Înțelepciunea lui Sirah, cap. 41, cf. LXX

1. O, moarte, cât de amară este pomenirea ta [ὦ θάνατε ὡς πικρόν σου τὸ μνημόσυνόν ἐστιν] omului fiind în pace în[tru] averile sale! Omului celui fără de buimăcire și sporind în toate și încă în stare să primească hrană.

2. O, moarte, bună este judecata ta omului fiind în nevoie și împuținându-se [cu] tăria! Celui foarte bătrân [ἐσχατογήρῳ] și încurcându-se pentru toate [καὶ περισπωμένῳ περὶ πάντων] și neascultând [καὶ ἀπειθοῦντι] și pierzându-și răbdarea [καὶ ἀπολωλεκότι ὑπομονήν].

3. Nu te speria de judecata morții [μὴ εὐλαβοῦ κρίμα θανάτου]! Amintește-ți de cele dintâi ale tale și de cele de apoi [μνήσθητι προτέρων σου καὶ ἐσχάτων]!

4. Aceasta [este] judecata de la Domnul [cu] tot trupul. Și de ce să te lepezi în[tru] bunăvoirea Celui Preaînalt [καὶ τί ἀπαναίνῃ ἐν εὐδοκίᾳ Ὑψίστου]? Oare zece, oare o sută, oare mii de ani [εἴτε δέκα εἴτε ἑκατὸν εἴτε χίλια ἔτη]? Nu este în Iad mustrarea de viață [οὐκ ἔστιν ἐν ᾍδου ἐλεγμὸς ζωῆς]?

5. Copiii cei urâți se face [se fac] copiii celor păcătoși [τέκνα βδελυρὰ γίνεται τέκνα ἁμαρτωλῶν] și care împreună se întorc [la] pribegiile celor neevlavioși [καὶ συναναστρεφόμενα παροικίαις ἀσεβῶν].

6. Moștenirea copiilor celor păcătoși va pieri [τέκνων ἁμαρτωλῶν ἀπολεῖται κληρονομία] și cu sămânța lor va stărui ocara [καὶ μετὰ τοῦ σπέρματος αὐτῶν ἐνδελεχιεῖ ὄνειδος].

7. [Cu] tatăl cel neevlavios va fi osândit [vor fi osândiți] copiii [πατρὶ ἀσεβεῖ μέμψεται τέκνα], că[ci] pentru el vor fi ocărâți [ὅτι δι᾽ αὐτὸν ὀνειδισθήσονται].

8. Vai vouă, bărbați neevlavioși, care ați părăsit legea Dumnezeului Celui Preaînalt!

9. Și dacă aveți să vă nașteți, întru blestem veți fi născuți, iar dacă aveți să muriți, întru blestem veți fi împărțiți!

10. Toate câte [sunt] din pământ [πάντα ὅσα ἐκ γῆς], întru pământ va merge [vor merge] [εἰς γῆν ἀπελεύσεται]. Așa [și] cei neevlavioși [οὕτως ἀσεβεῖς]: [vor merge] din blestem întru pierire [ἀπὸ κατάρας εἰς ἀπώλειαν].

11. Jalea oamenilor [este] întru trupurile lor [πένθος ἀνθρώπων ἐν σώμασιν αὐτῶν], iar numele celor păcătoși nu [pentru că e] bun va fi șters [ὄνομα δὲ ἁμαρτωλῶν οὐκ ἀγαθὸν ἐξαλειφθήσεται].

12. Îngrijește-te pentru numele [tău]! Căci acesta îți va rămâne ție [mai mult] decât mii de mari comori de aur.

13. Numărul zilelor [este] al vieții celei bune și numele cel bun întru veac va rămâne.

14. Învățătura, păziți-o întru pace, copiilor! Iar [dacă] înțelepciunea [este] ascunsă și comoara [este] nevăzută [σοφία δὲ κεκρυμμένη καὶ θησαυρὸς ἀφανής], care [este] folosul în amândouă [τίς ὠφέλεια ἐν ἀμφοτέροις]?

15. Mai bun [este] omul ascunzându-și nebunia sa [κρείσσων ἄνθρωπος ἀποκρύπτων τὴν μωρίαν αὐτοῦ] decât omul ascunzându-și înțelepciunea sa [ἢ ἄνθρωπος ἀποκρύπτων τὴν σοφίαν αὐτοῦ].

16. De aceea, rușinați-vă în[tru] cuvântul meu! Căci nu este toată rușinea să o păziți bine [οὐ γάρ ἐστιν πᾶσαν αἰσχύνην διαφυλάξαι καλόν] și nu [sunt] toate tuturor bine-cinstit[e] în[tru] credință [καὶ οὐ πάντα πᾶσιν ἐν πίστει εὐδοκιμεῖται].

17. Rușinați-vă de tată și de mamă pentru curvie [αἰσχύνεσθε ἀπὸ πατρὸς καὶ μητρὸς περὶ πορνείας] și de ighemon și de stăpânitor pentru minciună,

18. de judecător și de cârmuitor pentru greșeală și de adunare și de popor pentru fărădelege,

19. de soție și de prieten pentru nedreptate și de locul [în] care pribegești pentru hoție,

20. de adevărul lui Dumnezeu și de făgăduință și de înfigerea cotului spre pâini,

21. de disprețul luării și al dării și de cei care întâmpină pentru tăcere,

22. de vederea femeii prietene și de întoarcerea feței rudeniei [voastre],

23. de luarea părții și a dării și de privirea atentă a femeii celei măritate,

24. de amestecarea slujitoarei sale și să nu stai pe patul ei,

25. de prieteni pentru cuvintele ocării și după ce ai să dai nu mustra,

26. de repetarea [ocărilor] și de auzul cuvântului și de acoperirea cuvintelor celor ascunse [καὶ ἀπὸ καλύψεως λόγων κρυφίων]!

27. Și [astfel] vei fi rușinos cu adevărat și aflând har înaintea a tot omul.