Iubiții mei[1],

înainte ca să fii Ἱερεύς [Preot] și, apoi, Ἀρχιερεύς [Arhiereu] în Biserica lui Dumnezeu, trebuie să fii mai întâi de toate Διάκονος [Diacon][2]. Și Διάκονος înseamnă Slujitor, Vestitor, Însoțitor[3].

Pentru că Diaconul nu slujește niciodată singur, ci el îi însoțește întotdeauna pe Preoți și pe Episcopi în slujirea lor și el vestește, în mod liturgic, Evanghelia mântuirii. Căci Episcopul dă Evanghelia Arhidiaconului său și acesta o citește de pe analog, din mijlocul Bisericii, sau urcat în amvon[4].

Și pentru că stă în mijlocul oamenilor, Diaconul este cel care trebuie să dinamizeze, să însuflețească rugăciunea Bisericii. Căci el se roagă, mai întâi, în mijlocul poporului credincios adunat la Slujbă, pentru ca să îl umple de entuziasmul slujirii lui Dumnezeu, pentru ca, mai apoi, să intre în cele de taină ale altarului, dimpreună cu Preoții și Episcopul Bisericii, și să se apropie de Cele Sfinte ale lui Dumnezeu, pentru ca să se sfințească prin Ele.

Căci fiecare dintre slujitorii Bisericii au fost mai întâi de toate simpli credincioși. Dar, mai apoi, ei au fost chemați și aleși de Dumnezeu din mijlocul poporului Bisericii, au fost hirotoniți de către El și rânduiți într-o treaptă anume din cele 3 ale Preoției, ca să Îi slujească Lui.

Iar dacă ai venit spre Preoție crescând mereu în cunoașterea Lui și în sfințenie, atunci prima treaptă a Preoției, Diaconia, ai receptat-o ca pe o chemare sfântă la slujirea tuturor oamenilor. Pentru că Diaconul slujește întotdeauna împreună cu ceilalți membri ai ierarhiei sacramentale a Bisericii și, în același timp, el este întotdeauna în slujirea oamenilor.

Însă slujirea oamenilor este deopotrivă sufletească și trupească, pentru că oamenii sunt suflete întrupate și nu ființe cu totul telurice. Și sufletul omului are nevoi duhovnicești, după cum trupul său are nevoi trupești.

Iar dacă unii slujitori ai Bisericii s-au ocupat cu preponderență de zidirea și de înfrumusețarea clădirilor Bisericii în timpul Preoției lor, iar alții s-au ocupat cu proiecte culturale, medicale și sociale, eu m-am ocupat, în cei 13 ani de zile ai Preoției mele, de nevoile teologice și comunicaționale ale Bisericii.

Pentru că Biserica, în primul rând, trebuie să îl hrănească pe om duhovnicește, trebuie să îl hrănească cu adevărul și sfințenia lui Dumnezeu. Și asta m-am străduit să fac prin cărțile mele teologice: să îi zidesc pe oameni în adevărul și în sfințenia lui Dumnezeu, în modul ortodox de a vedea lucrurile. Dar pentru că oamenii au nevoie de diverse lămuriri, de diverse aprofundări teologice și practice pe înțelesul lor sau de un prieten de conștiință, de un om vertical, eu am comunicat zilnic în acești 13 ani de zile la nivel online și în slujirea mea pastorală directă. Pentru că am înțeles că Preoția înseamnă a-i sluji în mod necontenit pe oameni. Că Preoția înseamnă a te dărui în mod continuu, fără să te uiți la cât primești în schimb.

De aceea, când privesc în urmă la lucrurile făcute împreună cu Dumnezeu, eu văd o nesfârșită oboseală, o nesfârșită muncă în folosul Bisericii, o continuă slujire a lui Dumnezeu și a oamenilor, dar și o împlinire fără margini. Căci miile de pagini pe care le-am scris spre luminarea oamenilor nu au fost scrise în van, ci ele au avut, au și vor avea ecou, cu harul lui Dumnezeu, în sufletele oamenilor.

Rugăciunile mele izvorăsc în cărțile mele. Cine le citește mă vede în ele. Predicile mele sunt pline de rugăciunile mele și de dorința de a ajuta, în mod real, cât mai mulți oameni. Și când stau de vorbă cu oamenii și ne cunoaștem unii pe alții, întreaga experiență obținută devine rădăcina rugăciunilor și a cărților mele viitoare. Pentru că tot ceea ce sunt și primesc de la oameni eu dărui necontenit, așa după cum ne-a învățat Domnul prin toată viața Sa pentru noi. Căci El S-a întrupat pentru noi și a trăit pentru noi în mijlocul nostru, ca să ne învețe că a face binele cu adevărat înseamnă a te dărui cu totul oamenilor.

…Pe 1 septembrie 2018, hirotonitorul meu întru Preoție, PS Galaction Stângă, a împlinit 22 de ani de Episcopat[5]. Pe mine m-a hirotonit în al 9-lea său an de Episcopat, pe când eu aveam 28 de ani.

Și am trăit hirotonia întru Diacon și, apoi, pe cea în Preot, într-o pace profundă și plină de bucurie dumnezeiască și de revelații și simțiri dumnezeiești. Pentru că, deși Dumnezeu mă chemase insistent de vreo 2-3 ani de zile la hirotonie, eu tot mai doream să treacă timp, pentru ca să mă clarific și mai bine.

Și în timpul hirotoniilor și după aceea am trăit o mare eliberare interioară, pentru că ascultasem, în cele din urmă, chemarea Sa și, în același timp, o mare încredințare și întărire pentru slujirea mea preoțească și teologică. Pentru că intrarea întru Preoție a însemnat pentru mine intrarea deplină în viața cu Dumnezeu și în slujirea Lui, fiind copleșit de oceanul de har care se revărsa peste mine în fiecare zi și, într-un mod și mai obositor, când slujeam.

De aceea, până azi, nu pot sluji fără să transpir cu totul. Nu pot sluji detașat, profesionist, rigid, ci eu slujesc stând în văpaia slavei lui Dumnezeu și introducându-mi mintea în înțelegerile teologice ale Slujbei și în simțirile ei mistice. Fapt pentru care, orice Slujbă pentru mine este la fel de energofagă, de consumatoare de energie, ca și scrierea unei cărți, pentru că orice Slujbă te pune în faptul de a citi voia lui Dumnezeu cu noi și de a vedea cum lucrează El în sufletele oamenilor.

Pentru că Preoția slujește sufletelor vii și atente, oamenilor conștienți de rostul lor pe pământ și îi ajută pe oameni să fie ei înșiși în relația cu Dumnezeu și cu semenii lor. Căci Preoția este gura prin care Dumnezeu vorbește lumii și mâna prin care slava lui Dumnezeu coboară în noi. Și dacă coboară în noi, ea este viața noastră, pentru că e viața lui Dumnezeu coborâtă în noi.

De aceea, iubiții mei, 4 septembrie, ziua hirotoniei mele întru Diacon și 17 septembrie, ziua hirotoniei mele întru Preot, sunt zile de mare sfințenie pentru mine, pentru că sunt zilele în care Dumnezeu m-a introdus în slujirea Celor Sfinte ale Sale. Sunt zilele în care Preoția a fost reactualizată în Biserică pentru mine, nevrednicul, sau în care eu am fost martorul Tainei Hirotoniei[6]. Pentru că Dumnezeu mi-a confirmat și mie, care e conținutul Tainei Hirotoniei sau ce se petrece cu cel care e hirotonit și la câtă sfințenie e chemat el pentru ca să-I slujească lui Dumnezeu.

Din acest motiv, eu știu că nu am trăit întotdeauna la înălțimea sfântă la care m-a chemat Dumnezeu. Am căzut adesea în diverse păcate și patimi grele. Am căzut cu știință în ele, datorită obișnuinței celei păcătoase. Și păcatele mele mă dor, pentru că stau întotdeauna înaintea ochilor sufletu- lui meu.

Dar imediat le-am aruncat pe toate în Spovedanie, tot păcatul și toată patima, m-am dezlipit interior de ele, pentru ca să fiu întotdeauna aprins și în mod deplin de slava Lui cea veșnică. Și prin venirea continuă la Domnul și prin iertarea Lui cea nesfârșită, eu am cunoscut că El mă repune iarăși și iarăși în demnitatea mea preoțească, pentru ca să Îi slujesc Lui.

Căci păcatele mele trebuie să mă facă milostiv față de păcatele lor și neștiința și rătăcirile mele trebuie să îmi aducă umilință și răbdare în slujirea oamenilor. Pentru că ei nu stau toată ziua cu cărțile în mână și citind, și de aceea nu știu multe lucruri. Dar eu trebuie să mă nevoiesc să aflu adevărul pentru toți și să îl dărui tuturor.

…Îi am în mine pe toți cei pe care i-am pomenit și îi pomenesc. Oricând, la orice Slujbă, mă rog pentru diverși oameni și pentru nevoile lor punctuale.

Sunt recunoscător tuturor celor care m-au ajutat cu ceva anume, fie și cu cel mai mic lucru. Le mulțumesc și pe această cale!

Dumnezeu să aibă milă de noi toți și să ne întărească întru tot lucrul cel bun! La mulți ani! Amin!


[1] Începută la 8. 28, pe 3 septembrie 2018, zi de luni. Zi cu soare, 21 de grade.

[2] Transliterarea cuvintelor din limba greacă: Ierefs, Arhierefs și Diaconos.

[3] A Greek-English Lexicon, compiled by Henry George Liddell and Robert Scott, revisend and augmented throughout by Sir Henry Stuart Jones, with the assistance of Roderick McKenzie and with the cooperation of many scholars, with a revised supplement 1996, Pub. Clarendon Press, Oxford, 1996, p. 398.

[4] Arhieraticon, adică rânduiala Slujbelor săvârșite cu Arhiereu, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. IBMBOR, București, 1993, p. 32.

[5] A se vedea: http://basilica.ro/preasfintitul-parinte-galaction-este-de-22-ani-episcopul-alexandriei-si-teleormanului/.

[6] Despre vedeniile avute în timpul primirii Preoției am mărturisit în această predică: https://www.teologiepentruazi.ro/2013/09/16/predica-la-8-ani-de-dumnezeiasca-preotie-17-septembrie-2013/.