Copacii tămăduitori
În predica sa la Adormirea Născătoarei de Dumnezeu[1], Părintele Dorin a evocat și episodul în care Preacurata Stăpână s-a urcat să se roage în Muntele Măslinilor, având în mână stâlparea din Rai adusă ei de Înger. Iar toți măslinii/ pomii de acolo s-au închinat în fața ei care purta o ramură din Rai. Pentru că și în rândul vegetației există ierarhie, iar măslinii aceștia pământești au recunoscut întâietatea și superioritatea pomului din Rai.
Recitind, deci, acest episod, mi-am adus aminte că în Viețile Sfinților există mai multe mărturii în care se vorbește despre o vegetație care se comportă mai presus de firea ei, prin care se fac minuni sau asupra căreia s-au transferat puteri tămăduitoare, cu harul lui Dumnezeu și cu rugăciunile Sfinților. Și m-am gândit să mă opresc la două exemple.
Astfel, pe 10 iulie prăznuim și „Aducerea cinstitului veșmânt al Domnului nostru Iisus Hristos din Persia la Moscova”. Și ni se spune că
„pe vremea răstignirii Domnului a fost un ostaș oarecare din părțile Ivirului, care a luat veșmântul Domnului și l-a dus în Iviria, țara sa. El l-a dat ca dar mare surorii sale după trup și a spus tuturor cele ce s-au făcut în Ierusalim pentru Iisus Hristos. Fecioara aceea, sora sa, auzind cele povestite, a iubit acel veșmânt al Domnului și-l păzea cu cinste. După puțină vreme, sosind sfârșitul vieții ei, când era aproape să moară, a poruncit ca în locul rânduielilor de îngropare, să-i înfășoare trupul în acel veșmânt al Domnului. Așa s-a și făcut.
Apoi, după câtăva vreme, a crescut deasupra mormântului acelei fecioare un copac mare și foarte frumos. Pe vremea marelui Constantin, împăratul grecilor și al romanilor, când țara Iviriei a primit Sfântul Botez, atunci din copacul acela a curs mir cu miros plăcut și tămăduitor. Cu acel mir se ungeau cei cuprinși de diferite neputințe și boli și se tămăduiau”[2].
Un alt exemplu aflăm pe 27 mai, în viața Sfântului Sfințit Mucenic Terapon, Episcopul Sardelor. Spre sfârșitul martiriului său, chinuitorul l-a
„întors gol cu fața la pământ și, legând patru pari înfipți în pământ, l-a bătut atât de mult, încât i-a căzut pielea de pe trup și de pe oase, iar pământul s-a adăpat cu sângele lui. Parii de care era legat au înverzit, au scos ramuri și frunze și au crescut copaci mari; deci, cu frunzele lor se tămăduiau toate neputințele și toate bolile omenești”[3].
Știu că mulți consideră lucrurile acestea povești. Și ceea ce este foarte dramatic e că inclusiv cercetătorii care se consideră creștini-ortodocși sau chiar teologi au început să le disprețuiască și să le nege autenticitatea. Și fac aceasta nu (doar) pentru că nu ar exista manuscrise din vremea aceea, și cu semnătura autorului, dacă s-ar putea, ci pentru că doresc să tăgăduiască cât mai mult minunile în favoarea unui așa-zis raționalism care e, de fapt, lipsit de sens.
Pentru că, dacă tăgăduim aceste minuni, pentru că ni se par „extravagante”, cum putem să spunem că acceptăm ca adevărat ce ne propovăduiește Biserica sau ce se scrie în Sfânta Scriptură?
Dacă nu credem că dintr-un copac sau dintr-o Icoană poate să curgă mir și să tămăduiască oamenii, de ce am crede că s-a despicat Marea Roșie sau că umbra Sfântului Petros a vindecat bolnavi?
Raționalismul „reformist” nu și-a văzut și nu își vede prea bine satanismul. Și, din păcate, mulți dintre teologii sau mirenii studioși ai Bisericii noastre se pun de acord cu această situație, luptându-se cu propria tradiție sfântă, pentru a fi acceptați lesne în cercuri științifice mai largi. Dar și pentru că e mai ușor să împrumuți opiniile altora și să capeți o recunoaștere rapidă, decât să faci muncă de cercetare onestă și istovitoare, pentru care poți să fii scuipat la sfârșit în loc de a ți se recunoaște osteneala și cinstea. Sau pot să vină alții să spună că ei de mult știau ceea ce tu ai scos la lumină muncind ani de zile…
Însă în felul acesta nu ne demonstrăm creștinismul vieții și ortodoxia faptelor, ci cu totul altceva…
[1] A se vedea: https://www.teologiepentruazi.ro/2018/08/13/predica-la-adormirea-nascatoarei-de-dumnezeu-15-august-2018/.
[2] Viețile Sfinților pe luna iulie, Ed. Episcopiei Romanului, 1997, p. 237.
[3] Viețile Sfinților pe luna mai, Ed. Episcopiei Romanului, 1996, p. 454.