Lucas, cap. 17, 1-10, cf. BYZ

1. Și a zis către Ucenicii [Săi]: „[Cu] neputință este să nu vină poticnirile [Ἀνένδεκτόν ἐστιν τοῦ μὴ ἐλθεῖν τὰ σκάνδαλα], dar vai [aceluia] prin care [ele] vine [οὐαὶ δὲ δι᾽ οὗ ἔρχεται] [vin]!

2. Mai bine îi este [i-ar fi] lui [Λυσιτελεῖ αὐτῷ], dacă piatra de moară cea măgărească[1] [εἰ μύλος ὀνικὸς] zace [ar zăcea] împrejurul gâtului său [περίκειται περὶ τὸν τράχηλον αὐτοῦ] și a fost [ar fi] aruncat întru mare [καὶ ἔρριπται εἰς τὴν θάλασσαν], decât ca să poticnească pe unul [dintre] cei mici ai acestora [ἢ ἵνα σκανδαλίσῃ ἕνα τῶν μικρῶν τούτων].

3. Luați aminte [la] voi înșivă [Προσέχετε ἑαυτοῖς]! Iar dacă fratele tău are să păcătuiască față de tine [Ἐὰν δὲ ἁμάρτῃ εἰς σὲ ὁ ἀδελφός σου], mustră-l lui [ἐπιτίμησον αὐτῷ][pe el]! Și dacă are să se pocăiască [καὶ ἐὰν μετανοήσῃ], iartă-i lui [ἄφες αὐτῷ]!

4. Iar dacă de șapte ori pe zi are să păcătuiască față de tine și [tot] de șapte ori pe zi are să se întoarcă, zicând: «Mă pocăiesc [Μετανοῶ] [pentru ce ți-am făcut][!]», îi vei ierta lui”.

5. Și Apostolii I-au zis Domnului: „Adaugă-ne nouă credință [Πρόσθες ἡμῖν πίστιν]!”.

6. Iar Domnul a zis: „Dacă aveți [ați fi avut] credință ca un grăunte de muștar [Εἰ ἔχετε πίστιν ὡς κόκκον σινάπεως], ziceați [ați fi zis] dudului acestuia [ἐλέγετε ἂν τῇ συκαμίνῳ ταύτη]: «Dezrădăcinează-te [Ἐκριζώθητι] și sădește-te în mare [καὶ φυτεύθητι ἐν τῇ θαλάσσῃ]!», și a ascultat vouă [καὶ ὑπήκουσεν ἂν ὑμῖν] [și v-ar fi ascultat pe voi].

7. Și cine dintre voi, având un rob arând sau păscând, care, venind [el] din câmp, îi va zice numaidecât: «Venind, șezi [la masă]!»?

8. Ci [oare] nu îi va zice lui: «Gătește-mi ce [trebuie] să mănânc și, încingându-te, slujește-mi mie, până am să mănânc și să beau! Și după acestea vei mânca și vei bea [și] tu»?

9. Nu are [dă] har robului aceluia [Μὴ χάριν ἔχει τῷ δούλῳ ἐκείνῳ], că a făcut cele pe care i le-a poruncit [ὅτι ἐποίησεν τὰ διαταχθέντα]? Nu Mi se pare [că va face aceasta][!]

10. Așa și voi [Οὕτως καὶ ὑμεῖς], când aveți să faceți toate [cele] pe care vi le-am poruncit vouă [ὅταν ποιήσητε πάντα τὰ διαταχθέντα ὑμῖν], ziceți că: «Robi netrebnici suntem [Δοῦλοι ἀχρεῖοί ἐσμεν]! Că[ci], pe care suntem [eram] datori să le facem, le-am făcut [ὅτι ὃ ὀφείλομεν ποιῆσαι πεποιήκαμεν]»”.

[1] Piatra de moară cea măgărească [μύλος ὀνικὸς], adică cea acționată de puterea unui măgar. Căci măgarul era cel care învârtea roata pentru a măcina.