Îți cumperi tricouri cu sloganuri care ai vrea să te reprezinte. Dar ele nu arată cine ești  sau ce faci, ci ceea ce ți-ai dori sau visezi să fi fost în stare să faci. Adică tricouri cu utopii.

Și după numărul mare de astfel de tricouri care circulă, îți dai seama câte utopii merg pe stradă. Utopii cu picioare. Capete cu vise de nevândut și de neîmbrăcat niciodată. Vise care nu ni se potrivesc.

Și apoi ne întrebăm de ce România merge prost. De ce lumea merge prost.

*

Comunismul ne îmbâcsea cu filme despre oamenii muncii. Ne săturam de șantiere și așteptam toți să vedem un film american, fie el și un western de pe timpul lui Pazvante.

Însă acum, când am văzut destule filme americane (mai cu seamă), ne dăm seama că ele promovează imaginea hoțului „cinstit”, a curvei „cu conștiință”, a killerului „drept”, a îmbogățitului „deștept” etc.

Mai niciodată nu apare omul care muncește în rolul principal, omul care muncește toată viața, adună puțină avere de pe urma unei munci de rob, trăiește onest, care vrea să cunoască și să se instruiască și să trăiască creștinește cu familia lui. Deși statele democratice s-au întemeiat, există și funcționează în esență datorită unor asemenea eroi, fără număr și fără nume celebre.

De ce ei nu apar în filme? Pentru că performanțele cinstei și ale smereniei nu interesează, nu sunt palpitante.

*

Dacă te apasă vreun necaz, caută să afli ce vrea Dumnezeu să te învețe/ Și de ce.

De la oameni ai mereu ce învăța. Dar mai mult de la Dumnezeu prin oameni.

Did you like this? Share it: