1. Și [Iisus] zicea [a zis] lor și o parabolă, către [că] se cuvine a se ruga pururea și a nu obosi,

2. zicând: „Un judecător oarecare era într-o anume cetate, de Dumnezeu netemându-se [τὸν Θεὸν μὴ φοβούμενος] și de om nerușinându-se [καὶ ἄνθρωπον μὴ ἐντρεπόμενος].

3. Dar era în cetatea aceea [și] o văduvă și [aceasta] venea la el, zicând: «Răzbună-mă dinspre dușmanul meu [Ἐκδίκησόν με ἀπὸ τοῦ ἀντιδίκου μου]!».

4. Și [judecătorul] nu a voit multă vreme [să o asculte]. Dar, după acestea[1], [judecătorul] a zis în[tru] sine: «Iar dacă de Dumnezeu nu mă tem [Εἰ καὶ τὸν Θεὸν οὐ φοβοῦμαι] și de om nu mă rușinez [καὶ ἄνθρωπον οὐκ ἐντρέπομαι],

5. cel puțin pentru [că] îmi pricinuiește osteneală văduva aceasta [διά γε τὸ παρέχειν μοι κόπον τὴν χήραν ταύτη], o voi răzbuna pe ea [ἐκδικήσω αὐτήν], ca să nu mă supere venind [până] în[tru] sfârșit [ἵνα μὴ εἰς τέλος ἐρχομένη ὑποπιάζῃ με]»”.

6. Și Domnul a zis: „Auziți ce zice judecătorul nedreptății [ὁ κριτὴς τῆς ἀδικίας]?

7. Dar Dumnezeu [oare] nu are să facă răzbunare celor aleși ai Săi [Ὁ δὲ Θεὸς οὐ μὴ ποιήσῃ τὴν ἐκδίκησιν τῶν ἐκλεκτῶν Αὐτοῦ], care strigă către El ziua și noaptea [τῶν βοώντων πρὸς Αὐτὸν ἡμέρας καὶ νυκτός], și [Care are] îndelungă-răbdare în[tru] ei [καὶ μακροθυμῶν ἐπ᾽ αὐτοῖς]?

8. Vă zic vouă că va face răzbunarea lor în grabă [Λέγω ὑμῖν ὅτι ποιήσει τὴν ἐκδίκησιν αὐτῶν ἐν τάχει]. Însă Fiul omului [Πλὴν ὁ Υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου], [când are] să vină [ἐλθὼν][2], oare va afla credință pe pământ [ἆρα εὑρήσει τὴν πίστιν ἐπὶ τῆς γῆς]?”.


[1] După repetatele veniri la el ale văduvei.

[2] La a doua Sa venire.

Did you like this? Share it: