Predică la cei doi Sfinți Dimitrios [26-27 octombrie 2018]
Iubiții mei[1],
Sfântul Mare Mucenic Dimitrios [Δημήτριος][2], Ocrotitorul orașului Tessalonichi [Θεσσαλονίκη][3], îl întâlnește în inima noastră pe Sfântul Cuvios Dimitrii [Димитрий][4], Ocrotitorul orașului București. Pentru că pe 26 și 27 octombrie noi îi pomenim unul după altul pe acești doi Sfinți ai lui Dumnezeu și îi avem în inima noastră pe amândoi.
Iar numele lor, deși e unul păgân, pentru că înseamnă „dăruit lui Dimitir [Δημήτηρ]”[5], Dimitir fiind zeița agriculturii pentru greci[6], prin viața lor ei sunt cu totul creștini și Sfinți ai lui Dumnezeu. Pentru că ambii Sfinți Dimitrios s-au arătat slujitori adevărați ai lui Dumnezeu și ajutători ai oamenilor.
De aceea, astăzi, când spunem Dimitrios (sau Dumitru, în mod românizat), nu ne mai gândim la zeița agriculturii, ci la Sfinții lui Dumnezeu cu acest nume. Și rostim numele lor cu bucurie, pentru că ei sunt casnicii lui Dumnezeu. Sunt Sfinții Împărăției Sale.
Căci fiecare dintre noi își poate sfinți viața și, prin aceasta, și numele său. Iar numele, inițial cu conotații păgâne sau banale, capătă o rezonanță creștină în urechile noastre, pentru că a devenit numele unui Sfânt al lui Dumnezeu.
Spre exemplu, Sfântul Mucenic Luppos [Λοῦππος], pomenit pe 27 octombrie, și care a fost slujitorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrios[7], are un nume latin[8]. În latină numele său fiind Lupus, care înseamnă Lupul[9]. Dar noi, când spunem Sfântul Mucenic Lupul/ Lupus/ Λοῦππος, nu ne gândim la animalul din pădure, ci la Sfântul lui Dumnezeu care poartă acest nume, care are o viață de sfințenie și e pomenit pe 27 octombrie.
Tot la fel, când spunem Sfântul Ionas [Ἰωνὰς][10], care e transliterarea cuvântului ebraic Ionah [יוֹנָה][11], noi ne referim la Sfântul Profet a cărui carte e în Scriptură și e pomenit pe 21 septembrie[12] și nu la ce înseamnă numele său. Pentru că numele său în ebraică înseamnă Porumbel[13].
Tot la fel, Petros înseamnă Piatră[14], Andreas [Ἀνδρέας] înseamnă Cel bărbătos[15], Iacovos, care vine de la ebraicul יַעֲקֹב [Iaaqov], înseamnă Cel care urmează[16]. Și în toate aceste cazuri noi nu ne referim la un nume banal sau la niște sintagme, ci la 3 nume de Sfinți ai lui Dumnezeu.
Pe 18 noiembrie îl pomenim pe Sfântul Mucenic Platon [Πλάτων][17]. Care nu are nimic de-a face cu teologul păgân Platon[18]. Doar numele lor este același, pe când viețile lor sunt net diferite.
Sfântul Sfințit Mucenic Dionisios Areopagitul e pomenit pe 3 octombrie[19]. Imensul Teolog al secolului întâi al Bisericii are însă un nume păgân, pentru că numele său înseamnă „dăruit lui Dionisos [Διόνυσος]”[20]. Iar Dionisos era fiul dumnezeului Dias [Δίας] sau Zeus [Ζεύς] în teologia păgână greacă, adică tatăl dumnezeilor și al oamenilor, cel care îi conducea pe cei 11 dumnezei și dumnezeie ale Olimpului[21].
Însă, în viața sa de creștin și de teolog, nu are nimic de-a face Sfântul Dionisios cu păgânătatea de care s-a lepădat. Pentru că el s-a făcut văzătorul celor dumnezeiești, scriindu-ne nouă despre cele de taină ale lui Dumnezeu.
Și Biserica, până azi, după cum constatăm, a păstrat numele reale ale Sfinților, care au devenit nume sfinte pentru noi, chiar dacă la origine ele sunt păgâne sau banale. De ce? Pentru că Biserica a păstrat viața fiecărui Sfânt al ei în autenticitatea sa, așa cum a fost, spunând și bunele și relele acestuia. Pentru ca noi să învățăm și din păcatele și din virtuțile Sfinților cum să Îi urmăm lui Dumnezeu.
