Poezia merge cu tine

Poezia merge cu tine,
merge cu tine la pas.
Uneori îți împrumută
zâmbetul. Iar alteori
blândețea nesfârșită
a ochilor.
Uneori e o furtună, alteori
o pace care închide
furtuna cu lanțuri.
Te însoțește când ești
treaz și când dormi;
când privești până
departe
și când mă privești până
târziu…

Poezie de vino, vin’

Gândurile vin de departe
ca apa.
La început crezi că te răcoresc, dar ele te
îneacă.
Mi-e frig, Doamne, de sunete reci.
Inima mi se plânge și mă ceartă
că nu sunt o inimă.
Mi-e frig, Doamne, de
întuneric și mă plouă
străzile goale. Străzile
pline de goale.
Adie o frunză cu gura
aurită.
Doar ochiul tău cristalin mă
îmbracă iar cu o pădure.
Ca să respir, să respir…