Lucas 22, 1-22, cf. BYZ
1. Și se apropia sărbătoarea azimelor, care se cheamă Paști [Πάσχα].
2. Iar arhiereii și cărturarii căutau cum să-L omoare pe El, că[ci] se temeau de popor.
3. Și Satanas a intrat întru Iudas [εἰσῆλθεν δὲ Σατανᾶς εἰς Ἰούδαν], care se cheamă Iscariot [Ἰσκαριώθ], care era din numărul celor doisprezece[1].
4. Și, mergând, a vorbit cu arhiereii și [cu] căpeteniile [στρατηγοῖς], [despre] cum are să-L dea pe El lor.
5. Și s-au bucurat și s-au înțeles [cu] el să-i dea argint [ἀργύριον].
6. Și [Iudas] a mărturisit [Καὶ ἐξωμολόγησεν][2] și căuta o bună vreme [ca] să-L dea pe El lor [καὶ ἐζήτει εὐκαιρίαν τοῦ παραδοῦναι Αὐτὸν αὐτοῖς], fără mulțime [ἄτερ ὄχλου][3].
7. Și a venit ziua azimelor, în[tru] care se cuvenea să se jertfească Paștiul.
8. Și [Iisus] [i-]a trimis pe Petros și pe Ioannis, zicând: „Mergând, pregătiți nouă Paștiul, ca să mâncăm!”.
9. Iar ei I-au zis Lui: „Unde voiești vom pregăti”.
10. Și El le-a zis lor: „Iată, intrând voi întru cetate, vă va întâmpina vouă [pe voi] un om purtând un ulcior de apă [κεράμιον ὕδατος]! Urmați lui întru casa [în] care intră!
11. Și veți zice stăpânului casei: «Îți zice ție Învățătorul: <Unde este camera de oaspeți, unde să mănânc Paștiul cu Ucenicii Mei?>».
12. Și acela vă va arăta vouă un foișor mare [ἀνώγεον μέγα][4], așternut [ἐστρωμένον]. Acolo pregătiți!”.
13. Și, mergând, au aflat precum le-a zis lor și au pregătit Paștiul.
14. Și, când a venit ceasul, a șezut, și cei doisprezece, Apostolii, [au șezut] împreună cu El.
15. Și [Iisus] a zis către ei: „[Cu] poftă am poftit acest Paști [Ἐπιθυμίᾳ ἐπεθύμησα τοῦτο τὸ Πάσχα] [ca] să mănânc cu voi [φαγεῖν μεθ᾽ ὑμῶν], înainte [ca] Eu să pătimesc [πρὸ τοῦ Με παθεῖν].
16. Căci vă zic vouă, că nu am să mai mănânc din el, până ce are să se împlinească în[tru] Împărăția lui Dumnezeu [ἕως ὅτου πληρωθῇ ἐν τῇ Βασιλείᾳ τοῦ Θεοῦ]”.
17. Și [Καὶ], luând potirul [δεξάμενος ποτήριον], [și] mulțumind [εὐχαριστήσας], a zis [εἶπεν]: „Luați-l pe acesta [Λάβετε τοῦτο] și împărțiți-l vouă [καὶ διαμερίσατε ἑαυτοῖς]!
18. Căci vă zic vouă [λέγω γὰρ ὑμῖν], că nu am să mai beau din rodul viței [ὅτι οὐ μὴ πίω ἀπὸ τοῦ γενήματος τῆς ἀμπέλου], până ce are să vină Împărăția lui Dumnezeu [ἕως ὅτου ἡ Βασιλεία τοῦ Θεοῦ ἔλθη].
19. Și [Καὶ], luând pâinea [λαβὼν ἄρτον], mulțumind [εὐχαριστήσας], a frânt și a dat lor [ἔκλασεν καὶ ἔδωκεν αὐτοῖς], zicând [λέγων]: „Acesta este trupul Meu [Τοῦτό ἐστιν τὸ σῶμά Μου], care se dă pentru voi [τὸ ὑπὲρ ὑμῶν διδόμενον]. Aceasta faceți întru pomenirea Mea [τοῦτο ποιεῖτε εἰς τὴν Ἐμὴν ἀνάμνησιν]!”.
20. De asemenea [Ὡσαύτως] [a luat] și potirul după să cineze [cină] [καὶ τὸ ποτήριον μετὰ τὸ δειπνῆσαι], zicând [λέγων]: „Acest potir [Τοῦτο τὸ ποτήριον] [este] făgăduința cea nouă în[tru] sângele Meu [ἡ καινὴ διαθήκη ἐν τῷ αἵματί Μου], care se varsă pentru voi [τὸ ὑπὲρ ὑμῶν ἐκχυνόμενον].
21. Dar iată, mâna cea care Mă dă pe Mine cu Mine [este] la masă!
22. Și Fiul omului merge precum I-a fost rânduit. Dar vai omului aceluia prin care [El] este dat[5]”.
[1] Celor doisprezece Apostoli.
[2] A consimțit cu acest plan.
[3] Fără ca mulțimea de oameni, care Îl urma pe El, să fie de față.
[4] O cameră mare aflată la etajul casei.
[5] Spre moarte.