Cred că acest an al vieții Patriarhului României e unul cu totul aparte, atât pentru sine, cât și pentru noi toți. Căci, peste puțin timp, dimpreună cu invitați de seamă, Patriarhul nostru, înconjurat de membrii Sfântului Sinod, va sfinți Catedrala Națională, chiar în anul centenar al României.

E o bucurie mare! E un an de împlinire ctitorială 2018. Pentru că ceea ce părea greu, cu ajutorul multora, iată, e aproape gata! Catedrala e aproape gata la 100 de ani de România, iar anul acesta e unul îmbelșugat.

Dumnezeu ne-a binecuvântat cu multă ploaie, toate cele ale pământului cresc din belșug, numai noi trebuie să ne așezăm tot mai bine într-un mod responsabil de a vedea lucrurile. Trebuie să fim tot mai conștienți de responsabilitatea noastră de creștini și de români.

Pentru că Biserica aceasta impunătoare de la București e un simbol identitar, care ne cere să fim activi și energici acum, în prezent, și nu nostalgici. Măreția ei vorbește despre adâncul nostru interior, despre ce putem face fiecare dintre noi, dacă ne luăm vocația în serios.

Și cred că ultimii 10 ani de patriarhat au dovedit faptul că se pot face multe lucruri, dacă trăiești în ritmul prezentului. Pentru că lucrurile se schimbă foarte rapid, iar la ele trebuie să reacționezi și mai rapid.

De aceea, faptul că Biserica noastră e ancorată atât în realitatea brută, din parohii, atât în instituțiile de învățământ și caritabile ale Bisericii, cât și în mediul online, arată că e conștientă de schimbarea continuă de paradigmă.

Și aceasta îmi demonstrează faptul că Patriarhul Daniel Ciobotea a citit corect mesajele venite continuu din teritoriu, dar și din afară, de la Bisericile surori. Pentru că schimbările care se petrec la noi (crearea de online propriu, televiziune, radio, campanii sociale, diverse instituții benefice comunității) se petrec și în celelalte Biserici Ortodoxe surori.

Nu ne putem ghetoiza slujirea și predica! Biserica lucrează în mijlocul lumii și ea trebuie să informeze întotdeauna într-un mod deschis, cordial, prompt. Întotdeauna vor fi fricțiuni între Biserică și diverse ideologii. Dar Biserica trebuie să aibă un dialog continuu cu oricine și răspunsuri și reacții adânc cumpănite. Pentru că ea trebuie să împace lumea, să o edifice, să o înalțe și nu să o antagonizeze.

Așa că azi, de ziua Patriarhului nostru, trebuie să privim cu încredere lucidă spre viitor. Pentru că fiecare realizare a Bisericii e un plus real pentru societate, dar și exprimarea curajului real de a ține în mod constant această cadență. Căci și mâine, nu doar azi, trebuie să lucrăm la mântuirea oamenilor. Iar Dumnezeu ne ajută întotdeauna când lucrăm la mântuirea tuturor oamenilor.

Did you like this? Share it: