Lucas 22, 35-46, cf. BYZ
35. Și le-a zis lor: „Când v-am trimis pe voi fără pungă și [fără] traistă și [fără] sandale, oare ați avut nevoie de ceva?”. Iar ei au zis: „De nimic”.
36. Atunci le-a zis lor: „Dar acum cel care are pungă să o ia, la fel și traistă! Și cel care nu are [καὶ ὁ μὴ ἔχων], [acela] își va vinde veșmântul său [πωλήσει τὸ ἱμάτιον αὐτοῦ] și își va cumpăra sabie [καὶ ἀγοράσει μάχαιραν].
37. Căci vă zic vouă că încă [și] acest scris trebuie să se împlinească în[tru] Mine [ἔτι τοῦτο τὸ γεγραμμένον δεῖ τελεσθῆναι ἐν Ἐμοί]: «Și cu cei fărădelege a fost socotit [Καὶ μετὰ ἀνόμων ἐλογίσθη]». Căci și cele despre Mine au sfârșit [καὶ γὰρ τὰ περὶ Ἐμοῦ τέλος ἔχει]”.
38. Iar ei au zis: „Doamne [Κύριε], iată [ἰδού], săbiile cele două [sunt] aici [μάχαιραι ὧδε δύο]!”. Iar El le-a zis lor: „Destul este [Ἱκανόν ἐστιν]”.
39. Și, ieșind, a mers după obicei întru muntele Măslinilor [ἐπορεύθη κατὰ τὸ ἔθος εἰς τὸ ὄρος τῶν Ἐλαιῶν]. Și I-au urmat Lui și Ucenicii Săi.
40. Și ajungând la loc[ul acela][1], le-a zis lor: „Rugați-vă să nu intrați întru ispită [Προσεύχεσθε μὴ εἰσελθεῖν εἰς πειρασμόν]!”.
41. Și El S-a îndepărtat de ei [Καὶ Αὐτὸς ἀπεσπάσθη ἀπ᾽ αὐτῶν] ca [la] o aruncare de piatră [ὡσεὶ λίθου βολήν] și, punându-Se pe genunchi [καὶ θεὶς τὰ γόνατα], Se ruga [προσηύχετο],
42. zicând: „Părinte [Πάτερ], dacă voiești [εἰ βούλει], să îndepărtezi potirul acesta de la Mine [παρενεγκεῖν τὸ ποτήριον τοῦτο ἀπ᾽ Ἐμοῦ]. Dar nu voia Mea [πλὴν μὴ τὸ θέλημά Μου], ci a Ta să se facă [ἀλλὰ τὸ Σὸν γενέσθω]!”.
43. Și s-a arătat Lui Înger din cer [Ὤφθη δὲ Αὐτῷ Ἄγγελος ἀπ᾽ οὐρανοῦ], întărindu-L pe El [ἐνισχύων Αὐτόν].
44. Și fiind în agonie [Καὶ γενόμενος ἐν ἀγωνίᾳ], mai îndelung Se ruga [ἐκτενέστερον προσηύχετο]. Și s-a făcut sudoarea Lui ca picăturile de sânge [Ἐγένετο δὲ ὁ ἱδρὼς Αὐτοῦ ὡσεὶ θρόμβοι αἵματος] coborând pe pământ [καταβαίνοντες ἐπὶ τὴν γῆν].
45. Și ridicându-Se de la rugăciune, venind către Ucenici, i-a aflat pe ei dormind de întristare [κοιμωμένους ἀπὸ τῆς λύπης]
46. și le-a zis lor: „De ce dormiți? Ridicându-vă rugați-vă, ca să nu intrați întru ispită!”.
[1] Unde mergeau de obicei.