Există momente când percep telefonul ca pe o mare bucurie, ca pe o împărtășire de experiență, ca pe o confesiune, dar și momente când el este un stres, o rupere de ritm, o enervare. Căci una e să vorbesc cu cine îmi place și alta e să fiu sunat de oameni suspecți, mieroși, perverși, ca să vorbim despre te miri ce. Una e să vreau să comunic și alta e să fiu purtat în discuții care nu îmi plac.

Asociez în mintea mea adesea sunetul de telefon nedorit cu bătutul în ușă nedorit. Ambele mă panichează în prima clipă, dacă eu sunt scufundat în gândirea și creația mea, iar aceste sunete mă scot de acolo. Uneori însă nu au niciun efect asupra mea sunetele, zgomotele, aparițiile nedorite, pentru că eu sunt în starea de așteptare.

Când aștept pe cineva, nu am probleme cu neprevăzutul. Când nu aștept, atunci neprevăzutul mă irită.

Did you like this? Share it: