21. Și L-au întrebat pe El, zicând: „Învățătorule, am cunoscut că drept zici și înveți, și nu iei [aminte la] fața [καὶ οὐ λαμβάνεις πρόσωπον] [omului], ci, în[tru] adevăr, calea lui Dumnezeu o înveți:

22. Se cuvine nouă să dăm bir Chesarului [Ἔξεστιν ἡμῖν Καίσαρι φόρον δοῦναι] sau nu [ἢ ου]?”.

23. Dar, văzând șiretenia [τὴν πανουργίαν] lor, a zis către ei: „De ce Mă ispitiți?

24. Arătați-Mi dinarul [Ἐπιδείξατέ Μοι δηνάριον]! Ce chip și inscripție are [τίνος ἔχει εἰκόνα καὶ ἐπιγραφήν]?”. Și, răspunzând, au zis: „Al[e] Chesarului”.

25. Iar El le-a zis lor: „Prin urmare [τοίνυν], dați pe cele ale Chesarului Chesarului [ἀπόδοτε τὰ Καίσαρος Καίσαρι] și pe cele ale lui Dumnezeu lui Dumnezeu [καὶ τὰ τοῦ Θεοῦ τῷ Θεῷ]!”.

26. Și n-au putut să-L apuce pe El [Καὶ οὐκ ἴσχυσαν ἐπιλαβέσθαι Αὐτοῦ] [în] cuvânt înaintea poporului [ῥήματος ἐναντίον τοῦ λαοῦ]! Și, minunându-se de răspunsul Său, au tăcut.

27. Dar, apropiindu-se unii [dintre] sadduchei – care vorbesc împotrivă [οἱ ἀντιλέγοντες], [pentru ei] nefiind înviere [ἀνάστασιν μὴ εἶναι] – L-au întrebat pe El,

28. zicând: „Învățătorule, Mosis a scris nouă, dacă fratele cuiva are să moară, având femeie, și acesta are să moară fără de copii, ca să ia fratele său femeia și să ridice sămânță fratelui său.

29. Așadar, erau 7 frați. Și cel dintâi luând femeie, a murit [ca] cel fără de copii.

30. Și luând cel de al doilea femeia și acesta a murit [ca] cel fără de copii.

31. Și, de asemenea, cel de al treilea a luat-o pe ea. Și de asemenea și [toți] cei 7. Nu au lăsat copii și au murit.

32. Și, mai apoi de toți, a murit și femeia.

33. Așadar, la înviere, a căruia [dintre] ei este femeia? Căci cei 7 au avut-o pe ea femeie”.

34. Și Iisus, răspunzând, le-a zis lor: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită.

35. Dar cei care s-au învrednicit să dobândească veacul acela [οἱ δὲ καταξιωθέντες τοῦ αἰῶνος ἐκείνου τυχεῖν] și învierea cea din morți [καὶ τῆς ἀναστάσεως τῆς ἐκ νεκρῶν], nici [nu] se însoară, nici [nu] se mărită.

36. Căci încă nici să moară [nu mai] pot [οὔτε γὰρ ἀποθανεῖν ἔτι δύνανται]. Căci sunt ca Îngerii [ἰσάγγελοι γάρ εἰσιν] și sunt fiii lui Dumnezeu [καὶ υἱοί εἰσιν τοῦ Θεοῦ], fiind fiii învierii [τῆς ἀναστάσεως υἱοὶ ὄντες].

37. Iar că cei morți învie, și Mosis a descoperit în rug, când zice: «Pe Domnul Dumnezeul lui Avraam și pe Dumnezeul lui Isaac și pe Dumnezeul lui Iacov».

38. Iar Dumnezeu nu este al celor morți [Θεὸς δὲ οὐκ ἔστιν νεκρῶν], ci al celor vii [ἀλλὰ ζώντων]. Căci toți [cu] El trăiesc [πάντες γὰρ Αὐτῷ ζῶσιν]”.

39. Și, răspunzând unii [dintre] cărturari, au zis: „Învățătorule, bine ai zis!”.

40. Și nu mai îndrăzneau a-L întreba pe El nimic [Οὐκέτι δὲ ἐτόλμων ἐπερωτᾷν Αὐτὸν οὐδέν].

41. Dar [Iisus] a zis către ei: „Cum zic [unii despre] Hristos [Πῶς λέγουσιν τὸν Χριστὸν] a fi fiul lui David [υἱὸν Δαυὶδ εἶναι]?

42. Iar acesta, David, zice în[tru] cartea psalmilor: «Zis-a Domnul Domnului meu: <Șezi [în] cele de-a dreapta Mea,

43. până am să pun pe vrăjmașii Tăi scăunel picioarelor Tale!>».

44. Așadar, [dacă] David Îl numește Domn pe El, atunci cum este fiul său?”.

45. Și, auzind tot poporul, a zis Ucenicilor Săi:

46. „Luați aminte de la cărturari [Προσέχετε ἀπὸ τῶν γραμματέων], [de la] cei care voiesc a umbla în veșminte [τῶν θελόντων περιπατεῖν ἐν στολαῖς] și iubind întâmpinările în piețe [καὶ φιλούντων ἀσπασμοὺς ἐν ταῖς ἀγοραῖς] și scaunele cele dintâi în sinagogi [καὶ πρωτοκαθεδρίας ἐν ταῖς συναγωγαῖς] și locurile cele dintâi la cine [καὶ πρωτοκλισίας ἐν τοῖς δείπνοις]!

47. Care mănâncă casele văduvelor [οἳ κατεσθίουσιν τὰς οἰκίας τῶν χηρῶν] și [cu] prefăcătorie îndelung se roagă [καὶ προφάσει μακρὰ προσεύχονται]. Aceștia vor lua [și] mai multă judecată [Οὗτοι λήψονται περισσότερον κρίμα][1]”.


[1] Vor lua și mai multă osândă la Judecata lui Dumnezeu.