Căci atunci când Viața Sfântului ne vorbește despre păcatele și înșelările sale, ne vorbește despre ele pentru ca noi să nu le săvârșim. Pentru ca noi să le vedem în tot răul lor și să nu ne apropiem de ele. După cum, atunci când ne vorbește despre nevoințele și milosteniile și cărțile și minunile unui Sfânt, ne vorbește despre cum l-a întărit și luminat pe el Dumnezeu, pentru ca să facă voia Lui.
Dar dacă nu citim Viețile Sfinților, de unde să știm cum să trăim creștinește?! De unde să știm ce e bine și ce e rău, dacă nu citim viețile Sfinților Lui?
De aceea, teologia Bisericii nu e opțională, ci neapărată pentru fiecare dintre noi! Căci cu toții trebuie să știm despre viața Domnului, a Maicii Sale, a Sfinților Lui Apostoli, a Sfinților Lui, despre minunile lui Dumnezeu cu toți Sfinții Lui.
Trebuie să citim teologia și istoria Bisericii și să îi ascultăm pe cei care ne predică despre teologia și viața Bisericii. Pentru că trebuie să fim tot mai pricepuți în a distinge binele de rău și adevărul de minciună.
…Sfântul Mare Mucenic Dimitrios a fost martirizat la vârsta de 26 de ani. S-a născut în anul 280 și a adormit în 306[22]. El s-a născut la Tessalonichi [Θεσσαλονίκη] și tot aici a fost și martirizat, în timpul persecuției religioase a lui Dioclitianos[23]. Iar Dumnezeu a îngăduit ca Sfintele sale Moaște să rămână în orașul său natal până azi, pentru ca să ne învețe să fim statornici în viața noastră.
Căci chiar dacă suntem nevoiți să plecăm din locul unde ne-am născut și am crescut, a-l avea în inimă înseamnă a nu ne uita originile. Și dacă nu uităm cine suntem și de unde venim, vom fi întotdeauna recunoscători lui Dumnezeu pentru ce ne-a îngăduit să facem în viața noastră.
Pentru că Dumnezeu dorește să aibă cu fiecare dintre noi o relație durabilă, veșnică. El vrea să Îl cunoaștem și să Îl iubim tot mai mult și să pătrundă tot mai mult în noi și să locuiască în noi prin slava Lui. Pentru că El dorește să stăpânească în veci în noi, iar noi să fim robii Lui pentru vecie. De aceea, viața cu Dumnezeu este o viață statornică, ce ne adâncește pe fiecare zi în înțelegerea și în iubirea și în comuniunea cu Dumnezeul mântuirii noastre, toate ale Sale fiind și ale noastre, iar ale noastre fiind toate ale Lui.
…Sfântul Cuvios Dimitrii [Димитрий] s-a născut în satul Basarbovo [Басарбово], la 8-9 km de orașul Ruse [Русе] și a trăit o viață umilă de mirean, apoi de monah[24]. Când au fost descoperite Sfintele lui Moaște în mod minunat, ele au fost așezate în Biserica din satul său natal[25]. Și imediat a început să facă minuni în viețile celor credincioși!
Iar Sfântul Dimitrii a vrut să stea între bulgarii săi și a stat până în 1774, când generalul rus Petăr Salticov [Петър Салтиков] a luat Sfintele sale Moaște ca să le ducă în Rusia. Dar, datorită lui Dimităr Poclonnic [Димитър Поклонник], care a fost traducătorul generalului, el i-a cerut și generalul a acceptat, ca Sfintele sale Moaște să rămână la București, ca răsplată pentru pierderile de vieți omenești ale armatei române din timpul războiului[26].
Și așa au ajuns Sfintele sale Moaște la noi, la București, unde le găsim până azi[27]!
Căci Sfântul Cuvios Dimitrii Bulgarul, cel plin de smerenie, aidoma Sfintei Mucenice Filotea, și-a părăsit țara lui pentru țara noastră. Și și-a părăsit-o, după ce, pentru mult timp, el nu a dorit să plece din satul său natal.
Însă, când a binevoit să vină la noi, el a rămas aici, cu noi, ca să ne învețe că și noi avem datoria sfântă ca să îi primim pe cei străini cu inimă deschisă, atunci când sunt creștini ortodocși ca și noi. Pentru că nu neamul ne unește cu cei străini de neamul nostru, ci credința comună.
Fiindcă ortodocșii pot fi de orice neam și de oriunde de pe pământ, dar pe ei îi unește și îi pune în jurul aceleiași Sfinte Mese credința cea una a Bisericii. Și de aceea se pot împărtăși împreună, ei, cei de neamuri diferite, pentru că nu sunt diferiți în credința pe care o trăiesc și o mărturisesc.
