Transportul în comun se numește așa pentru că e un bun public. Contra cost e un bun public, accesibil la un preț moderat pentru oricine. Din păcate, însă, bunul simț și manierele la români lasă încă foarte mult de dorit.

Și asta nu pentru că oamenii cu pricina – de care cu toții ne-am lovit în multe situații și peste tot în țară – nu ar fi auzit de civilizație sau nu ar avea posibilitatea să se comporte în conformitate, pentru a nu-i stresa pe cei din jur. Ci pentru că nu le pasă de cei de lângă ei. Ba dimpotrivă, se bucură să enerveze și pe alții cu nesimțirea lor.

Se bucură să ofenseze, să strice cheful, să enerveze. Dacă tot sunt văzuți prost, cel puțin să emane puțin miros de ploșniță sau de sconcs care să umple și pe alții de scârbă.

Culmea e că unii chiar au fost „afară” și când s-au întors au continuat să mănânce semințe și să le scuipe pe jos, printre cuvinte în care elogiau civilizația Occidentului, acolo unde se jenau de compatrioții neciopliți. Unul mi-a spus că s-a întors pentru că el e patriot…

Din păcate, jegul de deasupra e adesea nu semnul sărăciei, ci al jegului dinăuntru. Al nesimțirii care nu se spală cu săpun, ci cu bun simț față de aproapele.

Problema României nu e, în primul rând, abandonul școlii sau al locului de muncă, ci abandonul conștiinței, la toate vârstele și clasele sociale.

Did you like this? Share it: