Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Predică la Intrarea în Templu a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu [21 noiembrie 2018]

Iubiții mei[1],

în iconografia grecească, în loc de titlul integral al praznicului: Intrarea în Templu a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu [Ἡ ἐν τῷ Ναῷ Εἴσοδος τῆς Ὑπεραγίας Θεοτόκου][2], se folosește o formă rezumativă a lui:  Τα Εισόδια της Θεοτόκου [Intrarea Născătoarei de Dumnezeu], ca în fresca de deasupra. Și când se vorbește despre intrarea Născătoarei de Dumnezeu în templu, la vârsta de 3 ani [τριῶν χρόνων][3], se subliniază faptul că ea se dăruie cu totul lui Dumnezeu. Că intrarea sa în templu înseamnă o dăruire integrală lui Dumnezeu, adică o acțiune de o importanță absolută la nivel personal.

Pentru că, în fapt, atunci când ești serios cu tine însuți și cu viața ta, intrarea la o facultate sau intrarea în rândul celor căsătoriți sau a monahilor sau a celor hirotoniți pentru Domnul reprezintă o acțiune capitală. Căci alegi să faci ceva, care te va defini pentru tot restul vieții tale.

Facultatea pe care o începi va defini traseul tău profesional. Dacă alegi să te căsătorești, atunci faci un pas decisiv, total spre viața de familie. Dacă alegi să devii Monah, alegi să te dărui cu totul lui Dumnezeu în cinul monahal. Iar dacă alegi să intri în clerul bisericesc, alegi să Îi slujești lui Dumnezeu din treapta de Diacon, Preot sau Episcop, așa după cum El te luminează pe tine.

Și pasul nostru spre viața dedicată lui Dumnezeu este un pas făcut pentru totdeauna. Căci există un înainte și un după trăit numai cu Dumnezeu.

Însă în viața Preacuratei Stăpâne, a celei fără de păcat, viața de dinainte, din casa părintească, viața ei de sfințenie, s-a continuat și s-a desăvârșit în viața ei trăită în templul lui Dumnezeu. Pentru că ea s-a dat pe sine cu totul lui Dumnezeu, pentru ca să Îi slujească Lui în mod desăvârșit.

De aceea, ea a fost numită în Slujba de azi  „Sfânta Sfintelor [Ἡ τῶν Ἁγίων Ἁγία]”[4] și „Mireasă a Împăratului a toate [Νύμφην τοῦ Παντάνακτος]”[5], care a trăit în templul lui Dumnezeu și a fost hrănită acolo cu hrană cerească[6]. Pentru că Sfântul Zaharias, Arhiereul, tatăl Sfântului Ioannis Botezătorul[7], a primit-o pe ea în templu, unde Preacurata Stăpână a trăit 12 ani [δώδεκα χρόνια][8].

Sfântul Grigorios Palamas subliniază faptul că Născătoarea de Dumnezeu a intrat în slujirea lui Dumnezeu de bunăvoie[9], chiar dacă ea a fost adusă de părinții ei la templu, așa după cum Îi făgăduiseră lui Dumnezeu înainte ca ea să se nască. Și a fost dusă, întru Duhul Sfânt, în Sfânta Sfintelor, și a fost hrănită de Îngerul lui Dumnezeu[10], ca una care era templul cel preasfânt al Sfântului nostru Dumnezeu[11].

În cântarea de la vohodul Vecerniei ni se spune că hrănitorul ceresc al Preacuratei Stăpâne a fost Sfântul Arhanghel Gavriil[12]. Cel care, mai apoi, îi va aduce vestea cea preabucuroasă a nașterii Domnului. Pentru că Preacurata Fecioară Maria s-a arătat mai presus de toată creația prin sfințenia vieții sale[13].

Tocmai de aceea, Dumnezeu a binevoit întru ea, Dumnezeu a iubit fecioria și curăția ei, Dumnezeu a socotit-o locaș vrednic al Lui. Și astfel Fiul Tatălui S-a întrupat din ea și S-a făcut om, Dumnezeu și om. Pentru ca să ne învețe pe toți că El iubește fecioria noastră, iubește curăția noastră, iubește sfințenia noastră, pentru că iubește ascultarea noastră smerită față de El.

Fiindcă viața noastră se împlinește numai în Dumnezeu. Numai în relația cu Dumnezeu noi trăim omenește cu adevărat. Căci viața sfântă este adevărata viață a omului, pe când păcatul, orice păcat, e o ieșire a noastră din firescul vieții noastre omenești.

Din acest motiv, noi spovedim tot păcatul, pentru a strica în mod continuu înrădăcinarea lui în noi. Căci păcatul e ca o iarbă rea care ne strică pământul sufletului. Scoatem păcatul din noi prin mărturisirea lui și prin abținerea de la păcătuire, cerând în același timp harul și ajutorul lui Dumnezeu pentru ca să nu mai păcătuim. Și durerea pentru păcatele noastre, durerea vie, e pocăința pentru ele. Și când pocăința e adânc înrădăcinată în noi, atunci ne este silă de orice păcat, pentru că îl urâm din toată inima.

Dar când ne îndulcim cu păcatul, când ne place să păcătuim, atunci ne sinucidem interior. Pentru că păcatul, oricare ar fi el, ne omoară sufletește.

Dar împotriva morții adusă de păcate, noi avem iertarea lui Dumnezeu și întărirea Lui în viața ascetică. Pe care le primim în Taina Sfintei Mărturisiri, în Taina Pocăinței. În care Dumnezeu ne ridică din morți iar și iar și ne face vii prin harul Său, pentru ca să trăim duhovnicește.

În Protoevanghelia lui Iacovos se vorbește tot de vârsta de 3 ani a Preacuratei, când a fost adusă de părinții ei la templu[14]. Și când Preotul (Sfântul Arhiereu Zaharias) „[7. 1] a pus-o pe ea la 3 pași de altar, Domnul Dumnezeu a pus har peste ea și ea a jucat cu picioarele ei și întreaga casă a lui Israil a iubit-o pe ea. [8. 1] Și părinții ei s-au întors [acasă] minunându-se, lăudând pe Domnul Dumnezeu fiindcă copila nu s-a întors înapoi. Și Maria a fost în templul Domnului hrănită ca o porumbiță și primind hrană din mâna unui Înger”[15].

Sfânta Frescă de deasupra o prezintă pe Pururea Fecioară Maria în trei ipostaze: 1. adusă de părinții ei și de tinere fecioare la templu, 2. primită de Sfântul Zaharias în templu și 3. hrănită de Sfântul Arhanghel Gavriil în templu. Templul e locul sălășluirii Preacuratei Stăpâne, dar, în același timp, templul e prefigurarea ei. Căci, ca Născătoare de Dumnezeu, L-a cuprins în pântecele ei pe Cel mai presus de toate, pe Stăpânul și Domnul întregii creații.

Însă templul a fost și locul în care Preacurata Stăpână s-a umplut de vederi dumnezeiești. Pentru că Dumnezeiasca Biserică, pentru noi, e locul unde ne umplem de înțelegeri și de vederi sfinte. Aici, în Biserica Dumnezeului Celui Viu, noi trăim cele mai mari și mai sfinte evenimente ale vieții noastre și ne luminăm și ne sfințim prin vederi și înțelegeri sfinte.

De aceea, iubiții mei, ziua de azi e o zi închinată Preacuratei Stăpâne, dar, în același timp, e și o zi care subliniază importanța Bisericii în viața noastră. Pentru că Biserica, pentru noi, e viața noastră cu Dumnezeu, e locul unde noi ne bucurăm de Dumnezeu, vindecându-ne de rănile noastre.

Iar Preacurata Stăpână este bucuria vieții noastre și apărătoarea noastră cea nebiruită, rugătoarea noastră cea fierbinte către Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Căci Maica lui Dumnezeu este și Maica noastră și ea are grijă de noi, fiii săi, luminându-ne mereu pe calea vieții, pe calea comuniunii cu Dumnezeu.

Pentru că Născătoarea de Dumnezeu ne învață să fim răbdători, să fim blânzi, să fim ascultători de Dumnezeu, să trăim în curăție și în sfințenie. Ea ne învață să trăim ascetic dreapta credință a Bisericii și să ne ferim de orice răstălmăcire a credinței și a vieții ortodoxe.

Pentru că numai așa rămânem în comuniune cu Stăpâna noastră și cu toți Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu, lăudând și slăvind în veci pe Dumnezeul nostru treimic, pe Dumnezeul mântuirii noastre, Care este minunat întru Sfinții și Îngerii Lui. Amin!


[1] Începută în ziua de 15 noiembrie 2018, zi de joi, la ora 19. 20. Am preluat Sfânta Frescă de aici: http://4.bp.blogspot.com/-d4h8CfjmX5g/VIAn-GPOYXI/AAAAAAAARTk/S558n3NmM0Y/s1600/EISODIA-M-KATHOLIKOU.png.

[2] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Nov/Nov21.html.

[3] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1232/sxsaintinfo.aspx.

[4] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Nov/Nov21.html.

[5] Ibidem.

[6] Mineiul pe noiembrie, ed. BOR 1927, p. 320.

[7] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Nov/Nov21.html.

[8] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1232/sxsaintinfo.aspx.

[9] Cf. http://www.orthodox.net/audio/feasts-of-the-theotokos_+entry-of-the-theotokos+by-saint-gregory-palamas.html.

[10] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Nov/Nov21.html.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem. Fragmentul textual e acesta: „Τότε καὶ Γαβριὴλ [Atunci și Gavriil] ἀπεστάλη πρὸς σὲ τὴν πανάμωμον [a fost trimis către tine cea cu totul fără de prihană], τροφὴν κομίζων σοι [hrană aducându-ți ție]”.

[13] Ibidem.

[14] J. K. Elliott, The Apocryphal New Testament. A Collection of Apocryphal Christian Literature in an English Translation, Pub. Clarendon Press, Oxford, 2005, p. 60. [15] Ibidem.

Did you like this? Share it:

Previous

Lucas 19, 45-20, 8, cf. BYZ

Next

Geneza creștină în opera lui Eminescu [4]

8 Comments

  1. Ioana

    Binecuvântați! Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să ne dea tuturor râvnă pentru credință, curăție și ură față de tot păcatul. Mulțumim mult, Părinte Dorin, sărutăm dreapta, Doamne ajută!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Dumnezeu să vă bucure și să vă lumineze întotdeauna, Doamnă Ioana! Vă mulțumesc pentru rugăciune și comentariu! Numai bine!

  2. Meletie Adelfos

    Doamne ajută, sărutăm dreapta, Părinte Dorin, pentru această preafrumoasă predică! Binecuvântați

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Vă mulțumesc frumos, Frate Meletie! Dumnezeu să vă întărească în toată ispita și în toată tulburarea, să vă bucure întotdeauna cu harul Său și cu iubirea Sa cea mare de oameni! Numai bine!

      • Meletie Adelfos

        Vă mulțumesc din suflet pentru sfătuirea duhovnicească și pentru toată răbdarea pe care ați avut-o să îmi explicați cele ce aveam nevoie. Preasfânta Stăpâna noastră să vă ajute mai departe în tot ce faceți! Binecuvântați!

        • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

          Mult spor în toate, Frate Meletie! Dumnezeu să vă poarte de grijă mereu!

  3. Ana-Maria

    Doamne ajută. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos și Maica noastră, a celor credincioși, să ne miluiască pe noi totdeauna!Sărut mâna, rugați-vă și pentru noi!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Numai bine, Doamnă Ana Maria! Vă mulțumesc frumos pentru rugăciune!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno