Psalmii lui Salomon. Psalmul 9, cf. LXX

1. [Al lui Salomon, întru mustrare]. Când l-au dus pe Israil în robie, întru pământul cel străin, când s-au îndepărtat aceștia de Domnul, Cel care i-a răscumpărat pe ei, au fost aruncați din moștenirea pe care Domnul le-a dat-o lor.

2. În tot neamul [este] risipirea lui Israil, după cuvântul lui Dumnezeu. Ca să Te îndrepți [ἵνα δικαιωθῇς], Dumnezeu[le] [ὁ Θεός], în dreptatea Ta [ἐν τῇ δικαιοσύνῃ Σου], în[tru] fărădelegile noastre [ἐν ταῖς ἀνομίαις ἡμῶν], că Tu [ești] Judecătorul cel drept peste toate popoarele pământului.

3. Că nu se va ascunde de la cunoașterea Ta tot făcând [cel care face] cele nedrepte și dreptățile celor Cuvioși ai Tăi [sunt] înaintea Ta, Doamne. Și unde se va ascunde omul de cunoașterea Ta, Dumnezeu[le]?

4. Lucrurile noastre [sunt] în[tru] alegere și [întru] puterea sufletului nostru, [ca] să facem dreptate și [sau] nedreptate în[tru] lucrurile mâinilor noastre. Iar [Tu], în[tru] dreptatea Ta, îi cercetezi pe fiii oamenilor.

5. Cel care face dreptate își strânge comoara vieții lui lângă Domnul, iar cel care face nedreptate însuși [este] răspunzător al sufletului [său aflat] în[tru] pieire. Căci judecățile Domnului [sunt] în[tru] dreptate [pentru] fiecare om și [fiecare] casă.

6. Cu cine vei fi bun, Dumnezeu[le], dacă nu [cu] cei care Îl cheamă pe Domnul? Curăți-vei de păcate sufletul în[tru] mărturisire [καθαριεῖς ἐν ἁμαρτίαις ψυχὴν ἐν ἐξομολογήσει], în[tru] vindecările prin mărturisire [ἐν ἐξαγορίαις][1], că[ci] rușinea [este asupra] noastră [ὅτι αἰσχύνη ἡμῖν] și [asupra] fețelor noastre pentru toate [καὶ τοῖς προσώποις ἡμῶν περὶ ἁπάντων][2].

7. Și cui le vei ierta păcatele, dacă nu celor care au păcătuit? Pe cei Drepți îi vei binecuvânta și nu îi vei îndrepta[3] pentru [cele] care au păcătuit, iar bunătatea Ta [este] peste cei care păcătuiesc în[tru] pocăință [καὶ ἡ χρηστότης Σου ἐπὶ ἁμαρτάνοντας ἐν μεταμελεία][4].

8. Și acum, Tu [ești] Dumnezeu, iar noi [suntem] poporul pe care l-ai iubit. Vezi și îndură-Te, Dumnezeu[le] al lui Israil, că[ci] ai Tăi suntem și să nu îndepărtezi mila Ta de la noi, ca să nu se pună [cei străini] asupra noastră[5]!

9. Că[ci] Tu ai ales sămânța lui Avraam mai presus de to[a]t[e] neamurile și ai pus numele Tău peste noi, Doamne, și nu ne vei lepăda întru veac.

10. Întru făgăduință ai dat părinților noștri pentru noi, iar noi vom nădăjdui în[tru] Tine, în[tru] întoarcerea sufletului nostru.

11. A Domnului [este] milostenia peste casa lui Israil [τοῦ Κυρίου ἡ ἐλεημοσύνη ἐπὶ οἶκον Ισραηλ] întru veac și încă [εἰς τὸν αἰῶνα καὶ ἔτι].


[1] O profeție despre Taina Mărturisirii.

[2] Pentru toate păcatele pe care le-am făcut.

[3] Nu îi vei mustra.

[4] Tu Te arăți bun cu cei care imediat se pocăiesc pentru păcatele lor.

[5] Ca să nu vină cei străini și să ne cucerească și apoi să împărățească peste noi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *