Timp
Mă izbesc de timp
ca de o fereastră pe care n-o văd.
Ca de un geam
care mă oprește și mă rănește
deși nu-l simt.
Și totuși el îmi stinge amintirile și anii.
Și totuși suntem vii
și Dumnezeu ne caută
cu veșnicii legate de sanie.
Prin ninsori până la cer,
pe zăpezi scânteietoare
ca inimile Sfinților.