Psalmii lui Salomon. Psalmul 8, cf. LXX

1. [(Psalmul) lui Salomon, întru biruință]. Necaz și glas de război a auzit urechea mea, glasul trâmbiței sunând măcel și pieire.

2. Glasul poporului celui mult ca vântul cel foarte mult, ca viforul de foc cel mult purtându-se prin pustiu.

3. Și mi-am zis în inima mea: „Așadar, unde îl va judeca Dumnezeu pe el?”.

4. Glas am auzit: „Întru Ierusalim, [întru] cetatea sfințeniei”.

5. Zdrobitu-s-a[u] șalele mele de la veste, slăbit-a[u] genunchii mei, temutu-s-a inima mea, tulburatu-s-a[u] oasele mele ca inul.

6. Am zis: „Își îndreaptă căile lor în[tru] dreptate”.

7. Socotit-am judecățile lui Dumnezeu de la zidirea cerului și a pământului [ἀνελογισάμην τὰ κρίματα τοῦ Θεοῦ ἀπὸ κτίσεως οὐρανοῦ καὶ γῆς] și am îndreptat pe Dumnezeu în[tru] judecățile Sale cele dintru veac [ἐδικαίωσα τὸν Θεὸν ἐν τοῖς κρίμασιν Αὐτοῦ τοῖς ἀπ᾽ αἰῶνος].

8. Descoperit-a Dumnezeu păcatele lor înaintea soarelui [și] a cunoscut tot pământul judecățile lui Dumnezeu cele drepte.

9. În cele de sub pământ [ἐν καταγαίοις], [întru] cele ascunse [κρυφίοις], [au făcut] fărădelegile lor [αἱ παρανομίαι αὐτῶν], [întru] urgii [ἐν παροργισμῷ]. Fiul cu mama și tatăl cu fiica împreună se plămădeau [υἱὸς μετὰ μητρὸς καὶ πατὴρ μετὰ θυγατρὸς συνεφύροντο][1].

10. Preacurveau [ἐμοιχῶντο][2], fiecare [cu] femeia aproapelui său [ἕκαστος τὴν γυναῖκα τοῦ πλησίον αὐτοῦ]. Făgăduințe au pus împreună [între] ei [συνέθεντο αὑτοῖς συνθήκας], cu jurământ pentru acestea [μετὰ ὅρκου περὶ τούτων].

11. Pe cele sfinte ale lui Dumnezeu le jefuiau, ca și [când] nefiind [nu ar fi] al moștenitorului[3] răscumpărând [să răscumpere][ὡς μὴ ὄντος κληρονόμου λυτρουμένου].

12. Călcau în picioare jertfelnicul Domnului din toată necurăția [lor] [ἐπατοῦσαν τὸ θυσιαστήριον Κυρίου ἀπὸ πάσης ἀκαθαρσίας] și în facerea sângelui au spurcat jertfele precum cărnurile cele spurcate [καὶ ἐν ἀφέδρῳ αἵματος ἐμίαναν τὰς θυσίας ὡς κρέα βέβηλα].

13. Nu au lăsat păcat pe care nu l-au făcut [să nu-l facă] mai mult decât neamurile.

14. Pentru aceasta Dumnezeu le-a amestecat lor duh de înșelare [πνεῦμα πλανήσεως], le-a dat lor să bea [ἐπότισεν αὐτοὺς], întru beție [εἰς μέθην], potir de vin neamestecat [ποτήριον οἴνου ἀκράτου].

15. L-a adus de la capătul pământului pe cel care lovește cu tărie, a hotărât război în Ierusalim și [în] pământul său.

16. L-au întâmpinat lui [pe el] stăpânitorii pământului cu bucurie [și] i-au zis lui: „Cea dorită [este] calea ta. Veniți! Intrați cu pace!”.

17. Au netezit căile cele pietroase dinspre intrarea sa, au deschis porțile în Ierusalim [și] au încununat zidurile sale.

18. A intrat ca tatăl întru casa fiilor săi, cu pace a[u] stat picioarele sale, cu neclintirea cea multă.

19. A cuprins turnurile sale cele tari și zidurile Ierusalimului. Că[ci] Dumnezeu l-a adus pe el cu neclintire în[tru] înșelarea lor.

20. [I-]a pierdut pe stăpânitorii lor și pe tot cel înțelept întru sfat, a vărsat sângele celor care locuiesc Ierusalimul ca apa necurăției.

21. [I-]a luat pe fiii și pe fiicele lor, care s-au născut în[tru] pângărire.

22. Au făcut după necurățiile lor precum părinții lor [ἐποίησαν κατὰ τὰς ἀκαθαρσίας αὐτῶν καθὼς οἱ πατέρες αὐτῶν], au spurcat Ierusalimul [ἐμίαναν Ιερουσαλημ] și cele care au fost sfințite [cu] numele lui Dumnezeu [καὶ τὰ ἡγιασμένα τῷ ὀνόματι τοῦ Θεου].

23. S-a îndreptat Dumnezeu în[tru] judecățile Sale [ἐδικαιώθη ὁ Θεὸς ἐν τοῖς κρίμασιν Αὐτοῦ] în[tre] neamurile pământului [ἐν τοῖς ἔθνεσιν τῆς γῆς] și cei Cuvioși ai lui Dumnezeu [sunt] ca mieii în[tru] nerăutate în mijlocul lor [καὶ οἱ Ὅσιοι τοῦ Θεοῦ ὡς ἀρνία ἐν ἀκακίᾳ ἐν μέσῳ αὐτῶν].

24. Cel vrednic de laudă [este] Domnul, Cel care judecă tot pământul în[tru] dreptatea Sa.

25. Iată acum, Dumnezeu[le], ne-ai arătat nouă judecata Ta în[tru] dreptatea Ta, văzut-au ochii noștri judecățile Tale, Dumnezeu[le]!

26. Îndreptat-am numele Tău cel cinstit întru veci [ἐδικαιώσαμεν τὸ ὄνομά Σου τὸ ἔντιμον εἰς αἰῶνας], că Tu [ești] Dumnezeul dreptății [ὅτι Σὺ ὁ Θεὸς τῆς δικαιοσύνης], judecându-l pe Israil întru învățătură [κρίνων τὸν Ισραηλ ἐν παιδείᾳ].

27. Întoarce, Dumnezeu[le], mila Ta peste noi [ἐπίστρεψον ὁ Θεός τὸ ἔλεός Σου ἐφ᾽ ἡμᾶς] și îndură-Te de noi [καὶ οἰκτίρησον ἡμᾶς]!

28. Adună împrăștierea lui Israil cu milă și bunătate, că credința Ta [este] cu noi!

29. Și noi ne-am întărit gâtul nostru[4], dar Tu ești Învățătorul [Παιδευτὴς] nostru.

30. Să nu ne treci cu vederea pe noi, Dumnezeu[l] nostru, ca să nu ne înghită pe noi neamurile, ca nefiind [ὡς μὴ ὄντος][ca și când nu ar exista] răscumpărând [λυτρουμένου][un răscumpărător].

31. Și Tu [ești] Dumnezeul nostru dintru început și în Tine [este] nădejdea noastră, Doamne!

32. Și noi nu ne vom depărta de Tine, că[ci] judecățile Tale cele bune [sunt] pe[ste] noi.

33. [Cu] noi și [cu] copiii noștri [este] bunăvoirea Ta întru veac, Doamne, Mântuitorul nostru! Încă nu vom fi clătinați [întru] a veacului vreme.

34. Cel vrednic de laudă [este] Domnul, în[tru] judecățile Sale, în[tru] gura celor Cuvioși [ai Săi] și binecuvântat [este] Israil de către Domnul întru veac.


[1] Aveau relații incestuoase.

[2] Săvârșeau adulter.

[3] Iar Moștenitorul lui Dumnezeu, Cel care ne-a răscumpărat pe noi, a fost Hristos Dumnezeu.

[4] Ne-am împotrivit Ție.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *