Psalmii lui Salomon. Psalmul 4, cf. LXX

1. [Cuvântarea lui Salomon (rostită) celor care plac oamenilor]. Pentru ce tu, cel spurcat, șezi în adunarea celor Cuvioși, când inima ta a plecat departe de Domnul, în[tru] fărădelegi urgisindu-L pe Dumnezeul lui Israil [ἐν παρανομίαις παροργίζων τὸν Θεὸν Ισραηλ]?

2. Cel prisositor în[tru] cuvinte, cel prisositor în[tru] semn [περισσὸς ἐν σημειώσει][1] mai mult [decât] toți, cel aspru în cuvinte să osândească pe cei păcătoși în[tru] judecată.

3. Și mâna sa[2], în[tre] cei dintâi, [este] asupra lui[3], întru râvnă, iar el[4] [este] cel vinovat în [de] felurite păcate și în [de] neînfrânări.

4. Ochii săi[5] [sunt] peste toată femeia fără deosebire [οἱ ὀφθαλμοὶ αὐτοῦ ἐπὶ πᾶσαν γυναῖκα ἄνευ διαστολῆς], [iar] limba sa cea mincinoasă [este] în[tru] învoielile cu jurământ [ἡ γλῶσσα αὐτοῦ ψευδὴς ἐν συναλλάγματι μεθ᾽ ὅρκου].

5. În noapte și în cele ascunse păcătuiește [ἐν νυκτὶ καὶ ἐν ἀποκρύφοις ἁμαρτάνει], ca și [când ar fi] nevăzându-l [nevăzut de cineva] [ὡς οὐχ ὁρώμενος]. În ochii săi vorbește [cu] toată femeia [ἐν ὀφθαλμοῖς αὐτοῦ λαλεῖ πάσῃ γυναικι][6], în[tru] hotărârea cea rea[7]. [De aceea, el este] repede [cu] intrarea întru orice casă [ταχὺς εἰσόδῳ εἰς πᾶσαν οἰκίαν], în[tru] veselie [ἐν ἱλαρότητι], ca și [când ar fi] nevinovat [ὡς ἄκακος].

6. Dumnezeu să-i îndepărteze pe cei care trăiesc în[tru] fățărnicie cu cei Cuvioși, în[tru] stricăciunea trupului lor și [în] sărăcie [să-și trăiască] viața lor.

7. Dumnezeu să descopere, în[tru] batjocură, faptele oamenilor celor care plac oamenilor și [întru] dispreț [să fie] faptele lui [lor].

8. Și să îndrepte cei Cuvioși judecata Dumnezeului lor [καὶ δικαιώσαισαν Ὅσιοι τὸ κρίμα τοῦ Θεοῦ αὐτῶν], când a fi îndepărtat [vor fi îndepărtați] cei păcătoși de la fața celui Drept, [căci] cel care place oamenilor rostind [rostește] legea cu viclenie.

9. Iar ochii lor [καὶ οἱ ὀφθαλμοὶ αὐτῶν] [sunt], ca șarpele [ὡς ὄφις], asupra casei bărbatului în[tru] bună așezare [ἐπ᾽ οἶκον ἀνδρὸς ἐν εὐσταθείᾳ], [ca] să împrăștie înțelepciunea unul altuia în cuvintele celor fărădelege [διαλῦσαι σοφίαν ἀλλήλων ἐν λόγοις παρανόμων].

10. Cuvintele lui [sunt] înșelăciunile [οἱ λόγοι αὐτοῦ παραλογισμοὶ], întru fapta poftei celei nedrepte [εἰς πρᾶξιν ἐπιθυμίας ἀδίκου]. Nu s-a îndepărtat până ce [nu] a biruit [οὐκ ἀπέστη ἕως ἐνίκησεν] [și până ce nu a reușit] să îi împrăștie ca în [pe] orfan[i] [σκορπίσαι ὡς ἐν ὀρφανίᾳ].

11. Și a pustiit casa pentru pofta cea fărădelege [și] a înșelat în cuvinte, că nu este [nimeni] văzând și judecând.

12. S-a umplut în[tru] fărădelege, în[tru] aceasta, și ochii săi [și i-a pus deja] peste altă casă, [ca] să o nimicească în cuvintele gălăgiei.

13. Nu se satură sufletul său [οὐκ ἐμπίπλαται ἡ ψυχὴ αὐτοῦ], ca Iadul [ὡς ᾍδης], în toate acestea [ἐν πᾶσι τούτοις].

14. Să fie, Doamne, partea lui în[tru] necinste înaintea Ta! Ieșirea lui în[tru] suspine și intrarea lui în[tru] blestem.

15. În dureri și [în] sărăcie și [în] neliniște [să fie] viața lui, Doamne! Somnul lui [să fie] în dureri și trezirea lui în[tru] neliniști.

16. Să se înlăture în noapte somnul de la tâmplele sale [și] să cadă în[tru] necinste de la tot lucrul mâinilor sale.

17. Cel gol [cu] mâinile sale să intre întru casa sa și lipsită [să fie] casa lui de tot ce va umple [ce ar putea să-i umple] sufletul său.

18. În singurătate, fără de copii, [să-i fie] bătrânețea lui, [până] întru plecare[a de aici].

19. Să fie risipite de fiarele sălbatice trupurile celor care plac oamenilor și oasele celor fărădelege [să zacă] întru necinste înaintea soarelui.

20. Ochii celor care sunt fățarnici să-i scoată corbii. Că[ci] au pustiit în[tru] necinste multe case ale oamenilor și le-au risipit în[tru] pofta lor.

21. Și nu și-au amintit de Dumnezeu și nu s-au temut de Dumnezeu în toate acestea și L-au urgisit pe Dumnezeu și L-au întărâtat.

22. Să-i îndepărteze pe ei de pe pământ, că[ci] sufletele celor nevinovați le fățărniceau [cu] înșelăciune.

23. Fericiți [sunt] cei care se tem de Domnul în nevinovația lor. Domnul îi va izbăvi pe ei de oamenii cei vicleni și de cei păcătoși și ne va izbăvi pe noi de toată poticnirea cea fărădelege.

24. Dumnezeu să-i îndepărteze pe cei care fac în[tru] trufie toată nedreptatea, că[ci] Judecătorul cel mare și cel tare [este] Dumnezeul nostru în[tru] dreptate.

25. Să fie, Doamne, mila Ta peste toți cei care Te iubesc pe Tine!


[1] Minune.

[2] A celui Drept.

[3] Asupra celui păcătos.

[4] Cel păcătos.

[5] Tot despre cel păcătos e vorba.

[6] Dă de înțeles femeilor, prin ochii săi, ce dorește de la ele. Își arată desfrânarea prin privirea feței sale.

[7] Dorind să păcătuiască.