Zi: 7 noiembrie 2018

Iubiții mei[1],

când Sfântul Profet Daniil a văzut în mod extatic Împărăția lui Dumnezeu, el a văzut cum „ieșea de la fața Lui râul cel de foc [ἐξεπορεύετο κατὰ πρόσωπον Αὐτοῦ ποταμὸς πυρός] [și] mii de mii Îl slujeau pe El [χίλιαι χιλιάδες ἐθεράπευον Αὐτὸν] și zeci de mii de zeci de mii fuseseră de față [înaintea] Lui [καὶ μύριαι μυριάδες παρειστήκεισαν Αὐτῷ]” [Dan. 7, 10, LXX]. Iar râul cel de foc este slava Lui cea necreată și veșnică, care izvorăște din ființa Sa, pe când aceste mii de mii și zeci de mii de zeci de mii de ființe cerești, care Îi slujesc în mod neîncetat lui Dumnezeu, sunt toate Sfintele Puteri cerești ale lui Dumnezeu, pe care astăzi noi le pomenim în întreaga Biserică. Cele despre care ne-a vorbit Sfântul Dionisios Areopagitul, în mod extins și potrivit descoperirilor sale celor dumnezeiești, în Ierarhia cerească[2].

În Dan. 10, 13, LXX, Sfântul Arhanghel Mihail [Μιχαηλ] este denumit drept „unul dintre stăpânitorii cei dintâi [εἷς τῶν ἀρχόντων τῶν πρώτων]”. Pentru ca în Dan. 10, 21, LXX, să ni se spună că el este un Înger, iar în Dan. 10, 21, TH, că Mihail este stăpânitorul evreilor. Stăpânitorul lor cel ceresc, adică apărătorul lor, Arhanghelul care îi apără pe ei.

Sfântul Apostol Iudas îi spune pe nume în Iud. 1, 9, BYZ: „Mihail Arhanghelul [Μιχαὴλ ὁ Ἀρχάγγελος]”. Care s-a certat cu diavolul pentru trupul Sfântului Profet Moisis [Μωϋσῆς] [Ibidem].

Sfântul Arhanghel Gavriil [Γαβριηλ] apare și el în vedeniile Sfântului Daniil Profetul. În Dan. 8, 16, LXX, Sfântul Gavriil e desemnat de Dumnezeu ca tălmăcitor al vedeniei pe care o avusese Sfântul Daniil. Pentru ca în Dan. 9, 21, LXX, Sfântul Daniil să îl vadă în mod extatic pe Sfântul Arhanghel Gavriil sub înfățișarea unui om.

Tot sub chipul unui om îl vedem pictat pe Sfântul Gavriil și în Icoana Buneivestiri. El vine la Sfântul Zaharias și i se prezintă ca fiind „Gavriil [Γαβριὴλ], cel care a stat înaintea lui Dumnezeu [ὁ παρεστηκὼς ἐνώπιον τοῦ Θεοῦ]” [Lc. 1, 19, BYZ]. După care, atunci când vine la Preacurata Stăpână, pentru ca să-i spună vestea cea mare a întrupării Domnului, Sfântul Lucas îl introduce în discuție prin cuvintele: „a fost trimis Îngerul Gavriil de la Dumnezeu [ἀπεστάλη ὁ Ἄγγελος Γαβριὴλ ὑπὸ τοῦ Θεου]” [Lc. 1, 26, BYZ].

Însă Tradiția Bisericii ni-i prezintă pe Sfinții Mihail și Gavriil ca fiind Arhangheli[3], rolul lor în istoria mântuirii fiind detaliat în Acatistul închinat lor[4].

În cartea Facerea, Sfântul Moisis a vorbit în mod tainic despre crearea Îngerilor, atunci când a mărturisit faptul că Dumnezeu a făcut cerul [Fac. 1, 1, LXX]. Însă el vorbește în mod explicit despre existența Sfinților Îngeri în Facerea. Căci doi Îngeri [δύο Ἄγγελοι] au intrat în cetatea Sodomei [Fac. 19, 1, LXX], Sfântul Iacov a văzut cum „Îngerii lui Dumnezeu se suiau și se coborau [οἱ Ἄγγελοι τοῦ Θεοῦ ἀνέβαινον καὶ κατέβαινον]” [Fac. 28, 12, LXX] și tot el „a văzut tabăra lui Dumnezeu tăbărâtă [εἶδεν παρεμβολὴν Θεοῦ παρεμβεβληκυῖαν] și l-au întâmpinat lui [pe el] Îngerii lui Dumnezeu” [καὶ συνήντησαν αὐτῷ οἱ Ἄγγελοι τοῦ Θεοῦ]” [Fac. 32, 2, LXX].

Căci existența lor, a Sfinților Îngeri, precede existența noastră, pentru că Dumnezeu pe ei i-a făcut mai întâi. Așa cum ne spune Dumnezeu în cartea Sfântului Iov: „Când au fost făcute stelele [ὅτε ἐγενήθησαν ἄστρα], M-au lăudat [cu] glas mare toți Îngerii Mei [ᾔνεσάν Με φωνῇ μεγάλῃ πάντες Ἄγγελοί Μου]” [Iov 38, 7, LXX]. După cum și căderea Îngerilor precede căderea noastră. Căci Satanas ne-a înșelat pe noi prin șarpe, atunci când ne-a spus în mod mincinos că moartea nu e pedeapsa neascultării de Dumnezeu [Fac. 3, 4, LXX]. Însă, dimpotrivă, neascultarea de Dumnezeu a fost aceea care a introdus moartea în viața oamenilor. Și pentru ca moartea noastră să fie omorâtă, să fie biruită în mod desăvârșit, Fiul Tatălui S-a întrupat și a biruit-o desăvârșit în trupul Său, înviind a treia zi ca un biruitor, pentru ca noi toți, crezând în El și curățindu-ne continuu de patimile noastre prin harul Său, să o biruim desăvârșit și în noi înșine.

De aceea, Hristos Dumnezeu este „începătorul și desăvârșitorul credinței [τῆς πίστεως ἀρχηγὸν καὶ τελειωτὴν]” [Evr. 12, 2, BYZ] noastre. Căci El Și-a îndumnezeit deplin umanitatea pe care Și-a asumat-o din pântecele Maicii Sale. Pentru ca astfel să se facă pentru noi toți începutul, cuprinsul și desăvârșitorul vieții celei duhovnicești. Căci noi, întru El, întru slava Lui, trebuie să retrăim viața Lui pentru ca să fim ca El. Fiindcă numai cei asemenea Lui sunt moștenitorii Împărăției Sale.

Sfântul Sfințit Mucenic Dionisios Areopagitul, conform Dumnezeieștii Scripturi, ne-a învățat că prima ierarhie cerească e formată din Tronurile cele preasfinte, din Heruvimi și din Serafimi, care se află cea mai aproape de Dumnezeu[5]. A doua ierarhie cerească e formată din Stăpânii, Domnii și Puteri, pe când a treia e formată din Îngeri, Arhangheli și Începătorii[6]. Însă, când începe să vorbească despre fiecare ierarhie în parte și despre situarea lor în raport cu Dumnezeu, el ne predă următoarea ierarhie generală a lor: Serafimii, Heruvimii, Tronurile[7], Domniile, Puterile, Stăpâniile[8], Începătoriile, Arhanghelii și Îngerii[9]. Și toți membrii acestor ierarhii cerești, ne spune Sfântul Dionisios, se numesc în mod general Puteri cerești[10]. Așa după cum apar și în titulatura praznicului de azi.

Însă, în limbaj teologic, când vorbim despre Sfinții Îngeri sau despre Îngerii lui Dumnezeu, ne referim la toată această ierarhie cerească formată din nouă cete de Puteri cerești. Dar când spunem demoni, ne referim la Îngerii căzuți din slava lui Dumnezeu prin păcatul lor. Cădere a lor pe care Domnul ne-a revelat-o la Lc. 10, 18, atunci când ne-a spus: „Vedeam  pe Satanas  [Ἐθεώρουν τὸν Σατανᾶν] ca fulgerul căzând din cer [ὡς ἀστραπὴν ἐκ τοῦ οὐρανοῦ πεσόντα]” [cf. BYZ]. Căci Satanas e conducătorul demonilor, adică al Îngerilor căzuți din slava lui Dumnezeu împreună cu el.

Iar Satanas [Σατανᾶς] înseamnă Potrivnic sau Dușman[11], pe când Anghelos [Ἄγγελος], de unde avem Înger în română, înseamnă Trimis sau Vestitor[12]. Căci Îngerii lui Dumnezeu sunt trimișii Lui către noi, pentru ca să ne vestească voia Lui, pe când demonii sunt cei care se împotrivesc continuu lui Dumnezeu și ne dușmănesc binele pe care noi îl facem. De aceea, demonii se luptă cu noi pururea pentru ca să ne convingă să păcătuim în vreun fel anume, pe când Îngerii lui Dumnezeu ne luminează mereu spre tot lucrul cel bun și ne întăresc în nevoința noastră cea duhovnicească.

Slujba praznicului de azi s-a concentrat pe cei doi Sfinți Arhangheli Mihail și Gavriil, pentru ca să ne vorbească despre rolul lor în istoria mântuirii noastre. Și ne-a spus că Mihail este Arhistratig [Ἀρχιστράτηγ][13] (românizat ca Arhistrateg), adică Comandant al Oștirilor cerești, pe când Gavriil e cel care luminează toată lumea cu împărtășirile sale cele dumnezeiești[14], adică cu descoperirile sale cele primite de la Dumnezeu.

Și dintr-o cântare închinată Sfântului Arhanghel Mihail, noi putem înțelegem rolul Sfinților Îngeri în viața noastră. Pentru că noi ne rugăm acestuia: „Acoperă-ne pe noi în[tru] acoperământul aripilor tale, mai mare Mihaile, Arhanghele [Σκέπασον ἡμᾶς ἐν τῇ σκέπῃ τῶν πτερύγων σου, μέγιστε Μιχαήλ Ἀρχάγγελε]!”. Căci ei ne pot apăra de atacurile demonilor asupra noastră, de invidia și de răutatea demonilor. Pentru că lupta noastră e duhovnicească, e la nivel interior, la nivelul sufletului nostru, iar demonii, care sunt ființe netrupești, ne atacă prin gândurile și prin simțurile noastre. Pentru că ei, alipindu-se de sufletul nostru, ne induc în noi gânduri și simțiri demonice, pe care ei vor ca noi să le trăim și prin care să ne lăsăm înrobiți de către ei.

Tocmai de aceea, noi luptând duhovnicește împotriva demonilor, prin rugăciune, prin post și prin nelucrarea păcatelor în ființa noastră, noi îi avem de partea noastră în această luptă a mântuirii noastre pe Născătoarea de Dumnezeu, pe toți Sfinții Îngeri și pe toți Sfinții lui Dumnezeu. Care ne acoperă de răutatea demonilor, care ne întăresc în nevoința noastră și se roagă lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Și când noi îi cinstim pe Sfinții și pe Îngerii lui Dumnezeu și le cerem ajutorul și rugăciunea lor pentru noi, noi mărturisim că suntem dimpreună-slujitori cu ei și că vrem să fim dimpreună-moștenitori cu ei ai Împărăției lui Dumnezeu. Căci noi ne simțim ca făcând parte din familia lui Dumnezeu, din poporul Împărăției lui Dumnezeu, și de aceea le cerem ajutorul celor pe care îi simțim ca fiind ai noștri. Și le cerem ajutorul cu multă încredere, pentru că vrem să trăim ortodox, pentru că vrem să trăim dumnezeiește pe pământ, pentru ca să biruim toate uneltirile demonilor împotriva noastră și să ne mântuim și să ne sfințim ca slujitori ai lui Dumnezeu. Iar Sfinții Îngeri și toți Sfinții sunt nespus de bucuroși ca să ne ajute în fiecare clipă a vieții noastre, pentru că ei sunt plini de iubire de Dumnezeu și de oameni și vor ca voia lui Dumnezeu să se facă în toată creația lui Dumnezeu. Căci dacă „bucurie se face înaintea Îngerilor lui Dumnezeu [χαρὰ γίνεται ἐνώπιον τῶν Ἀγγέλων τοῦ Θεοῦ] pentru un păcătos pocăindu-se [ἐπὶ ἑνὶ ἁμαρτωλῷ μετανοοῦντι]” [Lc. 15, 10, BYZ], putem noi oare să înțelegem râvna cea mare pentru Dumnezeu, pe care o au Îngerii și Sfinții Lui, și cât de mult vor ei să ne ajute pe noi ca să ne mântuim?

Pentru că ei, moștenitorii Împărăției lui Dumnezeu, vor să trăim dumnezeiește ca și ei. Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu vor ca noi să fim duhovnicești, să fim Sfinți, să fim intimii lui Dumnezeu, pe care ei să îi ajute și să îi apere și să îi lumineze pururea în calea spre Dumnezeu. Căci Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu ne conduc cu toții spre Dumnezeul nostru treimic, spre Dumnezeul mântuirii noastre, de la Care vine mântuirea și fericirea tuturor celor credincioși Lui.

Pentru că bucuria tuturor celor care se află în Împărăția lui Dumnezeu este numai Dumnezeu și slava lui Dumnezeu îi luminează pe toți [Apoc. 21, 23, BYZ]. Și toți sunt slujitorii lui Dumnezeu și apărătorii vieții noastre.

De aceea, noi, cei care suntem părtași aceleiași vieți dumnezeiești dimpreună cu Sfinții și cu Îngerii Lui, nu îi considerăm pe ceilalți membri ai Împărăției lui Dumnezeu ca fiind departe de noi, ci ca fiind cei mai apropiați de noi. Așa îi simțim în rugăciune și în ajutorul pe care ni-l dăruie în mod continuu. Căci și noi vrem să fim, pentru veșnicie, dimpreună cu ei. Și vrem să fim dimpreună cu ei, pentru că și în noi e aceeași slavă a lui Dumnezeu ca și în ei, și, prin ea, Dumnezeu ne învață la iubire, la comuniune și la doxologie veșnică împreună cu toți locuitorii Raiului.

De aceea, dorindu-ne prietenia trainică și veșnică cu Sfinții și cu Îngerii lui Dumnezeu, dorim să ne facem părtași sfințeniei lor. Și dorim să învățăm continuu de la ei, ca unii care sunt aproape de Dumnezeu și văzători ai slavei Sale celei veșnice. Căci nu ne temem că ei ne vor duce în rătăcire, ei, Sfinții și Îngerii Lui, dar ne temem de rătăcirile în care ne pot duce demonii și oamenii cei păcătoși.

De aceea, iubiții mei, rugăciunile noastre față de Sfinții Îngeri și față de toți Sfinții lui Dumnezeu sunt rugăciuni ale încrederii noastre în ei. Noi ne încredem în ei, pentru că suntem încredințați de faptul că rugăciunile lor sunt bineplăcute lui Dumnezeu. Și noi îi iubim pe Sfinți și pe Îngeri, pentru că le cunoaștem iubirea lor cea prea fierbinte pentru Dumnezeu și pentru noi, oamenii, și pentru întreaga creație a lui Dumnezeu.

Căci Dumnezeu, Cel care ne întărește și ne luminează pe toți, ne umple pe toți de slava Lui pe măsura sfințeniei noastre personale. Și cei care sunt mai aproape de El sunt plini tot mai mult de sfințenia Lui. De aceea, când ne rugăm Născătoarei de Dumnezeu și tuturor Îngerilor și Sfinților Lui, noi ne rugăm celor care sunt intimi cu Dumnezeu, pentru ca și noi să fim tot mai mult intimii lui Dumnezeu. Căci cunoașterea Lui cea preasfântă se coboară de la cei din Împărăția Lui spre noi, nevrednicii robii Săi, pentru ca și noi să ne umplem de teologia lui Dumnezeu și de slava Sa cea veșnică. Și noi trebuie să fim mulțumitori și recunoscători Îngerilor și Sfinților Lui, care, prin sfințenia și cunoașterea lor cea preaînaltă, ne-au învățat și ne învață și pe noi cele ale mântuirii noastre. Căci ei ne împărtășesc, cu bunătate și cu multă veselie dumnezeiască, cunoașterea lui Dumnezeu de care ei s-au împărtășit, pentru ca și noi, la rândul nostru, să o împărtășim celor care Îl cunosc pe Dumnezeu sau încă nu Îl cunosc pe El cu adevărat.

Astăzi se împlinesc 6 ani de la adormirea bunicii mele Floarea Picioruș, femeia care m-a crescut și m-a educat. I-am făcut pomenirea luni, pentru ca astăzi să fim la Slujbă, împreună. Și după ce am împărțit tuturor ceea ce am avut de împărțit s-a coborât o mare pace și o bucurie dumnezeiască în mine, de parcă aș fi făcut acest lucru de când lumea. Pentru că am simțit că sunt împăcat și bucuros și că am făcut toate așa după cum și-ar fi dorit ea…

Pentru că împreună, timp de 8 ani de zile, așa i-am făcut și pomenirile bunicului meu Marin Picioruș. Și de fiecare dată, după ce terminam de împărțit, ne umpleam de pace și de bucurie dumnezeiască, pentru că milostenia e hrana sufletului nostru.

De aceea, dacă vrem să ne bucurăm continuu, atunci să dăruim și să iertăm continuu! Pentru că milostenia ne satură duhovnicește, iar iertarea ne umple de multă pace sfântă. Căci nu contează cât dărui sau ce păcate ierți altora, ci contează că ai dat cu inimă bună și că ierți din inimă pe aproapele tău.

Dumnezeu să ne întărească în tot lucrul cel bun, pentru ca să facem mereu voia Lui! Amin.

---

[1] Începută la 16. 13, în zi de sâmbătă, pe 3 noiembrie 2018. Sunt 18 grade acum.

[2] A se vedea comentariul meu audio la această dumnezeiască carte: https://archive.org/details/SfantulDionisieAreopagitulDespreIerarhiaCereasca2010.

[3] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1123/sxsaintinfo.aspx.

[4] A se vedea: https://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfintilor-arhangheli-mihail-gavriil.

[5] Despre ierarhia cerească, cap. VI.2, în PG 3, col. 200-201/ Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete și Scoliile Sfântului Maxim Mărturisitorul, trad., introd. și note de Pr. Dumitru Stăniloae, ediție îngrij. de Constanța Costea, în col. Cărților de seamă, Ed. Paideia, București, 1996, p. 23.

[6] PG 3, col. 201/ Ibidem. [7] PG 3, col. 205/ Ibidem. [8] PG 3, col. 237/ Idem, p. 26. [9] PG 3, col. 257/ Idem, p. 28. [10] PG 3, col. 284/ Idem, p. 30.

[11] Cf. Friberg Greek Lexicon, 24. 282, apud BW 10.

[12] Cf. Gingrich Greek Lexicon, 36, apud BW 10.

[13] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Nov/Nov08.html/ Mineiul pe noiembrie, ed. BOR 1927, p. 109. [14] Ibidem/ Ibidem.