Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Meriți?

Foarte multe firme au prins trendul acesta, de a utiliza formula magică în reclame: cumpără-ți asta sau asta, „pentru că meriți”. Iar formularea comercială e bazată pe studiul atent al tendințelor de reacție psihologică.

Nimic nu prinde mai bine în ziua de astăzi decât ideea de merit gratuit. Reclamele te asigură: „Meriți!”. Dar nu îți spun și de ce meriți. „Meriți” să ai pantofi scumpi și strălucitori (e valabil și pentru bărbați, și pentru femei), „meriți” să ai părul bogat, „meriți” hainele cele mai luxoase, „meriți” dulciurile sau vacanțele pe care ți le dorești, „meriți” casa pe care o vrei, să fii eclatant prin ținuta exterioară, să vrăjești pe alții, să-i uluiești, să-i lași cu gura căscată prin ce poți să-ți cumperi, prin ce poți să arăți că ai (nu prin ceea ce ești, ci prin ce ai). Pentru că nu e nimic ce tu să nu meriți (reclamele nu ne spun și în ce condiții sau prin ce mijloace).

Reclamele acestea spun ceva esențial despre ideologia capitalistă: că pentru îmbogățirea și viața confortabilă în epoca aceasta nu e nevoie să demonstrezi că meriți. Meriți „de la sine” dacă îți închipui despre tine că meriți. Dacă tu vrei să ai tot ce vrei, indiferent până unde se întinde dorința ta, înseamnă că „meriți”. Meriți după dorință, după bunul plac.

Nu are importanță faptul că nu ai putea dovedi pentru ce meriți una sau alta. Și acest raționament e urmat imediat de altul, încă și mai demonic: nu are importanță dacă ce crezi tu că meriți e în detrimentul altuia, care merită cu adevărat. Nu mai e importantă valoarea și nu mai e de actualitate meritocrația, ci doar o meritologie închipuită, adică părerea de sine.

Cred că nu mai e nevoie să mai spun cât de mult această ideologie e contrară învățăturii ortodoxe. Pentru că noi avem totul de la Dumnezeu și nu ne-am creat singuri, nici nu ne-am proiectat pe noi înșine din veșnicie, nici nu ne-am acordat nouă înșine calități și virtuți, ci Dumnezeu ni le-a dăruit, ne-a dat talanții pe care trebuie să îi înmulțim întru slava Sa și întru binele aproapelui.

E singura cale prin care putem rămâne frați, prin care putem rămâne cu adevărat în comuniune, prin care putem lucra eficient în mod individual și colectiv. „Unii altora dați-vă întâietate” (Rom. 12, 10), spune Sfântul Apostol Pavlos. Adică atunci când vedeți că altul e mai vrednic, recunoașteți-i întâietatea. Pe când lozinca „Vreau pentru că merit și merit pentru că vreau” duce inevitabil la discriminare, la nedreptate, la minimalizarea celui care merită cu adevărat, iar în final a tuturor celor din jur.

Pentru că cel care își închipuie că merită fără să aibă nevoie de nicio motivație valorică și fără să vrea să dețină locul care i se cuvine într-o ierarhie sfârșește inevitabil prin a-i ucide sufletește pe toți cei din jur, numai pentru ca el să se simtă bine, să se simtă dominant. Și nu este nimic mai demonic și mai anticreștin decât aceasta, dar totodată este și împotriva drepturilor elementare ale omului. Pentru că orice om are dreptul la a primi respect pentru ceea ce face de valoare, pe când teoria meritologiei închipuite exclude criteriul umanist/ umanitar (nu mai zic creștin) al valorii.

Învățătura noastră creștin-ortodoxă ne cere să gândim smerit despre noi înșine chiar și atunci când facem lucruri de mare valoare. Sfântul Apostol Pavlos susținea că e cel mai mic dintre toți pentru că a prigonit Biserica lui Hristos odinioară. Dar era totodată conștient că face mai mult decât toți ceilalți Apostoli. Fiindcă fiecare avem conștiința a ceea ce facem.

Dar dacă credem că am început să merităm orice numai pentru că respirăm aer nu e de mirare faptul că acest aer a devenit toxic peste tot în România, la toate nivelurile societății, din cauza corupției. Iar dacă ideologia aceasta a lui „meriți fără să știi de ce” a început să fie implantată adânc în conștiințele oamenilor, nu cred că trebuie să ne așteptăm la nimic bun de la viitor. Pentru că viitorul e subminat grav de falsa (e)stimare de sine a prezentului.

Did you like this? Share it:

Previous

Predică la Duminica a XIV-a după Cincizecime [2018]

Next

De la convenții la substanța literară

2 Comments

  1. Olga Marinescu

    Eu cred că toţi merităm să ne bucurăm. Altfel de ce ne-ar fi poruncit Hristos să ne bucurăm? Şi de ce ar trebui ca fiecare să se creadă cel mai păcătos? Este acesta adevărul?

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Bucuria reală vine după ce te crezi cel mai păcătos, doamnă Olga, adică după ce te pocăiești cu adevărat! Bucuria duhovnicească se naște din pocăință și nu din părere de sine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno

antalya escort istanbul escort ataköy escort istanbul escort beylikdüzü escort escort istanbul ataşehir escort şişli escort ataşehir escort kadıköy escort escort beylikdüzü escort kadıköy

antalya escort istanbul escort ataköy escort istanbul escort beylikdüzü escort escort istanbul ataşehir escort şişli escort ataşehir escort kadıköy escort escort beylikdüzü escort kadıköy