Viața mea [2]
Nicolae Breban, Viața mea, Ed. Polirom, Iași, 2017, 494 p.
*
balustrada deceniilor, p. 119; „bucuria” terfelirii a tot ce e bun, p. 120; atras nesățios de fete, p. 120; „tolomaci la învățătură”, p. 125; primele două volume din În căutarea timpului pierdut le-a avut la 20 de ani; în traducerea lui Radu Cioculescu, fratele lui Șerban Cioculescu, criticul literar, p. 129.
Proust și încremenirea pe imagine, p. 130; „să fagociteze”, p. 131; se referă din nou la Nichita, p. 133, 183; a ajuns strungar-fierar, p. 134; se îndrăgostește de Mioara, femeie măritată, mai mare decât el cu 12-14 ani, p. 138; „am respins de‑a lungul anilor nu puține sfaturi amabile, pline de simț practic”, p. 140.
„vocea ei graseiată”, p. 141, rârâită; „disperam tăcut, într‑o accentuată singurătate în fața caietelor și notelor mele disparate, diletante”, p. 142; labirintul ca vis, p. 143; „o pădure…totalitară”, p. 143; a avut un copil cu Mioara, pe Cătălin Ionescu, singurul său copil, p. 147.
cititorii viitorului, p. 147; fiul său nu comunică cu el, p. 148-149; Mioara, cu simțăminte legionare, îl acuză că „s-a dat cu comuniștii”, p. 148-149; despre Drumul la zid, p. 153; citat liturgic, p. 154-155; „un fior din adâncuri, numit inspirație sau, mai bine, presimțire”, p. 156; „un pașă al existenței”, p. 157.
Se declară autodidact, p. 161; exclus de la Filosofie, p. 162; a locuit 17 ani pe strada Nerva Traian, nr. 34, din București, p. 162. Reușita ta care îi jignește pe unii, p. 167; „a iritat profund” gestul Sofiei de a-l converti pe Raskolnikov, p. 168.
Se întreabă de ce critica literară nu a remarcat amprenta lui Nietzsche în opera sa, p. 168. Înghesuiți într-un vis ideologic, p. 169. Ce căutau serviciile secrete în lupta contra credinței?, p. 170.
„acest „nou” vehement și crispat ca o mască de carnaval”, p. 171; e premiat pentru Animale bolnave în martie 1969, iar Fănuș Neagu pentru Îngerul a strigat, p. 173; e apreciat de Dumitru Popescu, șeful propagandei, p. 174; Zaharia Stancu, p. 175; Adrian Păunescu, „animat…de-o energie rară”, p. 176; cu ajutorul lui Dumitru Popescu, născut în Turnu Măgurele, primește o vilă de partid în cartierul Primăverii, p. 177.
Se căsătorește cu Maria Dumitrescu, p. 178. I-a dedicat romanul Bunavestire, p. 178. Breban îl critică pe Ceaușescu într-un cotidian francez, p. 179; cum l-a cunoscut pe Păunescu, p. 181-182; nu crede că Adrian Păunescu a fost un mare poet, p. 185; „căruța noastră literară”, p. 188.
Romanul Bunavestire a fost terminat în 1974, locuind cu chirie la scriitoarea evreică Marica Földesi, aproape de Cișmigiu, p. 198. Chiria era de 800 de lei pe lună, p. 198. Un pat rezistent: făcut în 1974 și durează și azi, p. 199.
„o liotă de amici veseli”, p. 199; a scris „Pândă și seducție la Stockholm, în vara lui ’75, apoi Drumul la zid în anii ’81‑’83, la Paris, locuind singur prin mici hoteluri sau invitat de prieteni”, p. 200; „era un fel de aer vesel‑cinic pe care îl luaseră unii dintre colegii mei, înzestrați și extrem de celebri și care păreau a se acomoda cu starea de fapt”, p. 200, cu comunismul din România.