Predică la Botezul Domnului [2019]

Iubiții mei[1],

Botezul Bisericii e Botezul Dumnezeului nostru treimic! Pentru că e Botezul care se face „întru numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh [εἰς τὸ ὄνομα τοῦ Πατρός καὶ τοῦ Υἱοῦ καὶ τοῦ Ἁγίου Πνεύματος]”[2]. Care se face în numele Lui și cu puterea Sa cea dumnezeiască și în care noi suntem umpluți de slava Lui cea veșnică.

– Și de ce ne botezăm noi în numele Treimii?

– Pentru că la Botezul Domnului în râul Iordanis [Ἰορδάνης], Dumnezeul nostru S-a revelat în mod deschis, în mod explicit ca Tată, Fiu și Duh Sfânt, ca Dumnezeu treimic. Pentru că Fiul era în apa râului, pentru ca să Se boteze pentru noi, pentru iertarea păcatelor noastre. Și când S-a botezat, atunci „I s-au deschis Lui cerurile [ἀνεῴχθησαν Αὐτῷ οἱ οὐρανοι] și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca o porumbiță [καὶ εἶδεν τὸ Πνεῦμα τοῦ Θεοῦ καταβαῖνον ὡσεὶ περιστερὰν] și venind în[tru] El [καὶ ἐρχόμενον ἐπ᾽ Αὐτόν]” [Mt. 3, 16, BYZ].

Căci Fiul era Dumnezeu, dar și Duhul era Dumnezeu. Și cerurile I s-au deschis Fiului lui Dumnezeu întrupat, pentru că I s-au deschis umanității Sale, care s-a botezat pentru noi. Pentru că Botezul ne deschide nouă, datorită asumării noastre în Hristos, ușile cerului, ale Împărăției Sale. Dar, după dumnezeirea Lui, Fiul era, este și va fi întotdeauna dimpreună cu Duhul Sfânt și cu Tatăl, fără mutare sau umbră de schimbare.

Hristos L-a văzut pe Duhul venind în El ca o porumbiță, adică L-a văzut cu totul curat și fără de prihană. L-a văzut ca o porumbiță, în chipul unei porumbițe, după cum Sfinții Apostoli L-au văzut pe Duhul sub chipul a „limbi ca de foc [γλῶσσαι ὡσεὶ πυρός]” [F. Ap. 2, 3, BYZ].  Însă Duhul Sfânt nu e nici porumbiță și nici foc după ființa Lui, pentru că e Dumnezeu și nu creatură, iar ființa Lui e mai presus de orice cunoaștere umană și îngerească. Pentru că nicio creatură nu cunoaște ființa lui Dumnezeu, ci toți cei raționali și plini de evlavia Lui se împărtășesc doar de slava Lui, pe măsura lor, a sfințeniei lor.

Și Hristos, ca om, L-a văzut pe Duhul venind în El, în umanitatea Lui, pentru că veșnic Îl vede pe Duhul în persoana Lui. Căci Duhul Sfânt, Care purcede din Tatăl din veci, Se odihnește din veci în Fiul, în persoana Fiului. Pentru că persoanele Dumnezeului nostru treimic nu trăiesc separate Una de Alta, ci în comuniune interpersonală, fiind Una în Alta fără amestecare, pentru că au împreună aceeași ființă. Tocmai de aceea, când Domnul Îl vede pe Duhul ca venind în umanitatea Lui, Îl vede în același timp și ca rămânând în El. Pentru că și noi, la Botezul nostru și în toată viața noastră creștină, Îl putem vedea pe Dumnezeul treimic venind și rămânând în noi prin slava Lui. Pentru că Botezul e începutul vieții noastre cu Dumnezeul nostru treimic, e începutul sălășluirii Lui, prin slava Sa, în ființa noastră.

Și e foarte important să precizăm faptul că Dumnezeu e în noi…prin slava Sa. Numai prin slava Sa cea dumnezeiască. Pentru că Dumnezeu nu Se sălășluiește în vreo făptură cu ființa Lui, ci numai prin slava Lui. Pentru că nimeni nu poate cuprinde ființa lui Dumnezeu, care depășește toate cele create.

Dar la Botezul Domnului nu doar Fiul și Duhul ni Se revelează în mod explicit, ci și Tatăl. Care ne vorbește ca „un glas din ceruri [φωνὴ ἐκ τῶν οὐρανῶν]” [Mt. 3, 17, BYZ]. Ca un glas mai presus de orice creație a Sa. Și El ne spune: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit [Οὗτός ἐστιν ὁ Υἱός Μου ὁ ἀγαπητός], în[tru] Care am binevoit [ἐν ᾯ εὐδόκησα]” [Ibidem].

– Și ce înțelegem din mărturia Tatălui?

– Că Iisus Hristos este Fiul cel veșnic al Tatălui, Care S-a întrupat pentru noi și pentru mântuirea noastră. Că El e Dumnezeu și om și este iubit de Tatăl în mod desăvârșit și Tatăl binevoiește veșnic în Fiul.

Dar mărturia Tatălui pentru Fiul e și o mărturie a Lui pentru Duhul. Căci și față de Duhul Sfânt Tatăl dă aceeași mărturie. Căci și Duhul este Duhul Lui cel iubit, întru Care El binevoiește veșnic.

Pentru că Tatăl lucrează toate dimpreună cu Fiul și cu Duhul Său, pentru că toate persoanele Treimii au aceeași voință și lucrare dumnezeiască. Iar persoanele dumnezeiești ale Treimii Se iubesc între Ele în mod desăvârșit, conlocuiesc și Se întrepătrund reciproc la nivelul ființei Lor comune și Se revelează în mod reciproc oamenilor.

De aceea, Botezul nostru este Botezul Dumnezeului treimic. E Botezul prin care suntem incluși și noi în relația de iubire veșnică a persoanelor Dumnezeului nostru treimic. Pentru că Dumnezeu Își revarsă spre noi, în Biserica Sa, iubirea Lui interioară, intratrinitară, pentru ca să ne facă și pe noi comunionali cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt, cu El, cu Dumnezeul nostru treimic.

Și când vorbim despre iubirea lui Dumnezeu, despre iubirea Lui față de noi, trebuie să avem întotdeauna conștiința că iubirea lui Dumnezeu este întreit-personală, pentru că este iubirea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh față de noi.

…În Slujba Aghiasmei Mari, pe care o vom sluji imediat, afară, ni se spune cum au reacționat apele la vederea Domnului: „Văzutu-Te-au apele [Εἴδοσάν Σε ὕδατα], Dumnezeu[le] [ὁ Θεός], văzutu-Te-au apele și s-au înspăimântat [εἴδοσάν σε ὕδατα καὶ ἐφοβήθησαν]. Iordanisul s-a întors întru cele de apoi [Ὁ Ἰορδάνης ἐστράφη εἰς τὰ ὀπίσω], văzând focul Dumnezeirii [θεασάμενος τὸ πῦρ τῆς Θεότητος] coborându-se trupește [σωματικῶς κατερχόμενον] și intrând în el [καὶ εἰσερχόμενον ἐπ᾽ αὐτόν]”[3]. Pentru că apele și întreaga făptură au simțit și simt cine este Iisus Hristos: Fiul lui Dumnezeu întrupat. Că El, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, este Dumnezeul nostru.

Însă apele nu doar simt prezența lui Dumnezeu, ci totodată se lasă umplute de slava Lui! Apele, sfințite de Slujitorii Bisericii, devin dumnezeiești, nestricate. Pentru că se umplu de slava cea necreată, de slava veșnică a lui Dumnezeu, cea prin care noi ne curățim, ne luminăm și ne sfințim pururea.

De aceea, apa pe care Dumnezeu ne-o va sfinți astăzi, prin mâinile noastre, ale nevrednicilor, are „harul răscumpărării” [τὴν χάριν τῆς ἀπολυτρώσεως] și „binecuvântarea Iordanisului [τὴν εὐλογίαν τοῦ Ἰορδάνου]”[4]. Ea este „izvor de nestricăciune [ἀφθαρσίας πηγήν], dar de sfințenie [ἁγιασμοῦ δῶρον], dezlegare de păcate [ἁμαρτημάτων λυτήριον], vindecare de boli [νοσημάτων ἀλεξιτήριον], demonilor pieire [δαίμοσιν ὀλέθριον], neapropiere a puterilor celor potrivnice [ταῖς ἐναντίαις δυνάμεσιν ἀπρόσιτον], plină de tărie îngerească [ἀγγελικῆς ἰσχύος πεπληρωμένον]”[5].

Și pe ea trebuie să o bem cu evlavie și cu bucurie sfântă, lăudând pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu, pe Dumnezeul nostru treimic, a Căruia este slava, cinstea și închinarea în vecii vecilor. Amin!


[1] Începută la 6. 25, în zi de luni, pe 31 decembrie 2018. Cer înnorat, 4 grade.

[2] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Euch/Baptism.html.

[3] Cf. http://www.christopherklitou.com/the_great_blessing_of_waters_greek.htm. [4] Ibidem. [5] Ibidem.