Psalmii lui Salomon. Psalmul 12, cf. LXX
1. [(Psalmul) lui Salomon despre limba celor fărădelege]. Doamne, izbăvește sufletul meu de omul cel fărădelege și rău, de limba cea fărădelege și clevetitoare și grăind cele mincinoase și înșelătoare!
2. În multă întoarcere [sunt] cuvintele limbii omului celui rău, precum în popor focul aprinzând frumusețea lui.
3. Pribegia lui [nu face decât] să aprindă casele cu limba [sa] cea mincinoasă, să taie pomii bucuriei [ἐκκόψαι δένδρα εὐφροσύνης] aprinzându-i pe cei fărădelege, să tulbure casele cu războiul buzelor [sale] celor înșelătoare [συγχέαι οἴκους ἐν πολέμῳ χείλεσιν ψιθύροις].
4. Să îndepărteze Dumnezeu de la cei nevinovați buzele celor fărădelege în[tru] nedumerire și să se împrăștie oasele celor clevetitori de la cei care se tem de Domnul. În văpaia focului să piară limba cea clevetitoare de la cei Cuvioși.
5. Să păzească Domnul sufletul cel liniștit, urându-i [care îi urăște] pe cei nedrepți, și să-l îndrepte Domnul pe omul făcând pace în[tru] casa [sa].
6. A Domnului [este] mântuirea în Israil, [care este] copilul Său întru veac, și să piară cei păcătoși de la fața Domnului deodată și cei Cuvioși ai Domnului să moștenească făgăduințele Domnului.