Psalmii lui Salomon. Psalmul 9, cf. LXX

1. [Al lui Salomon, întru mustrare]. Când l-au dus pe Israil în robie, întru pământul cel străin, când s-au îndepărtat aceștia de Domnul, Cel care i-a răscumpărat pe ei, au fost aruncați din moștenirea pe care Domnul le-a dat-o lor.

2. În tot neamul [este] risipirea lui Israil, după cuvântul lui Dumnezeu. Ca să Te îndrepți [ἵνα δικαιωθῇς], Dumnezeu[le] [ὁ Θεός], în dreptatea Ta [ἐν τῇ δικαιοσύνῃ Σου], în[tru] fărădelegile noastre [ἐν ταῖς ἀνομίαις ἡμῶν], că Tu [ești] Judecătorul cel drept peste toate popoarele pământului.

3. Că nu se va ascunde de la cunoașterea Ta tot făcând [cel care face] cele nedrepte și dreptățile celor Cuvioși ai Tăi [sunt] înaintea Ta, Doamne. Și unde se va ascunde omul de cunoașterea Ta, Dumnezeu[le]?

4. Lucrurile noastre [sunt] în[tru] alegere și [întru] puterea sufletului nostru, [ca] să facem dreptate și [sau] nedreptate în[tru] lucrurile mâinilor noastre. Iar [Tu], în[tru] dreptatea Ta, îi cercetezi pe fiii oamenilor.

5. Cel care face dreptate își strânge comoara vieții lui lângă Domnul, iar cel care face nedreptate însuși [este] răspunzător al sufletului [său aflat] în[tru] pieire. Căci judecățile Domnului [sunt] în[tru] dreptate [pentru] fiecare om și [fiecare] casă.

6. Cu cine vei fi bun, Dumnezeu[le], dacă nu [cu] cei care Îl cheamă pe Domnul? Curăți-vei de păcate sufletul în[tru] mărturisire [καθαριεῖς ἐν ἁμαρτίαις ψυχὴν ἐν ἐξομολογήσει], în[tru] vindecările prin mărturisire [ἐν ἐξαγορίαις][1], că[ci] rușinea [este asupra] noastră [ὅτι αἰσχύνη ἡμῖν] și [asupra] fețelor noastre pentru toate [καὶ τοῖς προσώποις ἡμῶν περὶ ἁπάντων][2].

7. Și cui le vei ierta păcatele, dacă nu celor care au păcătuit? Pe cei Drepți îi vei binecuvânta și nu îi vei îndrepta[3] pentru [cele] care au păcătuit, iar bunătatea Ta [este] peste cei care păcătuiesc în[tru] pocăință [καὶ ἡ χρηστότης Σου ἐπὶ ἁμαρτάνοντας ἐν μεταμελεία][4].

8. Și acum, Tu [ești] Dumnezeu, iar noi [suntem] poporul pe care l-ai iubit. Vezi și îndură-Te, Dumnezeu[le] al lui Israil, că[ci] ai Tăi suntem și să nu îndepărtezi mila Ta de la noi, ca să nu se pună [cei străini] asupra noastră[5]!

9. Că[ci] Tu ai ales sămânța lui Avraam mai presus de to[a]t[e] neamurile și ai pus numele Tău peste noi, Doamne, și nu ne vei lepăda întru veac.

10. Întru făgăduință ai dat părinților noștri pentru noi, iar noi vom nădăjdui în[tru] Tine, în[tru] întoarcerea sufletului nostru.

11. A Domnului [este] milostenia peste casa lui Israil [τοῦ Κυρίου ἡ ἐλεημοσύνη ἐπὶ οἶκον Ισραηλ] întru veac și încă [εἰς τὸν αἰῶνα καὶ ἔτι].


[1] O profeție despre Taina Mărturisirii.

[2] Pentru toate păcatele pe care le-am făcut.

[3] Nu îi vei mustra.

[4] Tu Te arăți bun cu cei care imediat se pocăiesc pentru păcatele lor.

[5] Ca să nu vină cei străini și să ne cucerească și apoi să împărățească peste noi.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *