Lucas 23, 23-43, cf. BYZ
23. Iar ei stăruiau [cu] glasuri mari, cerând să-L răstignească pe El! Și se întăreau glasurile lor și ale arhiereilor.
24. Iar Pilatos a hotărât să se facă [după] cererea lor.
25. Și le-a eliberat [lor pe cel] aruncat în temniță pentru răscoală și ucidere, pe care îl cereau, iar pe Iisus L-a dat voii lor.
26. Și când L-au dus pe El, l-au apucat pe un anume Simon Chirineos, venit de la câmp, punând asupra lui Crucea, [pentru] a o duce după Iisus [φέρειν ὄπισθεν τοῦ Ἰησοῦ].
27. Și Îi urma Lui mulțime multă de popor, [cât] și femeile [καὶ γυναικῶν], care și [în piept] se băteau [αἳ καὶ ἐκόπτοντο] și Îl plângeau pe El [καὶ ἐθρήνουν Αὐτόν].
28. Dar întorcându-Se Iisus către ele, a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri!
29. Că[ci] iată, vin zilele în care vor zice: «Fericite [sunt] cele sterpe și pântecele care nu au născut și sânii care nu au alăptat»!
30. Atunci vor începe a zice munților: «Cădeți pe[ste] noi!» și dealurilor: «Acoperiți-ne pe noi!».
31. Că[ci] dacă în lemnul cel umed[1] fac acestea [Ὅτι εἰ ἐν τῷ ὑγρῷ ξύλῳ ταῦτα ποιοῦσιν], în cel uscat ce are să facă [ἐν τῷ ξηρῷ τί γένηται]?[2]”.
32. Și duceau și pe alți doi făcători de rău, împreună [cu] El, [ca] să-i omoare.
33. Și când au ieșit la locul care se numește Căpățână [Κρανίον], acolo L-au răstignit pe El [ἐκεῖ ἐσταύρωσαν Αὐτόν] și pe cei făcători de rău [καὶ τοὺς κακούργους], unul [în] cele de-a dreapta [ὃν μὲν ἐκ δεξιῶν], iar altul [în] cele de-a stânga [ὃν δὲ ἐξ ἀριστερῶν].
34. Iar Iisus zicea: „Părinte [Πάτερ], iartă-le lor [ἄφες αὐτοῖς]! Căci nu au știut ce fac [οὐ γὰρ οἴδασιν τί ποιοῦσιν]”. Și împărțind veșmintele Sale, au aruncat sorț.
35. Și poporul stătuse privind. Și batjocoreau și arhiereii împreună cu ei, zicând: „Pe alții i-a mântuit [Ἄλλους ἔσωσεν], mântuiască-Se [și] pe Sine [σωσάτω Ἑαυτόν], dacă Acesta este Hristos [εἰ Οὗτός ἐστιν ὁ Χριστός], Cel ales al lui Dumnezeu [ὁ τοῦ Θεοῦ ἐκλεκτός]!”.
36. Și își băteau joc Lui [de El] și ostașii, venind și oțet aducându-I Lui
37. și zicând: „Dacă Tu ești Împăratul iudeilor [Εἰ Σὺ εἶ ὁ Βασιλεὺς τῶν ἰουδαίων], mântuiește-Te pe Tine Însuți [σῶσον Σεαυτόν]!”.
38. Și era și inscripție scrisă [de]asupra Lui, [cu] litere ellinice și romaice și ebraice [γράμμασιν Ἑλληνικοῖς καὶ Ῥωμαϊκοῖς καὶ Ἑβραϊκοῖς]: „Acesta este Împăratul iudeilor [Οὗτός ἐστιν ὁ Βασιλεὺς τῶν ἰουδαίων]”.
39. Iar unul [dintre] cei care au fost spânzurați [Εἷς δὲ τῶν κρεμασθέντων] [pe lemn], [dintre] cei făcători de rău [κακούργων], Îl blasfemia pe El, zicând: „Dacă Tu ești Hristos [Εἰ Σὺ εἶ ὁ Χριστός], mântuiește-Te pe Tine Însuți și pe noi [σῶσον Σεαυτὸν καὶ ἡμᾶς]!”.
40. Dar celălalt, răspunzând, îl certa lui [pe el], zicând: „Și nu te temi tu de Dumnezeu, că în aceeași judecată ești?
41. Și noi [pătimim] pe drept [Καὶ ἡμεῖς μὲν δικαίως], căci primim pe cele vrednice [γὰρ ἀπολαμβάνομεν ἄξια] [de cele] pe care le-am făcut [ὧν ἐπράξαμεν]. Dar Acesta nimic rău [n-]a făcut [Οὗτος δὲ οὐδὲν ἄτοπον ἔπραξεν]”.
42. Și Îi zicea lui Iisus: „Pomenește-mă [Μνήσθητί μου], Doamne [Κύριε], când ai să vii în[tru] Împărăția Ta [ὅταν ἔλθῃς ἐν τῇ Βασιλείᾳ Σου]!”.
43. Și Iisus i-a zis lui: „Amin zic ție [Ἀμὴν λέγω σοι], astăzi vei fi cu Mine în Paradis [σήμερον μετ᾽ Ἐμοῦ ἔσῃ ἐν τῷ Παραδείσῳ]!”.
[1] Și Domnul Se numește aici pe Sine „lemnul cel umed”, plin de viață, în comparație cu lemnul uscat, care sunt cei păcătoși.
[2] În cel sau cu cel uscat ce are să facă Dumnezeu?