Preafericirea Voastră,
Preafericite Părinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,

Cu sentimente de bucurie și fericire, ne aflăm astăzi aici, în această Sfântă Sală Sinodală, în locul unde se cinstește tradiția Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți, precum și sinodalitatea organizării ierarhice a Bisericii, conform cu tradiția și porunca apostolică.

Tot aici se iau, prin lucrarea Duhului Sfânt, hotărâri care privesc problemele din viața bisericească a Bisericii Autocefale a României, a relațiilor ei cu celelalte Biserici surori și a întregii lumi creștine.

Acest loc îl considerăm o continuare organică a bisericii și a Altarului, întrucât aici se săvârșește Liturghie după Liturghia euharistică, în care se slujește, se luminează și se alcătuiește viața clerului și a poporului, conform Sfintelor Canoane, în interiorul și în exteriorul spațiului sacru. Astfel, înțelegem întotdeauna, în conformitate cu învățătura ortodoxă, lucrările, împreuna-sfătuire și deciziile sinodale.

Dacă sunt lipsite de acest caracter liturgic, ele devin simple forme ale acestei lumi și, cu certitudine, nu se poate spune părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă (Faptele Apostolilor 15, 28).

Ne folosim de acest prilej pentru a cinsti pe toți cei care au onorat în trecut și pe cei care onorează astăzi aceste pupitre din Sfânta Sală Sinodală a Bisericii Ortodoxe Române, cu înalt sentiment de responsabilitate înaintea Arhipăstorului și Judecătorului nostru Iisus Hristos și al Bisericii Sale, cele ce ne-au fost lăsate nouă de Sfinții Apostoli, de Sfinții Părinți și de  Sfintele Sinoade, cu înțelepciune bisericească autentică, cu continuitate canonică și cu dragoste nemărginită față de om.

În același timp, dorim și ne rugăm ca harul Sfântului Duh să plinească totdeauna acest organism decizional sinodal, să lumineze din belșug și să conducă pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, dimpreună cu preacinstitul Sinod al Sfintei Biserici a României, spre decizii mântuitoare plăcute lui Dumnezeu, întru slava numelui cel sfânt al Lui, spre bună starea Bisericii, spre întărirea turmei încredințate, spre aprofundarea relațiilor bisericești și spre propovăduirea convingătoare a Sfintei Evanghelii în toată lumea.

Ne aflăm într-un spațiu sinodal unde împreună avem în fața noastră cea mai înaltă modalitate de exprimare sinodală și mărturie a Bisericii Ortodoxe din ultimele secole, respectiv, întrunirea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, desfăşurat în Creta în luna iunie 2016, la care și Sfânta Biserică a României a participat activ prin prezența Patriarhului ei, dimpreună cu numeroși arhierei.

A fost cu adevărat un moment istoric, în care Ortodoxia a dat examen de credință privind adevărul evanghelic al Bisericii ca Trup al lui Hristos și al tradiției sinodale. Cu toate că unii au decis în ultimul moment să dezerteze de la acest statut sinodal, invocând justificări pentru hotărâri greșite și negând, în același timp, semnăturile acestora, Preafericirea Voastră, dimpreună cu cinstita ierarhie, ați hotărât să fiți prezenți în chip strălucit, cu cinste, cu toată buna conștiință și cu sinceritate, ascultând de vocea îndatoririlor față de Biserică.

Implicarea personală a Preafericirii Voastre la reușita istorică a Sfântului și Marelui Sinod, precum și cunoștințele teologice și dogmatice ale Preafericirii Voastre, precum şi modul de participare cinstit, inteligent, genial și priceput la fiecare pas, în colaborare cu ceilalți Întâistătători, au făcut ca totul să aibă un final minunat și de neprețuit.

Pentru aceasta, Vă rog să primiți, încă o dată, felicitările mele călduroase și frățești, precum și mulțumirile din inimă. Să dea Dumnezeu să ne învrednicească să aplicăm cu toții în viața de zi cu zi toate acele decizii și hotărâri luate prin Enciclica și prin Mesajul către poporul ortodox, către toți oamenii de bună credință, arătând omenirii fața adevărată a Bisericii Ortodoxe.

Este cunoscut faptul că, din cele 14 Biserici autocefale Ortodoxe Răsăritene, ultimele 9 au primit de la Patriarhia Ecumenică autocefalia, iar unele și vrednicia Patriarhală. Opt dintre ele, dintre care și Biserica Ortodoxă Română, fac parte din însuși trupul Bisericii Mamă a Constantinopolului.

Folosind limbajul biologiei, am spune că aceste 9 Biserici s-au format prin mitoză și mișcare celulară. Celula mamă este Biserica Noii Rome, care, cu dragoste s-a divizat, în cursul procesului acordării Autocefaliei, în două celule – Biserici egale și identice din punct de vedere genetic, având același har (ADN) și vrednicie bisericească!

În zilele acestea, în urma unor procese numeroase, îndelungate și nelipsite de chinuri, la cererea insistentă a trupului bisericesc din Ucraina greu încercat de mulți ani, Patriarhia Ecumenică, exercitându-și iarăși privilegiul său acordat de hotărârile Sfintelor Canoane, în această privință, a luat sinodal hotărârea de a acorda și Kievului – de astfel regiune ecleziastică străveche a Constantinopolului – rangul Autocefaliei.

Am făcut aceasta pentru ca lucrurile de acolo să se soluționeze canonic, să înceteze schismele care nu ar fi trebuit să fie, dar totuși există acolo, și să se pună capăt divergențelor îndelungate dintre frații ortodocși de același neam.

Toate acestea pentru a înceta dușmăniile, rivalitățile și conflictele, fără să diminueze cu nimic drepturile celorlalte Biserici. Este vorba de încă o chenoză jertfelnică a inimii de mamă a Bisericii Constantinopolului spre binele multor milioane de credincioși. Avem speranță în ajutorul lui Dumnezeu că se va termina în curând procesul de unire a taberelor împărțite, pentru a purcede la întrunirea și emiterea Tomosului Sinodal Patriarhal a Bisericii Ucrainei, devenind astfel cea mai nouă Biserică Autocefală soră.

Mi-aș fi dorit ca această procedură să fi avut loc după cum este prevăzută în modalitatea de acordare a Autocefaliei.

În acest moment nu există omofonie – și pentru această situaţie nu este de vină Patriarhia Ecumenică – ceea ce a făcut ca Autocefalia să nu intre pe ordinea de zi a temelor Sfântului și Marelui Sinod; se înțelege de la sine situația existentă de secole, ad referendum spre a fi reportată la un viitor Sinod Ecumenic și bineînțeles nu sunt îndreptățiți cei care poartă responsabilitatea absenței de la Sfântul și Marele Sinod să reacționeze violent și să divizeze fără frică de Dumnezeu unitatea Bisericii.

Sunt sigur că Biserica Ortodoxă Română se va implica în păstrarea unității bisericești și a dreptății.

Preafericirea Voastră,
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre!

Astăzi, în afară de Sfântul Clement al Romei, acest Părinte înțelept al Bisericii, îl sărbătorim și pe Sfântul Petru, episcopul Alexandriei, care, după cum cunoașteți, a văzut în vis pe Hristos, înainte de moartea sa martirică, purtând haina sfâșiată și spunând că aceasta a făcut-o Arie cel nebun. Văzând haina Mântuitorului ruptă în două și simțind scârbă față de poziția lui Arie cel bătut de Dumnezeu, să lucrăm în sinceritate cu toate puterile pentru păstrarea unității bisericești în unitatea păcii, a înțelegerii reciproce și a iubirii jertfelnice pentru ceilalți.

Mulțumim, Preafericirea Voastră, pentru cuvintele călduroase adresate Nouă, pe care le păstrăm în inimă cu bucurie și recunoștință! Pregustăm din bucuria zilei de mâine, la sfințirea acestei mărețe Catedrale Naționale, închinate Înălțării Domnului și a ocrotitorului nostru comun Sfântul Apostol Andrei cel Întâi Chemat.

Prin sfințirea Bisericii lui Dumnezeu, se reînnoiește în noi credința, nădejdea și dragostea comună, vom fi împreună Întâistătători și slujitori la acest jertfelnic recent întemeiat și ne vom împărtăși din același Sfânt Potir al mântuirii și al vieții veșnice, unde se încununează profunda noastră unitate în Hristos, spre bucuria cerului și a pământului.

Vă dorim, Preafericirea Voastră, dimpreună cu ceilalți frați întru Hristos, să umblați în lumina cunoașterii Acestuia și să răspândiți iubirea lui Dumnezeu întregului popor român și întregii Ortodoxii.

Hristos este în mijlocul nostru în toate zilele vieții noastre, în vecii vecilor. Amin!

Did you like this? Share it: