Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Lucas, cap. 17, 1-10, cf. BYZ

1. Și a zis către Ucenicii [Săi]: „[Cu] neputință este să nu vină poticnirile [Ἀνένδεκτόν ἐστιν τοῦ μὴ ἐλθεῖν τὰ σκάνδαλα], dar vai [aceluia] prin care [ele] vine [οὐαὶ δὲ δι᾽ οὗ ἔρχεται] [vin]!

2. Mai bine îi este [i-ar fi] lui [Λυσιτελεῖ αὐτῷ], dacă piatra de moară cea măgărească[1] [εἰ μύλος ὀνικὸς] zace [ar zăcea] împrejurul gâtului său [περίκειται περὶ τὸν τράχηλον αὐτοῦ] și a fost [ar fi] aruncat întru mare [καὶ ἔρριπται εἰς τὴν θάλασσαν], decât ca să poticnească pe unul [dintre] cei mici ai acestora [ἢ ἵνα σκανδαλίσῃ ἕνα τῶν μικρῶν τούτων].

3. Luați aminte [la] voi înșivă [Προσέχετε ἑαυτοῖς]! Iar dacă fratele tău are să păcătuiască față de tine [Ἐὰν δὲ ἁμάρτῃ εἰς σὲ ὁ ἀδελφός σου], mustră-l lui [ἐπιτίμησον αὐτῷ][pe el]! Și dacă are să se pocăiască [καὶ ἐὰν μετανοήσῃ], iartă-i lui [ἄφες αὐτῷ]!

4. Iar dacă de șapte ori pe zi are să păcătuiască față de tine și [tot] de șapte ori pe zi are să se întoarcă, zicând: «Mă pocăiesc [Μετανοῶ] [pentru ce ți-am făcut][!]», îi vei ierta lui”.

5. Și Apostolii I-au zis Domnului: „Adaugă-ne nouă credință [Πρόσθες ἡμῖν πίστιν]!”.

6. Iar Domnul a zis: „Dacă aveți [ați fi avut] credință ca un grăunte de muștar [Εἰ ἔχετε πίστιν ὡς κόκκον σινάπεως], ziceați [ați fi zis] dudului acestuia [ἐλέγετε ἂν τῇ συκαμίνῳ ταύτη]: «Dezrădăcinează-te [Ἐκριζώθητι] și sădește-te în mare [καὶ φυτεύθητι ἐν τῇ θαλάσσῃ]!», și a ascultat vouă [καὶ ὑπήκουσεν ἂν ὑμῖν] [și v-ar fi ascultat pe voi].

7. Și cine dintre voi, având un rob arând sau păscând, care, venind [el] din câmp, îi va zice numaidecât: «Venind, șezi [la masă]!»?

8. Ci [oare] nu îi va zice lui: «Gătește-mi ce [trebuie] să mănânc și, încingându-te, slujește-mi mie, până am să mănânc și să beau! Și după acestea vei mânca și vei bea [și] tu»?

9. Nu are [dă] har robului aceluia [Μὴ χάριν ἔχει τῷ δούλῳ ἐκείνῳ], că a făcut cele pe care i le-a poruncit [ὅτι ἐποίησεν τὰ διαταχθέντα]? Nu Mi se pare [că va face aceasta][!]

10. Așa și voi [Οὕτως καὶ ὑμεῖς], când aveți să faceți toate [cele] pe care vi le-am poruncit vouă [ὅταν ποιήσητε πάντα τὰ διαταχθέντα ὑμῖν], ziceți că: «Robi netrebnici suntem [Δοῦλοι ἀχρεῖοί ἐσμεν]! Că[ci], pe care suntem [eram] datori să le facem, le-am făcut [ὅτι ὃ ὀφείλομεν ποιῆσαι πεποιήκαμεν]»”.


[1] Piatra de moară cea măgărească [μύλος ὀνικὸς], adică cea acționată de puterea unui măgar. Căci măgarul era cel care învârtea roata pentru a măcina.

Did you like this? Share it:

Previous

Lucas, cap. 16, 19-31, cf. BYZ

Next

Marin Sorescu. Neparodiantul, neironicul, neludicul [16]

2 Comments

  1. sofronie

    Smerenia adevărată înseamnă să împlinim toate poruncile și să ne considerăm robi netrebnici ai lui Dumnezeu, care nu am făcut mare lucru. Vai cât de departe suntem de ce ne-a poruncit El nouă! Părinte, binecuvântați și iertați!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Da, suntem departe de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, domnule Sofronie! Dumnezeu să vă întărească și să vă bucure! Numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno