Psalmii lui Salomon. Psalmul 16, cf. LXX

1. [Imnul lui Salomon, întru ajutorul celor Cuvioși]. Când a dormitat sufletul meu de la Domnul [ἐν τῷ νυστάξαι ψυχήν μου ἀπὸ Κυρίου][1], în[tru] puțin am alunecat[2] în[tru] coborârea dormind [celor care dorm] departe de Domnul [παρὰ μικρὸν ὠλίσθησα ἐν καταφορᾷ ὑπνούντων μακρὰν ἀπὸ Θεοῦ][3].

2. În[tru] puțin a[r fi] fost vărsat sufletul meu întru moarte [παρ᾽ ὀλίγον ἐξεχύθη ἡ ψυχή μου εἰς θάνατον], aproape de porțile Iadului [σύνεγγυς πυλῶν ᾍδου], împreună cu cel păcătos,

3. când s-a deosebit[4] sufletul meu de Domnul, de Dumnezeul lui Israil, dacă Domnul nu m[i]-a[r fi] ajutat mie, [cu] mila Lui, întru veac.

4. Străpunsu-m-a[5] ca țepușa calului întru privegherea Sa [ἔνυξέν με ὡς κέντρον ἵππου ἐπὶ τὴν γρηγόρησιν Αὐτοῦ][6]. [Căci] Mântuitorul și Apărătorul meu în toată vremea m-a mântuit pe mine [ὁ Σωτὴρ καὶ Ἀντιλήπτωρ μου ἐν παντὶ καιρῷ ἔσωσέν με].

5. Mărturisi-mă-voi Ție, Dumnezeu[le], că m-ai ajutat întru mântuire [ὅτι ἀντελάβου μου εἰς σωτηρίαν] și nu m-ai socotit cu cei păcătoși întru pieire.

6. Să nu îndepărtezi mila Ta de la mine, Dumnezeu[le], nici pomenirea Ta de la inima mea până la moarte [μηδὲ τὴν μνήμην Σου ἀπὸ καρδίας μου ἕως θανάτου].

7. Întărește-mă, Dumnezeu[le], de la păcatul cel rău [ἐπικράτησόν μου ὁ Θεός ἀπὸ ἁμαρτίας πονηρᾶς] și de la toată femeia cea rea [καὶ ἀπὸ πάσης γυναικὸς πονηρᾶς], poticnind pe cel nebun [σκανδαλιζούσης ἄφρονα]!

8. Și să nu mă înșele frumusețea femeii nelegiuite [καὶ μὴ ἀπατησάτω με κάλλος γυναικὸς παρανομούσης] și tot [ce este] supunându-se de la păcatul cel deșert [καὶ παντὸς ὑποκειμένου ἀπὸ ἁμαρτίας ἀνωφελοῦς]!

9. Lucrurile mâinilor mele îndreptează-le în[tru] locul Tău [τὰ ἔργα τῶν χειρῶν μου κατεύθυνον ἐν τόπῳ Σου] și pașii mei întru pomenirea Ta păzește-i [καὶ τὰ διαβήματά μου ἐν τῇ μνήμῃ Σου διαφύλαξον]!

10. Limba mea și buzele mele în[tru] cuvintele adevărului îmbracă-le [τὴν γλῶσσάν μου καὶ τὰ χείλη μου ἐν λόγοις ἀληθείας περίστειλον], [iar] urgia și mânia cea fără de minte fă-le [să fie] departe de la mine [ὀργὴν καὶ θυμὸν ἄλογον μακρὰν ποίησον ἀπ᾽ ἐμοῦ]!

11. Cârtirea [γογγυσμὸν] și împuținarea sufletului întru necaz [καὶ ὀλιγοψυχίαν ἐν θλίψει] îndepărtează-le de la mine! Dacă voi păcătui [ἐὰν ἁμαρτήσω], [dă-mi mie] în[tru] a Te învăța pe Tine [ἐν τῷ Σε παιδεύειν][7], întru întoarcere [εἰς ἐπιστροφήν][8][!]

12. Și [cu] bunăvoire [și] cu voioșie întărește sufletul meu [εὐδοκίᾳ δὲ μετὰ ἱλαρότητος στήρισον τὴν ψυχήν μου]! Când Tu ai să întărești sufletul meu [ἐν τῷ ἐνισχῦσαί Σε τὴν ψυχήν μου], [atunci] îmi va fi de ajuns ceea ce ai dat [ἀρκέσει μοι τὸ δοθέν].

13. Că[ci] dacă Tu nu ai să întărești [ὅτι ἐὰν μὴ σὺ ἐνισχύσῃς][9], cine va îndura învățătura întru goliciune [τίς ὑφέξεται παιδείαν ἐν πενίᾳ][10]?

14. Când cerți sufletul în[tru] mâna putreziciunii sale [ἐν τῷ ἐλέγχεσθαι ψυχὴν ἐν χειρὶ σαπρίας αὐτοῦ], încercarea Ta [este] în trupul lui [ἡ δοκιμασία Σου ἐν σαρκὶ αὐτοῦ] și în necazul goliciunii [καὶ ἐν θλίψει πενίας] [sale].

15. [Iar] când îndură cel Drept [ἐν τῷ ὑπομεῖναι Δίκαιον], întru acestea[11] va fi miluit de către Domnul [ἐν τούτοις ἐλεηθήσεται ὑπὸ Κυρίου].


[1] Când m-am lenevit în asceza și evlavia mea.

[2] Repede am păcătuit.

[3] Și am ajuns ca unul care păcătuiește și nu se pocăiește. Ca unul care doarme în păcat departe de Domnul.

[4] S-a despărțit.

[5] Domnul m-a străpuns.

[6] Ca să priveghez Lui.

[7] Dă-mi mie să Te învăț pe Tine! Dă-mi mie să învăț voia Ta, Dumnezeule!

[8] Întru întoarcerea, întru pocăința mea.

[9] Dacă Tu nu ai să-l întărești duhovnicește pe om.

[10] Cine va suporta mustrările Tale, Doamne, fiind gol de slava Ta?

[11] În faptele răbdării sale, în faptele ascetice ale răbdării sale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *