Lucas, cap. 17, 11-37, cf. BYZ
11. Și a fost când să meargă El întru Ierusalim și El trecea prin mijlocul Samariei și al Galileii.
12. Și intrând El într-un sat oarecare, L-au întâmpinat Lui [pe El] 10 bărbați leproși [δέκα λεπροὶ ἄνδρες], care au stat la depărtare.
13. Și ei au ridicat glasul, zicând: „Iisuse [Ἰησοῦ], Stăpâne [Ἐπιστάτα], miluiește-ne pe noi [ἐλέησον ἡμᾶς]!”.
14. Și, văzându-i, le-a zis lor: „Mergând [Πορευθέντες], arătați-vă pe voi înșivă preoților [ἐπιδείξατε ἑαυτοὺς τοῖς ἱερεῦσιν]!”. Și a fost, când a merge [au mers] ei, [că] s-au curățit.
15. Iar unul dintre ei [Εἷς δὲ ἐξ αὐτῶν], văzând că a fost vindecat [ἰδὼν ὅτι ἰάθη], s-a întors [ὑπέστρεψεν], cu glas mare slăvindu-L pe Dumnezeu [μετὰ φωνῆς μεγάλης δοξάζων τὸν Θεόν].
16. Și a căzut cu fața la picioarele Sale [καὶ ἔπεσεν ἐπὶ πρόσωπον παρὰ τοὺς πόδας Αὐτοῦ], mulțumindu-I Lui [εὐχαριστῶν Αὐτῷ]. Și acela era samaritis [σαμαρείτης].
17. Și Iisus, răspunzând, a zis: „Nu zece au fost curățiți [Οὐχὶ οἱ δέκα ἐκαθαρίσθησαν]? Dar cei nouă unde [Οἱ δὲ ἐννέα ποῦ][sunt]?!
18. Nu au fost aflați [niciunul] întorcându-se [Οὐχ εὑρέθησαν ὑποστρέψαντες], [ca] să dea slavă lui Dumnezeu [δοῦναι δόξαν τῷ Θεῷ], afară de străinul acesta [εἰ μὴ ὁ ἀλλογενὴς οὗτος]?!!”.
19. Și [Iisus] i-a zis lui[1]: „Ridicându-te [Ἀναστὰς], mergi [πορεύου]! Credința ta te-a mântuit [ἡ πίστις σου σέσωκέν σε]”.
20. Și întrebat [fiind], de către farisei, când vine Împărăția lui Dumnezeu [πότε ἔρχεται ἡ Βασιλεία τοῦ Θεοῦ], le-a răspuns lor și a zis: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine [Οὐκ ἔρχεται ἡ Βασιλεία τοῦ Θεοῦ] cu scrutare [μετὰ παρατηρήσεως]!
21. Și nici [nu] vor zice: «Iată aici!» sau «Iată acolo!». Căci [Ἰδοὺ], iată [γάρ], Împărăția lui Dumnezeu este înăuntru vostru [ἡ Βασιλεία τοῦ Θεοῦ ἐντὸς ὑμῶν ἐστίν]!”.
22. Și a zis către Ucenicii [Săi]: „Vor veni zile [Ἐλεύσονται ἡμέραι], când veți pofti să vedeți una [dintre] zilele Fiului omului [ὅτε ἐπιθυμήσετε μίαν τῶν ἡμερῶν τοῦ Υἱοῦ τοῦ ἀνθρώπου ἰδεῖν], și nu o veți vedea [καὶ οὐκ ὄψεσθε].
23. Și vă vor zice vouă: «Iată aici!» sau «Iată acolo!». Să nu mergeți [cu ei], nici să-i urmați.
24. Căci precum fulgerul [Ὥσπερ γὰρ ἡ ἀστραπὴ], fulgerând [ἡ ἀστράπτουσα], din cel de sub cer întru cel de sub cer strălucește [ἐκ τῆς ὑπ᾽ οὐρανὸν εἰς τὴν ὑπ᾽ οὐρανὸν λάμπει], așa va fi [și] Fiul omului în ziua Sa [οὕτως ἔσται ὁ Υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἐν τῇ ἡμέρᾳ Αὐτοῦ].
25. Dar [δὲ], mai întâi [πρῶτον], este de trebuință [ca] El să pătimească multe [δεῖ Αὐτὸν πολλὰ παθεῖν] și să fie aruncat afară de neamul acesta [καὶ ἀποδοκιμασθῆναι ἀπὸ τῆς γενεᾶς ταύτης].
26. Și precum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și în zilele Fiului omului.
27. Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până [în] ce zi a intrat Noe întru arcă și a venit potopul și au pierit toți.
28. La fel și precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau case.
29. Dar, [în] ce zi a ieșit Lot din Sodome [ἀπὸ Σοδόμων], a plouat foc și pucioasă din cer [ἔβρεξεν πῦρ καὶ θεῖον ἀπ᾽ οὐρανοῦ] și au pierit toți.
30. [Iar] ca acestea va [vor] fi [κατὰ ταῦτα ἔσται] [și în] ce zi Fiul omului Se descoperă [ᾗ ἡμέρᾳ ὁ Υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἀποκαλύπτεται] [Se va descoperi pe Sine].
31. În ziua aceea, care va fi pe acoperiș și vasele lui [vor fi] în casă, să nu coboare să le ia pe ele! Și, la fel, cel [care este] în câmp, să nu se întoarcă înapoi!
32. Aduceți-vă aminte de femeia lui Lot!
33. Care are să caute să-și mântuie sufletul său [Ὃς ἐὰν ζητήσῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ σῶσαι], [acela] îl va pierde pe el [ἀπολέσει αὐτήν], iar care are să-l piardă pe el [καὶ ὃς ἐὰν ἀπολέσῃ αὐτὴν], [acela] îl va ține viu pe el [ζῳογονήσει αὐτήν].
34. Vă zic vouă, [în] acea noapte vor fi doi într-un pat: unul va fi luat și celălalt va fi lăsat.
35. Două vor fi măcinând împreună: una va fi luată și cealaltă va fi lăsată”.
36.
37. Și, răspunzând, [Ucenicii] Îi zic Lui: „Unde [va fi aceasta], Doamne?”. Iar El le-a zis lor: „Unde [va fi] trupul [Ὅπου τὸ σῶμα], acolo vor fi adunați [și] vulturii [ἐκεῖ συναχθήσονται οἱ ἀετοί]”.
[1] Samaritisului vindecat de lepră.