Epistola către Evrei, cap. 1, cf. BYZ
1. În multe părți și în multe feluri [Πολυμερῶς καὶ πολυτρόπως] din vechime [πάλαι], Dumnezeu grăind părinților în[tru] Profeți, la sfârșitul zilelor acestora ne-a grăit nouă în[tru] Fiul,
2. pe Care L-a pus moștenitorul a toate, prin Care și veacurile le-a făcut.
3. Care, fiind strălucirea slavei [ἀπαύγασμα τῆς δόξης] și întipărirea ipostasului Său [καὶ χαρακτὴρ τῆς ὑποστάσεως Αὐτου], și purtând toate [cu] cuvântul puterii Sale [φέρων τε τὰ πάντα τῷ ῥήματι τῆς δυνάμεως Αὐτοῦ], prin El curățire dând păcatelor noastre, a șezut în cea de-a dreapta a măreției [ἐκάθισεν ἐν δεξιᾷ τῆς μεγαλωσύνης], în[tru] cei înalți [ἐν ὑψηλοῖς],
4. [cu] atât mai bun făcându-Se [decât] Îngerii, [cu] cât a moștenit nume mai valoros decât ei.
5. Căci cui [dintre] Îngeri a zis vreodată: „Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut pe Tine”? Și iarăși: „Eu Îi voi fi Lui întru Părinte și El Îmi va fi Mie întru Fiu”?
6. Și iarăși, când a avut să aducă pe Cel întâi-născut întru lume, zice: „Și închinați-vă Lui toți Îngerii lui Dumnezeu!”.
7. Și către Îngeri zice: „Cel care face pe Îngerii Săi duhuri [Ὁ ποιῶν τοὺς Ἀγγέλους Αὐτοῦ πνεύματα] și pe liturghisitorii/ slujitorii Săi văpaie de foc [καὶ τοὺς λειτουργοὺς Αὐτοῦ πυρὸς φλόγα]”.
8. Iar către Fiul: „Tronul Tău, Dumnezeu[le], [este] întru veacul veacului, [iar] toiagul dreptății [este] toiagul Împărăției Tale.
9. Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea. Pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău, [cu] uleiul bucuriei, mai mult decât pe cei părtași ai Tăi”.
10. Și: „Tu dintru începuturi, Doamne, pământul l-ai întemeiat și lucrurile mâinilor Tale sunt cerurile.
11. Acelea vor pieri, iar Tu rămâi. Și toți ca veșmântul se vor învechi
12. și ca o mantie îi vei înfășura pe ei și se vor schimba. Dar Tu același ești și anii Tăi nu se vor sfârși”.
13. Și către care [dintre] Îngeri a zis vreodată: „Șezi [în] cele de-a dreapta Mea, până am să pun pe vrăjmașii Tăi scăunel picioarelor Tale!”?
14. Nu sunt toți[1] duhuri liturghisitoare/ slujitoare [Οὐχὶ πάντες εἰσὶν λειτουργικὰ πνεύματα], întru slujire trimițându-se [εἰς διακονίαν ἀποστελλόμενα], pentru cei care vor a moșteni mântuirea [διὰ τοὺς μέλλοντας κληρονομεῖν σωτηρίαν]?
[1] Cu referire la Sfinții Îngeri.