Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Predică la pomenirea Sfântului Profet Iliu Tesvitis [20 iulie 2018]

Iubiții mei[1],

când Sfântul Iliu [Ηλιου] a vrut să aducă jertfă lui Dumnezeu, el a chemat poporul către sine [I Împ. 18, 30, LXX]. Fapt pentru care „s-a apropiat tot poporul către el [προσήγαγεν πᾶς ὁ λαὸς πρὸς αὐτόν]” [Ibidem]. Căci dacă vrei să vezi lucrurile lui Dumnezeu, trebuie să te apropii de Slujitorii Lui și să iei aminte la ei. La viața lor și la lucrarea lor. Pentru că ei te vor învăța să Îi slujești cu adevărat lui Dumnezeu.

Și Sfântul Iliu a luat „12 pietre, după numărul semințiilor lui Israil [δώδεκα λίθους κατ᾽ ἀριθμὸν φυλῶν τοῦ Ισραηλ]” [I Împ. 18, 31, LXX], așa după cum Domnul Își va alege 12 Ucenici ai Săi [τοὺς δώδεκα Μαθητὰς Αὐτοῦ] [Mt. 10, 1-4], pentru ca ei să vadă, din intimitatea cu El, viața și cuvintele Lui. Pentru ca Ucenicii să devină Apostolii Lui, trimișii și propovăduitorii Lui în toată lumea [Mt. 28, 19-20]. Iar fiecare piatră apostolică, adică fiecare propovăduire apostolică în parte, a fost pusă la temelia Bisericii. Căci, deși erau 12, alături de cei 70 [Lc. 10, 1] și de alți Apostoli ai Săi, cu toții au zidit în oameni Biserica lui Dumnezeu și au răspândit-o în lumea păgână, transformându-i pe păgâni în oameni ai lui Dumnezeu. Iar ceea ce părea a fi „o fatalitate”, ceea ce părea că e „de când lumea”, adică păgânismul, cu tot ceea ce însemna a fi păgân și a sluji la idoli, a început să se destrame înaintea propovăduirii Apostolilor Săi.

Pentru că nimic nu stă în picioare înaintea propovăduirii Bisericii! Nimic nu stă neschimbat în fața celor care Îl propovăduiesc pe Dumnezeu. Pentru că niciun popor nu e lăsat în afara Bisericii, ci fiecare e chemat aici, înăuntru…

Fiindcă noi și ei și toți trebuie să Îi slujim lui Dumnezeu. Toți avem un singur Dumnezeu, dar pe El trebuie să Îl recunoaștem și să Îl slujim cu adevărat, adică așa după cum o dorește El Însuși, adică din interiorul Bisericii Sale.

De aceea, cele 12 pietre ale Sfântului Iliu au vorbit profetic despre toată propovăduirea apostolică, care stă la fundamentul Bisericii. Căci pietrele prevesteau Biserica Dumnezeului treimic, pe cea în care trăim și ne odihnim noi astăzi.

Pentru că Sfântul Iliu „a zidit pietrele în[tru] numele Domnului [ᾠκοδόμησεν τοὺς λίθους ἐν ὀνόματι Κυρίου] și a vindecat jertfelnicul care a fost dărâmat [καὶ ἰάσατο τὸ θυσιαστήριον τὸ κατεσκαμμένον]” [I Împ. 18, 32, LXX]. Căci pietrele credinței numai împreună zidesc Biserica. Iar oamenii credinței rămân împreună în Biserică, dacă mărturisesc aceeași credință apostolică și patristică, dacă trăiesc aceeași viață dumnezeiască, dacă au aceeași Tradiție și dacă slujesc aceleași Slujbe ale Bisericii.

Trebuie să ne zidim fiecare dintre noi întru numele Domnului, botezându-ne întru moartea și învierea Sa, pentru ca să fim ai Lui și să ne dăruim întotdeauna Lui. Căci numai astfel ne vindecăm interior în mod continuu și ne arătăm un jertfelnic viu al lui Dumnezeu, pe care se aduc în mod tainic și rațional jertfele rugăciunii și ale laudei noastre și ale încrederii noastre nețărmurite în Dumnezeu.

Jertfelnicul a fost vindecat, a fost sfințit de Sfântul Iliu! Pentru că această vindecare a jertfelnicului vorbea în mod tainic despre vindecarea noastră ontologică prin iconomia/ lucrarea mântuitoare a lui Hristos Dumnezeu. Căci El a făcut în umanitatea Sa ceea ce noi trebuie să facem în noi înșine. El a sfințit și îndumnezeit firea umană pe care Și-a asumat-o în persoana Sa divino-umană, pentru ca să ne dăruie tuturor posibilitatea ca în mod personal să ne curățim și să ne luminăm și să ne sfințim în mod desăvârșit în relația cu El, cu izvorul vieții noastre veșnice.

De aceea, când spunem că El ne-a mântuit pe noi, pe toți oamenii, spunem că El a lucrat în umanitatea Sa toată mântuirea noastră. Pentru că toată viața Lui în trup a fost pentru noi și pentru mântuirea noastră. Dar când ne referim la trăirea personală a mântuirii Sale, adică la mântuirea fiecăruia dintre noi, ea înseamnă asumarea liturgico-ascetico-mistică a mântuirii lui Hristos în Biserica Sa. Pentru că trebuie să intrăm în Biserică prin Botezul sacramental al Bisericii, care este curățitor, luminător și sfințitor pentru noi, ca să ne umplem de slava lui Dumnezeu și, în relația cu El, să ne trăim mântuirea noastră ca pe o continuă curățire, luminare și sfințire a noastră.

Pentru că mântuirea se trăiește în mod activ, în mod continuu în Biserica Sa, iar fiecare clipă a vieții noastre e o clipă a mântuirii noastre. Pentru că mântuirea noastră e o continuă relație interioară cu Dumnezeu, adică o sălășluire a Lui în noi prin slava Sa și o împlinire a tuturor poruncilor Lui cu multă stăruință.

De aceea și Sfântul Iliu „a pus apa să țină două metrite de sămânță în jurul jertfelnicului [ἐποίησεν θααλα χωροῦσαν δύο μετρητὰς σπέρματος κυκλόθεν τοῦ θυσιαστηρίου]” [I Împ. 18, 32, LXX]. Un metritis [μετρητής] avea 39, 4 litri[2]. Aproape 80 de kg de sămânță a pus în apa care înconjura jertfelnicul lui Dumnezeu. Pentru ca să ne vorbească în mod tainic despre trupul și sufletul nostru, despre cele două metrite pe care trebuie să le dăruim lui Dumnezeu, pentru ca, prin harul Botezului, să rodească în noi sămânța cuvintelor lui Dumnezeu.

Căci fiind scufundați în mod întreit în apa Botezului, cea plină de slava lui Dumnezeu, începe să rodească în noi viața lui Dumnezeu. De atunci, de când începem să fim creștini, adică fiii lui Dumnezeu prin harul Său, încep să crească în noi toate virtuțile cele dumnezeiești. Și Sfântul Iliu, punând semințele în apa din jurul jertfelnicului Său, ne arată că ele cresc în noi numai prin slava lui Dumnezeu. Tot binele dumnezeiesc crește în noi prin împreuna nevoință cu harul lui Dumnezeu.

Și Sfântul Iliu „a strâns despicăturile [de lemn] pe jertfelnic [ἐστοίβασεν τὰς σχίδακας ἐπὶ τὸ θυσιαστήριον]”, adică a strâns la un loc toate virtuțile noastre, el fiind cel „care a făcut și a tăiat în bucăți arderea de tot [ὃ ἐποίησεν καὶ ἐμέλισεν τὸ ὁλοκαύτωμα]” [I Împ. 18, 33, LXX]. Pentru că numai unind toate virtuțile între ele, în adâncul nostru, noi putem să ne dăruim ca ardere de tot lui Dumnezeu. Căci noi, în același timp, trebuie să ne facem proprii faptului de a ne jertfi Lui și tot noi suntem jertfa. Suntem o jertfă vie, înțelegătoare, care se pregătește pe sine pentru Dumnezeu. Care se dăruie lui Dumnezeu.

Căci în timpul Făgăduinței celei Vechi, jerfele cele multe indicau Jertfa cea una a Domnului, moartea Lui pe Cruce pentru noi. O prefigurau. Pe când astăzi, trăind din Jertfa Domnului, continuu actualizată euharistic pentru noi în Biserică, învățăm continuu să ne aducem ca jertfe vii, duhovnicești lui Dumnezeu, prin totala noastră predare în mâna Lui.

Și Sfântul Iliu „a pus [jertfa] peste despicături[le de lemn] [ἐπέθηκεν ἐπὶ τὰς σχίδακας] și a strâns-o pe jertfelnic [καὶ ἐστοίβασεν ἐπὶ τὸ θυσιαστήριον” [I Împ. 18, 33, LXX]. Și noi suntem jertfa de pe jertfelnicul lui Dumnezeu! Noi suntem jertfelnicul, noi suntem jertfa și noi trebuie să ne aducem jertfă fără de prihană lui Dumnezeu. Pentru că El, mai înainte de noi, S-a răstignit pentru noi, pentru ca noi să ne răstignim patimile în noi înșine și să ne sfințim întru El. Și El S-a făcut Jertfa cea desăvârșită a noastră, Jertfa cea mare a Bisericii, pentru ca noi să ne aprindem ca jertfe ale Lui.

Căci Sfântul Iliu a pus pe jertfelnic o ardere de tot, ca să ne învețe pe noi să ardem cu totul în iubirea și în slujirea lui Dumnezeu, curățindu-ne de tot păcatul și de toată patima. Și a poruncit să se toarne 4 vase de apă peste arderea de tot, peste carnea jertfei, și peste lemne [I Împ. 18, 34, LXX], pentru că întreaga lume, din cele patru părți ale ei, trebuie să se jertfească lui Dumnezeu în Biserica Sa.

Toți și cu totul trebuie să ne jertfim lui Dumnezeu!

Și el a poruncit de 3 ori câte 4 vase de apă [Ibidem], pentru că Dumnezeul mântuirii noastre e în trei persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Și El vrea apă de 12 ori peste jertfa noastră, pentru că noi trebuie să trăim apostolic viața noastră, pe temelia neclintită a învățăturii Apostolilor Lui.

Căci Apostolii Lui nu au propovăduit decât pe Dumnezeul treimic. Pe Dumnezeul treimic pe Care ni L-a revelat Fiul întrupat și pe Care Sfinții Apostoli au învățat să-L slujească de la Învățătorul lor, Hristos Dumnezeu.

Pentru că și Sfântul Eliahu [אֱלִיָּהוּ][3], numele ebraic al Sfântului Iliu, ne învață prin numele său că Dumnezeul nostru este Dumnezeu[4], este adevăratul Dumnezeu. Despre Care Fiul ne-a descoperit că Dumnezeul nostru este Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Și Fiul ne-a dat învățătura deplină despre Dumnezeul nostru treimic, pentru că ne-a învățat comuniunea veșnică, desăvârșită, de viață și de iubire a persoanelor dumnezeiești între Ele. Și că Dumnezeul mântuirii noastre, prin slava Lui, coboară în fiecare dintre noi, pentru a ne face pe noi biserici vii ale lui Dumnezeu.

Și dacă suntem pregătiți de jertfă și suntem înconjurați și umpluți de slava lui Dumnezeu sau de apa care izvorăște din ființa Lui, Sfântul Iliu se roagă astfel pentru noi: „Doamne [Κύριε], Dumnezeul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Israil [ὁ Θεὸς Αβρααμ καὶ Ισαακ καὶ Ισραηλ], auzi-mă, Doamne [ἐπάκουσόν μου Κύριε], auzi-mă astăzi în[tru] foc [ἐπάκουσόν μου σήμερον ἐν πυρί] și să cunoască tot poporul acesta că Tu ești Domnul, Dumnezeul lui Israil [καὶ γνώτωσαν πᾶς ὁ λαὸς οὗτος ὅτι Σὺ εἶ Κύριος ὁ Θεὸς Ισραηλ], și eu [sunt] robul Tău [κἀγὼ δοῦλός Σου] și pentru Tine am făcut lucrurile acestea [καὶ διὰ Σὲ πεποίηκα τὰ ἔργα ταῦτα]! Auzi-mă, Doamne, auzi-mă în[tru] foc și să cunoască poporul acesta că Tu ești Domnul Dumnezeu și Tu ai întors înapoi inima poporului acestuia [καὶ Σὺ ἔστρεψας τὴν καρδίαν τοῦ λαοῦ τούτου ὀπίσω]!”[I Împ. 18, 36-37, LXX], Tu ai întors inima lui către Tine.

Iar Sfântul Iliu cere foc pentru jertfă, foc de la Dumnezeu, ca jertfa lui să ardă, să se mistuie cu totul, dar cere și slava Lui, slava Lui ca foc pentru noi. Pentru că slava Lui ne curățește pe noi și ne vindecă de patimile noastre. Căci numai întru slava Lui, noi putem să Îl recunoaștem pe El ca Dumnezeul nostru și ca Mântuitorul sufletelor și al trupurilor noastre.

– De ce jertfa trebuia să ardă cu totul?

– Pentru că ea ne vorbea despre dăruirea noastră cu totul lui Dumnezeu până în ultima clipă a vieții noastre. Dăruirea noastră Lui fără rest. Pentru că fiecare clipă a vieții noastre trebuie să fie o slujire a lui Dumnezeu.

Iar Dumnezeu răspunde la rugăciunea robului Său! La rugăciunea celui care se încrede în El și așteaptă de la El tot lucrul bun și vrea ca El să fie cunoscut și înțeles și iubit de către oameni. Pentru că rugăciunea lui Iliu este una euharistică, de mulțumire adusă Lui și de totală încredere în El. E o rugăciune care cere revelarea lui Dumnezeu în fața întregului popor.

De aceea, Dumnezeu Se revelează ca urmare a rugăciunii Sfântului Iliu! Căci „a căzut foc de la Domnul din cer [ἔπεσεν πῦρ παρὰ Κυρίου ἐκ τοῦ οὐρανου]” [I Împ. 18, 38, LXX], un foc minunat, ca acela care coboară în Mormântul Lui din Ierusalim, pentru ca să ne vestească Învierea Sa cea de a treia zi. Un foc minunat, din cer, venit de la Domnul, dar care e material. Pentru că el „a mistuit arderea de tot [κατέφαγεν τὸ ὁλοκαύτωμα] și despicăturile [καὶ τὰς σχίδακας] și apa cea din mare [καὶ τὸ ὕδωρ τὸ ἐν τῇ θααλα] și pietrele [καὶ τοὺς λίθους] și țărâna a lins-o focul [καὶ τὸν χοῦν ἐξέλιξεν τὸ πῦρ]” [I Împ. 18, 38, LXX]. Dar, deși a fost material, el ne vorbește în mod mistic despre ce face slava lui Dumnezeu atunci când coboară în om. Căci El ne aprinde cu totul prin slava Lui, împacă și unește în noi sufletul cu trupul nostru, evaporă din noi apa mării, apa păcatelor, și distruge în noi pietrele patimilor, arătându-ne cât de frumoasă e  țărâna trupului nostru, atunci când ea e linsă de focul slavei Sale. Căci El ne arde pe noi, spre întărirea și înfrumusețarea noastră duhovnicească, în focul slavei Sale, după cum olarul își arde vasele de lut în cuptor, pentru ca ele să fie spre folosul oamenilor.

De aceea, iubiții mei, viața Sfântului Iliu este o întreagă contemplare dumnezeiască, care ne folosește nouă, tuturor! Căci viețile tuturor Sfinților Lui sunt spre contemplarea noastră, spre înțelegerea profundă a lor. Și tocmai de aceea, viețile și cuvintele și icoanele și slujbele lor trebuie să le punem în cărți, pentru ca ele să fie spre continua noastră contemplare, spre continua noastră coborâre în intimitatea cu ei, cu Sfinții lui Dumnezeu.

Căci dacă creația lui Dumnezeu, în integralitatea ei, ne vorbește despre veșnica Lui putere și despre dumnezeirea Sa [Rom. 1, 20, BYZ], despre prezența Lui în lume și în noi, și ea este spre contemplarea noastră, a-i contempla pe Sfinții Lui înseamnă a contempla întreaga înfrumusețare ontologică a Sfinților Lui, datorată relației lor intime, neîntrerupte, cu Dumnezeu. Creația întreagă, ca lucrare a lui Dumnezeu, ne face să nu confundăm creația cu Creatorul ei. Să nu facem din creație un idol, ci în mijlocul ei să Îl slăvim pe Dumnezeu, Creatorul ei. Căci, văzută duhovnicește, creația este o scară spre Dumnezeu sau o înțelegere a coborârii Lui la noi. Pentru că El, deși depășește toate prin ființa Lui, prin slava Sa însă e cu fiecare dintre noi și susține viața întregii existențe.

Pentru că El ține planetele în existență, dar și furnicile, El ține păsările în existență, dar îi ține și pe oameni, El ține în existență toate gâzele și toate ființele oricât de mici ar fi ele. Pentru că El Se coboară până la cea mai mică ființă, atâta timp cât e creația Lui! Și ne învață și pe noi să ne coborâm din buna părere despre noi înșine, pentru ca să vedem cât de minunată e fiecare dintre creațiile Sale.

Ne luminează cu soarele Său și ne bucură cu apa Sa. Ne face să vedem și să înțelegem lucruri uluitoare, preaminunate. Ne întărește în neputințe, ne ridică din boală, ne curățește de păcate, ne vindecă și ne luminează cu slava Lui, ne îndumnezeiește. Pentru că El poate să facă toate acestea!

Și toate minunile sunt de la El și El e preaminunat în noi, pentru că Se revelează în viața noastră în mod dumnezeiește. Și dacă Se revelează în noi, El Se revelează ca și în Sfinții Lui din vechime, învățându-ne aceeași slujire și aceeași evlavie dumnezeiască.

Pentru că trebuie să Îi slujim Lui cu frică și cu cutremur, cu frica și cu cutremurarea dumnezeiască ce le învățăm din vederile Lui cele preasfinte. Căci atunci când El ni Se arată nouă în mod extatic, El ne învață că e mai presus de toate cele create și că sfințenia Sa e abis nesfârșit și că El e cu totul mai presus de înțelegerea noastră, deși Se face cunoscut nouă tot timpul. Însă, în același timp, vederile Lui ne umplu de iubire față de El, față de Dumnezeul Care ne depășește cu totul, dar care ne susține pe toți în existență.

De aceea, frica de Dumnezeu și cutremurarea înaintea Lui nu exclud iubirea fiască față de El și simțirea păcii Lui în noi. Căci toate acestea se întrepătrund și se armonizează în noi înșine, toate virtuțile cele dumnezeiești, și ne fac să trăim paradoxal, dumnezeiește, mai presus de orice așteptare.

Pentru că aceasta e viața creștină, viața ortodoxă: o viață prea frumoasă, o viață plină de curăție și de sfințenie, pentru care nu avem niciodată cuvinte să o exprimăm pe deplin. Amin!


[1] Începută la ora 7. 48, în zi de marți, pe data de 17 iulie 2018. Zi cu soare, 21 de grade.

[2] Cf. Friberg Greek Lexicon, 18.395, apud BW 10.

[3] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Elijah. [4] Ibidem.

Did you like this? Share it:

Previous

Viața mea [3]

Next

Ceaslovul cel Mare (ed. 2003)

4 Comments

  1. sofronie

    Să dea Dumnezeu să ne luminăm duhovnicește și să ne vindecăm jertfelnicul sufletelor noastre cu harul Său atotvindecător! O predică mistică, luminoasă. Binecuvântați și iertați Părinte!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Numai bine, domnule Sofronie! Vă mulțumesc pentru rugăciune și pentru prietenia dumneavoastră!

  2. Anastasia L.

    Nu știam că învățătura duhovnicească și teologică a acestui praznic este atât de înaltă. Adică știam ceva dar nu că fiecare detaliu e atât de impprtant și ascunde atâta bogăție de înțelegeri sfinte. Domnul și Preasfânta Fecioară să vă fie aproape pururea! Doamne ajută!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Numai bine, doamnă Anastasia! Vă mulțumesc pentru rugăciune!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno