Înțelepciunea lui Sirah, cap. 43, cf. LXX
1. Bucuria înălțimii [este] întărirea curăției [γαυρίαμα ὕψους στερέωμα καθαριότητος], [iar] vederea cerului [este] în vedenia slavei [εἶδος οὐρανοῦ ἐν ὁράματι δόξης].
2. Soarele, în vedere vestind [ἥλιος ἐν ὀπτασίᾳ διαγγέλλων], în ieșirea [lui este] vasul cel minunat [ἐν ἐξόδῳ σκεῦος θαυμαστόν] [și] lucrul Celui Preaînalt [ἔργον Ὑψίστου].
3. În amiaza lui usucă țara și, înaintea arșiței lui, cine va răbda?
4. Cuptorul suflând în lucrurile arșiței, [dar] soarele de trei ori mai mult [este] aprinzând munții. Aburii cei de foc suflând și, strălucind razele, întunecă ochii.
5. Mare [este] Domnul, Cel care l-a făcut pe el[1] și, în cuvintele Sale [καὶ ἐν λόγοις Αὐτοῦ], a grăbit mergerea [κατέσπευσεν πορείαν][lui[2]][!]
6. Iar luna [καὶ ἡ σελήνη], în toate întru vremea ei [ἐν πᾶσιν εἰς καιρὸν αὐτῆς], [este] arătarea vremurilor și semnul veacului [ἀνάδειξιν χρόνων καὶ σημεῖον αἰῶνος].
7. De la lună [este] semnul sărbătorii [ἀπὸ σελήνης σημεῖον ἑορτῆς], luminătorul împuținându-se spre sfârșit [φωστὴρ μειούμενος ἐπὶ συντελείας].
8. Luna este după numele ei [μὴν κατὰ τὸ ὄνομα αὐτῆς ἐστιν], crescând minunat în[tru] schimbare [αὐξανόμενος θαυμαστῶς ἐν ἀλλοιώσει], [fiind] vasul taberelor în[tru] înălțime [σκεῦος παρεμβολῶν ἐν ὕψει] [și] în tăria cerului strălucind [ἐν στερεώματι οὐρανοῦ ἐκλάμπων].
9. Frumusețea cerului [este] slava stelelor [κάλλος οὐρανοῦ δόξα ἄστρων], [iar] lumea [este] luminând în[tru] cele prea înalte ale Domnului [κόσμος φωτίζων ἐν ὑψίστοις Κυρίου].
10. În cuvintele Celui Sfânt vor sta pentru judecată [ἐν λόγοις Ἁγίου στήσονται κατὰ κρίμα] și nu or să se dezlege în pazele lor [καὶ οὐ μὴ ἐκλυθῶσιν ἐν φυλακαῖς αὐτῶν].
11. Vezi curcubeul [τόξον] și binecuvintează-L pe Cel care l-a făcut pe el foarte frumos în[tru] strălucirea sa!
12. [Dumnezeu] a încercuit cerul în înconjurarea slavei [ἐγύρωσεν οὐρανὸν ἐν κυκλώσει δόξης][Sale]. Mâinile Celui Preaînalt l-au întins pe el [χεῖρες Ὑψίστου ἐτάνυσαν αὐτό][3].
13. [Cu] porunca Lui a grăbit zăpada [προστάγματι Αὐτοῦ κατέσπευσεν χιόνα] și [El] grăbește fulgerele judecății Sale [καὶ ταχύνει ἀστραπὰς κρίματος Αὐτοῦ].
14. Pentru aceasta comorile s-au deschis [διὰ τοῦτο ἠνεῴχθησαν θησαυροί] și norii au zburat ca păsările [καὶ ἐξέπτησαν νεφέλαι ὡς πετεινά].
15. În măreția Lui a întărit norii [ἐν μεγαλείῳ Αὐτοῦ ἴσχυσεν νεφέλας] și au fost zdrobite pietrele grindinei [καὶ διεθρύβησαν λίθοι χαλάζης].
16. Și în[tru] vederea Sa vor fi clătinați munții [καὶ ἐν ὀπτασίᾳ Αὐτοῦ σαλευθήσεται ὄρη, [iar] în[tru] voia Sa va sufla austrul [ἐν θελήματι Αὐτοῦ πνεύσεται νότος].
17. Glasul tunetului Său a certat pământul [φωνὴ βροντῆς Αὐτοῦ ὠνείδισεν γῆν] și viforul crivățului și neorânduiala vântului.
18. Ca păsări zburând presară zăpada [ὡς πετεινὰ καθιπτάμενα πάσσει χιόνα] și ca lăcusta nimicind [este] coborârea ei [καὶ ὡς ἀκρὶς καταλύουσα ἡ κατάβασις αὐτῆς]. De frumusețea albeței ei se va minuna ochiul [κάλλος λευκότητος αὐτῆς ἐκθαυμάσει ὀφθαλμός] și de ploaia ei se va uimi inima [καὶ ἐπὶ τοῦ ὑετοῦ αὐτῆς ἐκστήσεται καρδία].
19. Și [El] bruma ca sarea o varsă pe pământ [καὶ πάχνην ὡς ἅλα ἐπὶ γῆς χέει] și [ea], întărindu-se [καὶ παγεῖσα], se face capul țepușei [γίνεται σκολόπων ἄκρα].
20. Crivățul va sufla vântul cel rece și va întări gheața din apă. Peste toată adunarea apei [va fi cu] ninsoare mare și apa se va îmbrăca precum o platoșă.
21. Va mânca munții [καταφάγεται ὄρη] și pustiul va aprinde [καὶ ἔρημον ἐκκαύσει] și va stinge verdeața ca focul [καὶ ἀποσβέσει χλόην ὡς πῦρ].
22. Vindecarea degrabă a tuturor [este] negura [ἴασις πάντων κατὰ σπουδὴν ὁμίχλη], [pe când] roua, întâmpinând, va răcori de zăduf [δρόσος ἀπαντῶσα ἀπὸ καύσωνος ἱλαρώσει].
23. [Cu] gândul Său a încetat abisul [λογισμῷ Αὐτοῦ ἐκόπασεν ἄβυσσον] și a sădit în el insule [καὶ ἐφύτευσεν ἐν αὐτῇ νήσους].
24. Cei care plutesc pe mare povestesc primejdia ei și [cu] auzurile urechilor noastre ne minunăm.
25. Și acolo [sunt] lucrurile cele neobișnuite și cele minunate, felurimea a toată vietatea [și] zidirea chiților.
26. Pentru El bine-călăuzește Îngerul Său [δι᾽ Αὐτὸν εὐοδοῖ Ἄγγελος Αὐτοῦ] și în[tru] cuvântul Său toate împreună se sprijină [καὶ ἐν λόγῳ Αὐτοῦ σύγκειται τὰ πάντα].
27. Multe vom zice și nu avem să ajungem [πολλὰ ἐροῦμεν καὶ οὐ μὴ ἀφικώμεθα] [la sfârșitul lor], iar El, [peste] tot, este sfârșirea cuvintelor.
28. Slăvindu-L, unde [în altă parte] ne vom întări? Căci El [este] Cel mare față de toate lucrurile Sale [Αὐτὸς γὰρ ὁ μέγας παρὰ πάντα τὰ ἔργα Αὐτοῦ].
29. Înfricoșător [este] Domnul și foarte mare și minunată este stăpânirea Sa.
30. Slăvindu-L pe Domnul, înălțați-L cu cât aveți să puteți! Căci va prisosi și încă [va mai fi loc]. Și înălțându-L pe El, înmulțiți în[tru] tărie! Nu osteniți, căci nu aveți să ajungeți [la capăt]!
31. Cine L-a văzut pe El și va povesti? Și cine Îl mărește pe El [așa] precum este [El]?
32. Multe [din] cele ascunse este [sunt] mai mari [decât] acestea. Căci puține am văzut [din] lucrurile Sale.
33. Căci pe toate le-a făcut Domnul și celor evlavioși le-a dat înțelepciune.
[1] Care a făcut soarele.
[2] A soarelui.
[3] Cerul.