31. Și, luându-i pe Cei 12, [Iisus] a zis către ei: „Iată, ne urcăm întru Ierusalim și va fi împlinită [vor fi împlinite] toate cele care au fost scrise prin Profeți Fiului omului[1]!

32. Căci va fi dat neamurilor și va fi batjocorit și va fi chinuit și va fi scuipat

33. și, biciuindu-L, Îl vor omorî pe El. Și a treia zi va învia”.

34. Și ei nimic [din] acestea [nu] au înțeles [Καὶ αὐτοὶ οὐδὲν τούτων συνῆκαν] și era cuvântul acesta ascuns de ei [καὶ ἦν τὸ ῥῆμα τοῦτο κεκρυμμένον ἀπ᾽ αὐτῶν] și nu le cunoșteau pe cele care se grăiesc [καὶ οὐκ ἐγίνωσκον τὰ λεγόμενα].

35. Și a fost, când să Se apropie El întru Ieriho [Ἰεριχώ], [că] un oarecare orb ședea lângă cale cerșind [προσαιτῶν].

36. Și, auzind mulțime trecând, întreba: „Ce [oare] să fie aceasta?”.

37. Și i-au vestit lui că „Iisus Nazoreosul [Ἰησοῦς ὁ Ναζωραῖος] trece”.

38. Și a strigat, zicând: „Iisuse [Ἰησοῦ], fiule al lui David [υἱὲ Δαυίδ], miluiește-mă [ἐλέησόν με]!”.

39. Și cei care merg înainte îl certau lui [cei care mergeau înainte îl certau pe el] [Καὶ οἱ προάγοντες ἐπετίμων αὐτῷ] ca să tacă [ἵνα σιωπήσῃ]. Dar el [cu] mult mai mult striga [αὐτὸς δὲ πολλῷ μᾶλλον ἔκραζεν]: „Fiule al lui David, miluiește-mă!”.

40. Iar Iisus, stând [în loc][2], a poruncit să-l aducă pe el către Sine. Și [orbul], apropiindu-se de El, [Iisus] l-a întrebat pe el,

41. zicând: „Ce voiești să-ți fac ție [Τί σοι θέλεις ποιήσω]?”. Iar el a zis: „Doamne [Κύριε], ca să văd [ἵνα ἀναβλέψω]!”.

42. Și Iisus i-a zis lui: „Vezi [Ἀνάβλεψον]! Credința ta te-a mântuit pe tine [ἡ πίστις σου σέσωκέν σε]”.

43. Și numaidecât a văzut și Îi urma Lui, slăvind pe Dumnezeu. Și tot poporul, văzând [aceasta], a dat laudă lui Dumnezeu.


[1] Despre Fiul omului.

[2] Oprindu-Se.