ πατρός μου περισσεύουσιν ἄρτων], iar eu pier [aici cu] foamea [ἐγὼ δὲ λιμῷ ἀπόλλυμαι]?
18. Ridicându-mă, mă voi duce către tatăl meu și îi voi zice lui: <Tată [Πάτερ], am păcătuit înspre cer [ἥμαρτον εἰς τὸν οὐρανὸν] și înaintea ta [καὶ ἐνώπιόν σου]
19. și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău [καὶ οὐκέτι εἰμὶ ἄξιος κληθῆναι υἱός σου]! Fă-mă ca pe unul [dintre] lucrătorii tăi cu ziua!>».
20. Și, ridicându-se, a mers către tatăl său. Și încă fiind el mult depărtat [Ἔτι δὲ αὐτοῦ μακρὰν ἀπέχοντος], l-a văzut pe el tatăl său [εἶδεν αὐτὸν ὁ πατὴρ αὐτοῦ] și i s-a făcut milă [καὶ ἐσπλαγχνίσθη][de el] și [καὶ], alergând [δραμὼν], a căzut pe gâtul său [ἐπέπεσεν ἐπὶ τὸν τράχηλον αὐτοῦ] și l-a sărutat pe el [καὶ κατεφίλησεν αὐτόν].
21. Și fiul i-a zis lui: «Tată, am păcătuit înspre cer și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!».
22. Și a zis tatăl către robii săi: «Aduceți stola[1] cea dintâi și îmbrăcați-l pe el [Ἐξενέγκατε τὴν στολὴν τὴν πρώτην καὶ ἐνδύσατε αὐτόν]! Și dați-i inel întru mâna sa [καὶ δότε δακτύλιον εἰς τὴν χεῖρα αὐτοῦ] și sandale întru picioare [καὶ ὑποδήματα εἰς τοὺς πόδας]!
23. Și, aducând vițelul cel îngrășat [καὶ ἐνέγκαντες τὸν μόσχον τὸν σιτευτὸν], înjunghiați-l [θύσατε], și, mâncând [καὶ φαγόντες], să ne înveselim [εὐφρανθῶμεν]!
24. Că acest fiu al meu mort era și a înviat [ὅτι οὗτος ὁ υἱός μου νεκρὸς ἦν, καὶ ἀνέζησεν] și pierdut era și a fost aflat [καὶ ἀπολωλὼς ἦν καὶ εὑρέθη]». Și au început a se înveseli.
25. Iar fiul lui cel mai mare era în câmp și, venind, când s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri [ἤκουσεν συμφωνίας καὶ χορῶν].
26. Și, chemându-l pe unul [dintre] slujitori, întreba ce ar fi acestea [ἐπυνθάνετο τί εἴη ταῦτα].
27. Iar el i-a zis lui că «Fratele tău vine [a venit] [Ὁ ἀδελφός σου ἥκει]! Și a înjunghiat tatăl tău vițelul cel îngrășat, că sănătos l-a primit pe el [ὅτι ὑγιαίνοντα αὐτὸν ἀπέλαβεν]».
28. Și s-a urgisit și nu voia să intre [Ὠργίσθη δέ, καὶ οὐκ ἤθελεν εἰσελθεῖν]! Așadar, tatăl său, ieșind, îl ruga pe el [παρεκάλει αὐτόν].
29. Iar el, răspunzând, a zis tatălui [său]: «Iată [Ἰδού], de atâția ani îți slujesc ție [τοσαῦτα ἔτη δουλεύω σοι] și niciodată porunca ta [nu] am trecut [καὶ οὐδέποτε ἐντολήν σου παρῆλθον], iar mie niciodată [nu] mi-ai dat un ied [καὶ ἐμοὶ οὐδέποτε ἔδωκας ἔριφον], ca să mă înveselesc cu prietenii mei [ἵνα μετὰ τῶν φίλων μου εὐφρανθῶ]!
30. Dar când fiul tău acesta, care a mâncat avuția ta cu curvele [ὁ καταφαγών σου τὸν βίον μετὰ πορνῶν], a venit, ai înjunghiat lui vițelul cel îngrășat».
31. Iar el i-a zis lui: «Copile [Τέκνον], tu totdeauna ești cu mine [σὺ πάντοτε μετ᾽ ἐμοῦ εἶ] și toate cele ale mele ale tale este [καὶ πάντα τὰ ἐμὰ σά ἐστιν] [sunt]!
32. Dar să ne înveselim și să ne bucurăm se cuvenea, că[ci] fratele tău acesta mort era și a înviat și pierdut era și a fost aflat»”.
[1] Veșmântul lung de lână. A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Stola.