Psalmii lui Salomon. Psalmul 2, cf. LXX
1. [Psalmul lui Salomon despre Ierusalim]. Când se trufește [s-a trufit] cel păcătos, în[tru] berbec[e][1] a doborât zidurile cele tari și nu l-ai oprit[2].
2. S-au suit pe jertfelnicul Tău neamurile cele străine [și,] în[tru] trufie, îl călcau cu sandalele lor,
3. pentru că fiii Ierusalimului au spurcat cele sfinte ale Domnului [și] spurcau darurile lui Dumnezeu în[tru] fărădelegi[le lor].
4. Pentru acelea, [Domnul] a zis: „Aruncați acestea departe de Mine, [căci] nu binevoiesc în[tru] ele!”.
5. Frumusețea slavei ei[3] a fost disprețuită înaintea lui Dumnezeu, a fost necinstită până întru sfârșit.
6. Fiii și fiicele [ei sunt] în[tru] robia cea rea, în[tru] pecete [fiind] gâtul lor, în[tru semnul] cel rușinos în[tre] neamuri.
7. După păcatele lor a făcut[4] [cu] ei, că[ci] i-a părăsit pe ei întru mâinile celor tari.
8. Căci Și-a întors fața Sa de la mila lor [ἀπέστρεψεν γὰρ τὸ πρόσωπον Αὐτοῦ ἀπὸ ἐλέους αὐτῶν]. Cel tânăr și cel bătrân și copiii lor [au păcătuit] deodată, că[ci] cele rele au făcut deodată [și] nu [au dorit] a asculta.
9. Și cerul s-a îngreunat și pământul i-a urât pe ei, că[ci] nu a făcut tot omul pe el[5] câte au făcut [ei[6]].
10. Și va cunoaște pământul judecățile Tale, [pe] toate cele drepte, Dumnezeu[le!]
11. Au stat fiii Ierusalimului întru batjocură pentru curvele [care erau] întru el [ἔστησαν τοὺς υἱοὺς Ιερουσαλημ εἰς ἐμπαιγμὸν ἀντὶ πορνῶν ἐν αὐτῇ]. Tot cel care trecea pe lângă [cetate] intra [în ea] înainte de soare [πᾶς ὁ παραπορευόμενος εἰσεπορεύετο κατέναντι τοῦ ἡλίου][7].
12. Batjocoreau [cu] fărădelegile lor, precum făceau [și] ei. Înaintea soarelui[8] și-au arătat nedreptatea lor.
13. Și fiicele Ierusalimului [erau] cele spurcate, după judecata Ta, pentru că ele însele s-au spurcat în[tru] neorânduiala împreunării [ἐν φυρμῷ ἀναμείξεως][9].
14. Pântecele meu și cele dinăuntru ale mele ostenește [ostenesc] în[tru] acestea.
15. Eu Te voi îndrepta pe Tine [ἐγὼ δικαιώσω Σε], Dumnezeu[le] [ὁ Θεός], în[tru] dreptatea inimii [ἐν εὐθύτητι καρδίας], că[ci] în[tru] judecățile Tale [este] dreptatea Ta [ὅτι ἐν τοῖς κρίμασίν Σου ἡ δικαιοσύνη Σου], Dumnezeu[le!]
16. Că[ci] le-ai răsplătit celor păcătoși după faptele lor și după păcatele lor cele foarte rele.
17. Ai descoperit păcatele lor, ca să se vadă judecata Ta. Ai șters pomenirea lor de pe pământ.
18. Dumnezeu [este] Judecătorul cel drept [ὁ Θεὸς Κριτὴς δίκαιος] și nu se va minuna de față [καὶ οὐ θαυμάσει πρόσωπον][10].
19. Căci neamurile au ocărât Ierusalimul în[tru] călcare. [Și] frumusețea lui a fost dărâmată de la tronul slavei.
20. S-a încins [cu] sac în loc de veșmântul de bunăcuviință [și cu] funie în jurul capului său în loc de coroană.
21. A lepădat mitra slavei [περιείλατο μίτραν δόξης], pe care Dumnezeu i-a pus-o lui [ἣν περιέθηκεν αὐτῇ ὁ Θεός] [pe cap]. Frumusețea lui întru necinste a aruncat-o la pământ [ἐν ἀτιμίᾳ τὸ κάλλος αὐτῆς ἀπερρίφη ἐπὶ τὴν γῆν].
22. Și eu am văzut și m-am rugat feței Domnului și am zis: „Ajunge [ἱκάνωσον], Doamne [Κύριε], a Se îngreuna mâna Ta peste Ierusalim în[tru] robia neamurilor [τοῦ βαρύνεσθαι χεῖρά Σου ἐπὶ Ιερουσαλημ ἐν ἐπαγωγῇ ἐθνῶν]!
23. Că[ci] l-au batjocorit și nu l-au cruțat în[tru] urgie [ἐν ὀργῇ] și [întru] mânia cu răzbunare [καὶ θυμῷ μετὰ μηνίσεως] [a Ta][11]. Și îl vor sfârși [καὶ συντελεσθήσονται], dacă Tu [ἐὰν Σύ], Doamne [Κύριε], nu ai să-i mustri [cu] [pe] ei în[tru] urgia Ta [μὴ ἐπιτιμήσῃς αὐτοῖς ἐν ὀργῇ Σου]!
24. Că nu în[tru] râvnă au făcut [acestea], ci întru pofta sufletului [lor], [ca] să-și verse urgia lor întru noi în[tru] pradă.
25. Să nu întârzii, Dumnezeu[le], să le răsplătești lor întru capetele [lor și] să poruncești trufia balaurului în[tru] necinste[!]”.
26. Și nu am așteptat mult timp până ce Dumnezeu mi-a arătat mie semeția lui: străpuns în munții Egiptosului [Egiptului], disprețuit [fiind] mai mult [decât] cel mai neînsemnat de pe pământ și mare,
27. trupul lui purtându-se pe valuri, în[tru] semeție multă, și nu era cel care îngroapă [să-l îngroape], că[ci Domnul] l-a disprețuit pe el în[tru] necinste [ὅτι ἐξουθένωσεν αὐτὸν ἐν ἀτιμίᾳ].
28. Nu a socotit că om este și [la] cele din urmă [ale sale] nu a socotit.
29. A zis: „Eu voi fi domnul pământului și al mării”. Și nu a cunoscut că Dumnezeu [este] Cel mare [ὁ Θεὸς μέγας], Cel tare în[tru] tăria Sa [κραταιὸς ἐν ἰσχύι Αὐτοῦ], [întru tăria Sa] cea mare [τῇ μεγάλῃ].
30. [Nu a cunoscut că] El [este] Împărat peste ceruri [Αὐτὸς Βασιλεὺς ἐπὶ τῶν οὐρανῶν] și judecând împărați și începătorii [καὶ κρίνων βασιλεῖς καὶ ἀρχάς].
31. [Că El este] Cel care mă ridică întru slavă [ὁ ἀνιστῶν ἐμὲ εἰς δόξαν] și îi culcă pe cei trufași întru pierire veșnică, în[tru] necinste, că nu L-au cunoscut pe El.
32. Și acum vedeți, mari[lor] ai pământului, judecata Domnului! Că[ci El este] Împăratul cel mare și Cel drept judecând pe cea de sub cer [τὴν ὑπ᾽ οὐρανόν][12].
33. Binecuvântați pe Dumnezeu cei care vă temeți de Domnul în[tru] înțelegere! Că mila Domnului [este] în cei care se tem de El cu judecată,
34. ca să pună deoparte între cel Drept și cel păcătos [și] să răsplătească celor păcătoși întru veac după faptele lor
35. și să-l miluiască pe cel Drept, [izbăvindu-l] de smerirea celui păcătos, și să răsplătească celui păcătos pentru cele pe care [el] i le-a făcut celui Drept.
36. Că bun [este] Domnul cu cei care Îl cheamă pe El în[tru] răbdare, [ca] să facă după mila Sa [cu] cei Cuvioși ai Săi, [ca] să stea pururea înaintea Lui în[tru] tărie [παρεστάναι διὰ παντὸς ἐνώπιον Αὐτοῦ ἐν ἰσχύι].
37. Binecuvântat [este] Domnul întru veac înaintea robilor Săi[!]
[1] Mașina de război cu care se spărgeau porțile și zidurile cetăților.
[2] Iarăși cu referire la Dumnezeu.
[3] A cetății Ierusalimului.
[4] Dumnezeu.
[5] Pe pământ.
[6] Locuitorii Ierusalimului.
[7] Înainte de ora când se deschideau porțile cetății, înainte de răsăritul soarelui. Pentru că acum cetatea era fără porți…
[8] În mod public.
[9] A împreunării sexuale păcătoase.
[10] De fața omului.
[11] Nu au cruțat Ierusalimul, atunci când el a fost lovit de urgia lui Dumnezeu și de mânia Lui cea plină de răzbunare.
[12] Lumea de sub cer. Adică pe noi, ce de pe pământ.