Psalmii lui Salomon. Psalmul 17, cf. LXX

1. [Psalmul lui Salomon, cu cântarea Împăratului]. Doamne, Tu Însuți [ești] Împăratul nostru întru veac și încă, că[ci] în[tru] Tine, Dumnezeu[le], se va lăuda sufletul nostru.

2. Și ce [este] vremea vieții omului pe pământ? Cât [este] vremea lui, [este] și nădejdea sa în[tru] sine.

3. Dar noi vom nădăjdui în Dumnezeu, [în] Mântuitorul nostru, că[ci] puterea Dumnezeului nostru [este] întru veac cu milă și Împărăția Dumnezeului nostru [este] întru veac peste neamuri în[tru] judecată.

4. Tu, Doamne, l-ai ales pe David împărat peste Israil și Tu Te-ai jurat lui despre sămânța lui întru veac, [că] nu [v]a lipsi înaintea Ta împărăția lui.

5. Dar, în[tru] păcatele noastre, s-au ridicat împotriva noastră cei păcătoși. S-au pus pe[ste] noi și ne-au dat afară pe noi cărora nu le-ai făgăduit. Cu forța le-au luat [pe cele ale noastre] și nu au slăvit numele Tău cel scump.

6. În[tru] slavă au așezat împărăție pentru înălțimea lor [ἀντὶ ὕψους αὐτῶν][1] [și] au pustiit tronul lui David în[tru] trufia schimbării [ἐν ὑπερηφανίᾳ ἀλλάγματος][2].

7. Dar Tu, Dumnezeu[le], îi vei doborî pe ei și vei lua sămânța lor de pe pământ, când se va ridica împotriva lor omul cel străin de neamul nostru.

8. Pentru păcatele lor le vei plăti lor, Dumnezeu[le], [ca] să afle lor [ei] după faptele lor.

9. Nu [i-]a miluit pe ei Dumnezeu, [ci] a cercetat sămânța lor și nu a iertat pe [nici]unul [dintre] ei.

10. Credincios [este] Domnul în toate judecățile Sale, cărora [pe care] le face pe pământ.

11. Pustiit-a cel fărădelege pământul nostru de cei care locuiesc [locuiau] pe el, i-a nimicit împreună pe cel tânăr și pe cel bătrân și pe copiii lor.

12. În[tru] urgia frumuseții sale i-a trimis pe ei până la apusuri și pe stăpânitorii pământului [i-a luat] întru batjocură și nu [i-]a cruțat.

13. În[tru] înstrăinare [ἐν ἀλλοτριότητι][3], cel vrăjmaș a făcut trufie [ὁ ἐχθρὸς ἐποίησεν ὑπερηφανίαν][4] și inima lui [era] străină de Dumnezeul nostru [καὶ ἡ καρδία αὐτοῦ ἀλλοτρία ἀπὸ τοῦ Θεοῦ ἡμῶν].

14. Și toate câte a făcut în Ierusalim, [au fost] precum și neamurile [le fac] în cetățile tăriei lor.

15. Dar îi biruiau pe ei fiii făgăduinței [οἱ υἱοὶ τῆς διαθήκης][5], [acolo,] în mijlocul neamurilor celor amestecate, [și] nu era în[tre] ei cel care face milă și adevăr în[tru] Ierusalim.

16. Au fugit de la ei cei care iubesc adunările celor Cuvioși, precum vrăbiile s-au împrăștiat din culcușul lor.

17. Rătăceau în[tru] pustiuri, [ca] să-și mântuie sufletele lor de cel rău și [era] de preț în ochii [celor din] pribegie [tot] sufletul mântuit dintre ei.

18. Întru[6] tot pământul a fost risipirea lor de către cei fărădelege, că[ci] cerul a răbdat să cadă[7] ploaie pe pământ [ἀνέσχεν ὁ οὐρανὸς τοῦ στάξαι ὑετὸν ἐπὶ τὴν γῆν].

19. Au fost închise izvoarele cele veșnice din abisuri, din munții cei înalți, că[ci] nu era în[tre] ei [niciunul] făcând dreptate și judecată.

20. De la stăpânitorii lor și [până la] poporul cel mai de jos [trăiau] în tot păcatul. Împăratul [era] în[tru] fărădelege și judecătorul în[tru] neascultare și poporul în[tru] păcat.

21. Vezi, Doamne, și ridică-le lor pe Împăratul lor[8], pe fiul lui David! Întru vremea pe care ai ales-o Tu, Dumnezeu[le], [ca] să împărățească peste Israil, Copilul Tău.

22. Și încinge-L pe El [cu] tărie, [ca] să-i sfărâme pe stăpânitorii cei nedrepți [și] să curățească Ierusalimul de neamurile care îl calcă în picioare în[tru] pieire!

23. [Ca] în[tru] înțelepciunea dreptății să-i scoată afară pe cei păcătoși din moștenire [și] să nimicească trufia celui păcătos ca pe vasele olarului.

24. În[tru] toiagul cel de fier să zdrobească toată firea lor [și] să nimicească neamurile cele fărădelege în[tru] cuvântul gurii Sale.

25. În[tru] amenințarea Lui să fugă neamurile de la fața Sa și să-i certe pe cei păcătoși în[tru] cuvântul inimii lor [καὶ ἐλέγξαι ἁμαρτωλοὺς ἐν λόγῳ καρδίας αὐτῶν].

26. Și va aduna poporul cel sfânt, pe care îl va călăuzi în[tru] dreptate și va judeca semințiile poporului [celui] sfințit de Domnul Dumnezeul Său.

27. Și nu va îngădui să poposească încă nedreptatea în mijlocul lor și nu va locui cu ei tot omul cunoscând [care cunoaște] răutatea. Căci [îi] va cunoaște pe ei, că[ci] toți sunt fiii Dumnezeului lor.

28. Și îi va împărți pe ei în[tru] semințiile lor pe pământ și cel pribeag și cel străin nu va [vor] pribegi încă [cu] ei.

29. Va judeca popoarele și neamurile în[tru] înțelepciunea dreptății Sale. [Pauză psalmică].

30. Și va avea popoare de neamuri [pentru] a-i robi Lui, sub jugul Său și pe Domnul Îl va slăvi în cel binecunoscut[9] de tot pământul și va curăți Ierusalimul în[tru] sfințenie ca și la început.

31. [Pentru] a veni neamuri de la capătul pământului [ca] să vadă slava Sa, aducându-I [ca] daruri pe cei care au slăbit, pe fiii lui[10] și să vadă slava Domnului, [cu] care Dumnezeu l-a slăvit pe el[11].

32. Și El[12] [va fi] peste ei Împăratul cel drept [Βασιλεὺς δίκαιος], învățat de către Dumnezeu [διδακτὸς ὑπὸ Θεοῦ] și nu este [va fi] nedreptate în zilele Sale în mijlocul lor, că[ci] toți [sunt] cei Sfinți [πάντες Ἅγιοι] și Împăratul lor [este] Hristosul Domnului [καὶ Βασιλεὺς αὐτῶν Χριστὸς Κυρίου].

33. Căci nu va nădăjdui în cal și [în] călăreț și [în] arc, nici va înmulți Lui aur, nici argint întru război și [întru] mulțimea popoarelor nu își va aduna nădejdi întru ziua războiului.

34. Domnul Însuși [va fi] Împăratul Său, [căci El[13] va fi] nădejdea celui puternic, [a celui cu] nădejdea lui Dumnezeu. Și [El] va milui to[a]t[e] neamurile, [care vor sta] înaintea Lui în[tru] frică[14].

35. Căci va lovi pământul [cu] cuvântul gurii Sale întru veac [și] va binecuvânta poporul Domnului în[tru] înțelepciune, cu bucurie.

36. Și El [va fi] curat de păcat [καὶ Αὐτὸς καθαρὸς ἀπὸ ἁμαρτίας], [ca] să stăpânească poporul cel mare, să-i certe pe stăpânitori și să-i îndepărteze pe cei păcătoși în[tru] tăria cuvântului [Său].

37. Și nu va slăbi, în zilele Sale, în[tru] Dumnezeul Său. Că[ci] Dumnezeu L-a făcut pe El puternic în[tru] Duhul Sfânt [ὅτι ὁ Θεὸς κατειργάσατο Αὐτὸν δυνατὸν ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ] și înțelept în sfatul înțelegerii, cu tărie și dreptate.

38. Și binecuvântarea Domnului [va fi] cu El în[tru] tărie și nu va slăbi.

39. Nădejdea Lui [va fi] în Domnul. Și cine poate împotriva Lui?

40. Cel tare în lucrurile Sale și puternic în frica lui Dumnezeu, păstorind turma Domnului în credință și dreptate. Și nu va lăsa să slăbească [pe vreunul] din[tre] ei în pășunea lor.

41. Îi va conduce în[tru] dreptate pe toți ai lor și nu va fi în ei trufia, [ca] să se asuprească în[tre] ei.

42. Aceasta [este] bunacuviință a Împăratului lui Israil, pe care a cunoscut-o Dumnezeu: să-L ridice pe El în casa lui Israil, [pentru ca] să-l învețe pe el[15].

43. Cuvintele Sale au fost lămurite în foc [mai mult] decât aurul cel dintâi, cel de preț. În adunări va judeca poporul [cel] sfințit al semințiilor. Cuvintele Sale [sunt] precum cuvintele celor Sfinți în mijlocul popoarelor [celor] sfințite.

44. Fericiți [sunt] cei care au fost în zilele acelea, [ca] să vadă cele bune ale lui Israil, pe care Dumnezeu o [le] va face în adunarea semințiilor.

45. Să grăbească Dumnezeu mila Sa în Israil, [ca] să ne izbăvească pe noi de necurăția vrăjmașilor celor necredincioși.

46. [Căci] Domnul Însuși [este] Împăratul nostru întru veac și încă.

---

[1] Pentru înălțarea lor trufașă.

[2] Întru trufia cu care s-au schimbat depărtându-se de Tine.

[3] Robie.

[4] S-a purtat în mod trufaș cu ei.

[5] Adică fiii lui Israil.

[6] Pe.

[7] Nu a mai lăsat să cadă.

[8] Pe Hristos Dumnezeu.

[9] În templul Său de la Ierusalim.

[10] Ai Ierusalimului.

[11] Pe Ierusalim.

[12] Hristos Dumnezeu.

[13] Hristos.

[14] Având în ele frica Lui.

[15] Pe Israil. Hristos să îl învețe pe Israil voia lui Dumnezeu.