Însă, dacă neamul și limba și obiceiurile noastre ne despart, deși suntem cu toții ortodocși, dacă toate acestea ne fac improprii dialogului și comuniunii frățești, atunci ne iubim mai mult pe noi înșine decât Biserica lui Dumnezeu. Și acesta e un imens păcat! Pentru că noi trebuie să iubim mai întâi de toate Biserica lui Dumnezeu. Biserica e cea în care noi ne mântuim! Și de aceea, nimic nu trebuie să punem mai presus de credința și de viața noastră creștină.
…Sfântul Mucenic Dimitrios era ipatos [ὕπατος][28] în Tessalonichi. Adică era un conducător ales al romanilor, care exercita puterea executivă și conducea armata[29]. Era conducătorul cetății și creștin în același timp. Și la această demnitate a renunțat el, atunci când a mărturisit că e creștin și că nu vrea să se dezică de credința lui.
Sfântul Cuvios Dimitrii a fost cioban și ca mirean și ca monah, adică la polul opus Sfântului Dimitrios, care era un conducător militar și o persoană publică centrală, în ciuda tinereții sale. Însă, deși nu știm cât a trăit Sfântul Dimitrii, el a adormit la o vârstă înaintată și nu de tânăr, așa cum a fost martirizat Sfântul Mucenic Dimitrios.
Dar și unul și altul, în fața tuturor sau în ascuns, ei și-au trăit creștinește viața lor. Și sunt o pildă vie pentru noi, un îndemn continuu la mărturisire și la nevoință, pentru că viața cu Dumnezeu e cel mai sfânt și mai nobil lucru al omului.
Oricine am fi, oricât am trăi și oricâte lucruri am avea, am vedea sau am face, nu valorăm nimic dacă trăim fără Dumnezeu. Numai viața cu Dumnezeu ne face cu adevărat oameni, numai ea ne împlinește și adevărata veșnicie a omului e Împărăția lui Dumnezeu.
De aceea, iubiții mei, cele două praznice ale celor două zile unesc această vinere cu sâmbăta ei și pe noi unii cu alții! Pentru că Sfinții, oricare ar fi ei, ne unesc pe unii cu alții. Fiindcă ei ne spun că toți suntem ai aceluiași Dumnezeu și numai Lui trebuie să Îi slujim. Că toți suntem frați între noi și că trebuie să trăim în comuniune unii cu alții.
Și de ce trebuie să trăim frățește pe pământ, iubindu-ne și respectându-ne unii pe alții? Pentru că Împărăția lui Dumnezeu e pentru noi toți. E pentru tot cel care crede și se pocăiește și își trăiește viața lui cu Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu e comuniunea noastră, pe care o avem între noi și cu Dumnezeu. Iar dacă aici nu exersăm iertarea și comuniunea, nu le vom avea niciodată. Pentru că de aici, de acum începe Împărăția lui Dumnezeu, prin alipirea noastră cu totul de El, de Dumnezeul nostru.
Dar la baza vieții cu Dumnezeu stă teologia Lui și simțirea vieții Lui în noi. Stă viața noastră cu Dumnezeu în Biserica Lui. Trebuie să învățăm să iertăm și să trăim în comuniune potrivit voii Lui și nu unei perspective umane. Căci perspectiva duhovnicească asupra vieții și a relațiilor dintre noi e perspectiva bisericească, e perspectiva lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi trebuie să ne înduhovnicim pentru ca să știm să ne iubim și să ne respectăm reciproc, așa cum dorește Dumnezeu. Fără înduhovnicirea personală și a tuturor la un loc, pe baza aceleiași teologii și experiențe liturgico-ascetico-mistice, nu putem moșteni Împărăția lui Dumnezeu.
Căci noi trebuie să trăim duhovnicește pentru ca să fim ai lui Dumnezeu. Pentru că „noi nu am primit duhul lumii [ἡμεῖς…οὐ τὸ πνεῦμα τοῦ κόσμου ἐλάβομεν], ci Duhul Cel din Dumnezeu [ἀλλὰ τὸ Πνεῦμα τὸ ἐκ τοῦ Θεοῦ], ca să cunoaștem pe cele hărăzite nouă de către Dumnezeu [ἵνα εἰδῶμεν τὰ ὑπὸ τοῦ Θεοῦ χαρισθέντα ἡμῖν]” [I Cor. 2, 12, BYZ]. Adică noi am primit slava lui Dumnezeu începând de la Botezul nostru sacramental, pentru ca să putem cunoaște ce ne-a hărăzit, ce ne-a dăruit prin har Dumnezeu.
Și ce ne-a dăruit și ne dăruie nouă Dumnezeu? Ne dăruie viața Lui cea veșnică prin Sfintele Taine și Slujbe ale Bisericii, slava Lui cea dumnezeiască, pentru ca noi să trăim dumnezeiește pe pământ. Însă noi ne uităm mai mult la formele exterioare ale Slujbelor decât la conținutul lor. Și de aceea, în loc să creștem duhovnicește pe fiecare zi și în înțelegerea teologică, noi involuăm pe fiecare zi.
Dar dacă am vedea conținutul tainic al Slujbelor dumnezeiești ale Bisericii, adică slava Lui și tainica teologie a lor, umplându-ne mereu de slava Lui, atunci am vedea că ele sunt unirea noastră mistică cu Dumnezeu și viața noastră cea veșnică. Pentru că Slujbele Bisericii sunt teologie vie, trăită, din care noi ne împărtășim ca dintr-un izvor dumnezeiesc. Și datorită acestui izvor liturgic și dumnezeiesc, noi putem vedea în mod foarte limpede că și Scriptura și Viețile Sfinților și dogmele și canoanele Bisericii sunt viață, sunt trăire dumnezeiască, care ne umplu pe noi. Căci toată viața Bisericii și a lumii, în mod tainic, e plină de slava lui Dumnezeu, pentru că El ne susține prin ea întru existență. Slava Lui e viața noastră cea veșnică. Slava Lui e bucuria și curățirea noastră cele veșnice. Slava Lui e îmbrățișarea cu care El ne scoate din moartea păcatelor noastre, pentru ca să ne facă vii întru El.
Și noi ce mai așteptăm?! La cine altcineva să mergem, dacă El este totul?!!
Ci, mai degrabă, trebuie să lepădăm „înțelepciunea lumii [σοφία τοῦ κόσμου]”, această știință a celor deșarte, trecătoare, care „este nebunie înaintea lui Dumnezeu [μωρία παρὰ τῷ Θεῷ ἐστιν]” [I Cor. 3, 19, BYZ], pentru ca să ne îmbogățim veșnic cu viața lui Dumnezeu. Căci specializările noastre multiple nu trebuie să stea în fața credinței și a mărturisirii noastre. Ci, dimpotrivă, toată știința și averea noastră trebuie să o punem înaintea lui Dumnezeu, pentru ca prin toate ale noastre să Îi slujim Lui.
Dumnezeu să ne bucure întru toate! Amin!
[1] Începută la 12. 03 minute, în zi de marți, pe 23 octombrie 2018. Zi cu soare, 16 grade.
[2] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Demetrius_of_Thessaloniki.
[3] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Thessaloniki.
[4] Cf. http://www.pravoslavieto.com/life/10.27_sv_Dimitar_Basarbovski.htm.
[5] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Demetrius și https://en.wikipedia.org/wiki/Demeter.
[6] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Demeter.
[7] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1000/sxsaintinfo.aspx.
[8] Nora Mitkova Dimitrova, Theoroi and Initiates in Samothrace: The Epigraphical Evidence, in col. Hesperia Supplement, vol. 37, Pub. The American School of Classical Studies at Athens, 2008, Princeton, New Jersey, p. 208.
[9] Cf. http://www.archives.nd.edu/cgi-bin/wordz.pl?keyword=lupus.
[10] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/700/sxsaintinfo.aspx.
[11] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Iona.
[12] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/700/sxsaintinfo.aspx.
[13] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Iona.
[14] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Petros.
[15] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Andreas.
[16] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Jacob_(name).
[17] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1199/sxsaintinfo.aspx.
[18] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Platon.
[19] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/794/sxsaintinfo.aspx.
[20] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Διονύσιος și https://el.wikipedia.org/wiki/Διόνυσος.
[21] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Δίας_(μυθολογία) și https://el.wikipedia.org/wiki/Δώδεκα_θεοί_του_Ολύμπου. Adică Dias era mai marele dumnezeilor Posidonas (Ποσειδώνας), Apollon (Απόλλων), Aris (Ἀρης), Ifestos (Ἠφαιστος), Ermis (Ερμής) și a dumnezeielor Ira (Ἠρα), Dimitra (Δήμητρα), Estia (Εστία), Afroditi (Αφροδίτη), Artemis (Ἀρτεμις) și Atina (Αθηνά), cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Δώδεκα_θεοί_του_Ολύμπου.
[22] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Demetrius_of_Thessaloniki și https://el.wikipedia.org/wiki/Άγιος_Δημήτριος.
[23] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Άγιος_Δημήτριος.
[24] Cf. http://www.pravoslavieto.com/life/10.27_sv_Dimitar_Basarbovski.htm.
[27] A se vedea: https://ro.orthodoxwiki.org/Dimitrie_cel_Nou_din_Basarabi.
[28] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Άγιος_Δημήτριος și https://el.wiktionary.org/wiki/ύπατος.