„Se folosesc de noi pentru propria lor imagine…”. „Profită de noi electoral…”. „Noi suntem folosiți pe post de cobai…”. Fricile din sân le spunem direct sau voalat. Pentru că am învățat să ne externalizăm fricile tot mai mult.

Însă, de fapt, nu doar alții se folosesc de noi, ci și noi de alții. Ne folosim mereu de alții de când ne naștem, pentru că proprii noștri părinți și familia noastră sunt scara pe care noi urcăm. Ne folosim de grija lor față de noi, de bunătatea lor, de deșteptăciunea lor, de ei, de ei pur și simplu.

Fără prezența lor nu se explică prezența noastră. Fără iubirea și grija lor noi nu suntem nici măcar o poveste.

Ne folosim de ai noștri, de patul nostru, de computerul nostru, de trupul nostru. Pentru că noi nu putem trăi doar cu noi, dacă nu ne folosim de toată lumea lui Dumnezeu pentru a exista.

De aceea e nedrept să ne plângem că suntem folosiți, când, la rândul nostru, ne folosim de foarte mulți oameni pentru ca să existăm și pentru ca să conștientizăm că existăm. Căci cultura, informația, credința, știința, tehnologia sunt modurile prin care noi ne conștientizăm unicitatea și nevoile, preferințele și înclinațiile.

Ne folosim de datele istoriei, de aer, de pacea Bisericii, de litere, de cuvinte, de tăceri. Ne folosim spre folosul nostru. Iar folosul nostru este și folosul altora. Gunoiul nostru e și gunoiul altora. Ideile altora sunt și ale noastre, atâta timp cât ele ne umplu de viață.

Pentru că pe toate le avem în comun. Pentru că suntem o singură lume, în care fiecare are rostul său.

Did you like this? Share it: